Chisturile ovariene la câini și pisici: simptome și tratament

Chisturile ovariene pot părea o problemă complicată, însă pe înțelesul tuturor ele reprezintă niște „săculeți” plini cu lichid care se formează la nivelul ovarelor femelelor nesterilizate. Mai jos sunt pe scurt câteva idei esențiale despre această afecțiune reproductivă la cățele și pisici:

• Ce sunt chisturile ovariene: formațiuni benigne pline cu lichid apărute pe ovare, care pot provoca dezechilibre hormonale. Deși nu sunt tumori canceroase, ele pot produce hormoni (estrogen sau progesteron) ce afectează ciclul de reproducere al animalului.
• Semne de alarmă: un ciclu de călduri neobișnuit de lung sau aproape continuu este principalul semn. La cățele, dacă căldurile durează peste 4–6 săptămâni, iar la pisici dacă estrul (căldurile) pare continuu, fără pauze (peste ~21 de zile), este posibil să fie vorba de un chist ovarian. Animalul poate atrage în mod persistent masculii și poate prezenta scurgeri vaginale prelungite, comportament de călduri permanent și eventual schimbări ale blănii (căderea părului în exces, subțierea și încetinirea regenerării acesteia).
• Riscuri și complicații: lăsate netratate, chisturile active hormonal pot duce la complicații grave, precum piometru (infecție uterină) din cauza stimulării exagerate a mucoasei uterine, sau alte tulburări hormonale. Deși un chist ovarian nu este o urgență veterinară imediată, el poate precipita o urgență (precum piometrul), deci este important de abordat cât mai curând.
• Tratament: sterilizarea chirurgicală (ovariohisterectomia), adică îndepărtarea ovarelor și a uterului, este tratamentul de elecție și vindecă definitiv problema. În cazuri rare, dacă femela este foarte valoroasă pentru reproducere, se pot încerca tratamente hormonale (injecții care induc ovulația chistului) sau îndepărtarea chirurgicală a chistului/ovarului afectat păstrându-se uterul și ovarul sănătos. Totuși, aceste opțiuni conservatoare au succes limitat și necesită monitorizare atentă, existând risc de recidivă sau de probleme uterine ulterioare.
• Prevenție: sterilizarea preventivă a femelei (ideal înainte de prima sau a doua căldură) elimină complet riscul apariției chisturilor ovariene, precum și al piometrului și reduce incidența tumorilor mamare. Nu există metode conservatoare pentru a preveni formarea chisturilor la un animal lăsat nesterilizat, în afara monitorizării atente a ciclurilor și a intervenției imediate la primele semne de neregulă.

Ce sunt chisturile ovariene?

Chisturile ovariene sunt săculeți plini cu lichid care se dezvoltă fie în interiorul ovarului, fie pe suprafața acestuia. Practic, un chist ovarian este un folicul ovarian (structura din ovar care eliberează ovulul) care nu a ovulat corespunzător și a continuat să crească, umplându-se cu lichid. Astfel de chisturi apar numai la femelele care nu sunt sterilizate (cele care încă au ovare funcționale). Chisturile pot fi solitare sau multiple, la unul sau ambele ovare.

Este important de subliniat că un chist nu este o tumoră malignă, el nu reprezintă o înmulțire necontrolată de celule canceroase, ci mai degrabă o acumulare de lichid. Totuși, efectele hormonale pe care le are asupra organismului pot provoca simptome și complicații semnificative. De asemenea, există și situația inversă: anumite tumori ovariene (de exemplu tumorile cu celule granuloase) pot produce semne similare cu cele ale chisturilor, deoarece secretă hormoni. Veterinarul va trebui să diferențieze între un chist benign și o posibilă tumoră ovariană.

Tipuri de chisturi ovariene

În medicină veterinară sunt descrise mai multe tipuri de chisturi ovariene, însă pentru proprietarii de animale de companie cele mai relevante sunt:

• Chisturile foliculare: Sunt cele mai frecvente și apar din foliculii care nu ovulează. Secretă estrogen în exces, ceea ce determină femela să rămână în călduri permanent sau prelungit. Foliculul nenorocos devine un chist cu pereți subțiri, plin cu lichid. Acest tip de chist dă cele mai evidente simptome legate de călduri persistente.
• Chisturile luteinice (luteale): Apar atunci când un folicul se transformă în corp galben (structura de după ovulație) anormal, acumulând lichid. Acestea secretă progesteron, un hormon asociat cu perioada de după călduri (metestru). Chisturile luteinice pot determina semne de pseudo-gestație (sarcină falsă), de exemplu, glande mamare mărite, lactație falsă sau comportament matern, și pot perturba ciclul estral (femela poate părea că nu mai intră în călduri la momentul așteptat).
• Alte chisturi ovariene: Există și alte tipuri (de exemplu chisturile de incluziune epitelială, chisturile rete ovarii etc.), însă acestea de obicei nu cauzează simptome evidente, fiind adesea descoperite întâmplător la o ecografie sau în timpul unei intervenții chirurgicale de rutină. Ele nu produc hormoni în cantități semnificative, astfel că animalul poate avea un comportament și un ciclu reproductiv normal în prezența lor. Chiar dacă aceste tipuri de chisturi nu provoacă direct probleme hormonale, uneori pot crește în dimensiuni și, dacă devin foarte mari (situație rară la câini și pisici), pot provoca disconfort abdominal.

Pe scurt, chisturile foliculare sunt cele care cauzează cel mai frecvent probleme vizibile, din cauza hiperestrogenismului (exces de estrogen) pe care îl determină. Chisturile luteinice sunt mai rar diagnosticate, dar pot și ele influența comportamentul și starea animalului prin exces de progesteron. Celelalte tipuri, chiar dacă sunt relativ comune la nivel microscopic mai ales la femelele mai în vârstă, au un impact clinic redus.

Cauze și factori de risc

Care sunt cauzele apariției unui chist ovarian? În esență, cauza directă este un folicul ovarian care nu reușește să ovuleze normal. În mod normal, la fiecare ciclu, foliculul matur elimină ovulul (ovulația), apoi foliculul se transformă în corp galben sau involuează. Dacă ovulația nu are loc, foliculul poate persista și umple cu lichid, devenind un chist care continuă să secrete hormoni.

La cățele (câini femele): Ovulația face parte din ciclul estral normal, independent de împerechere (cățeaua ovulează spontan, de obicei de 1-2 ori pe an). Totuși, pot exista dereglări hormonale în care unul sau mai mulți foliculi nu ovulează și rămân pe ovar sub formă de chisturi. Dezechilibrele hormonale legate de vârstă sau predispoziții individuale pot contribui. De asemenea, unele studii sugerează că femelele care nu au avut niciodată pui (nullipare) și care sunt de talie mare, de obicei în jur de 8-10 ani sau mai în vârstă, au o probabilitate mai mare de a dezvolta chisturi ovariene. Acest lucru ar putea fi legat de expunerea prelungită la cicluri de călduri repetate de-a lungul vieții fără întrerupere (fără gestații) și de schimbările ovariene care apar odată cu înaintarea în vârstă.

La pisici: Pisicile au o fiziologie diferită, ele sunt ovulatoare induse, ceea ce înseamnă că ovulația are loc doar dacă femela se împerechează (sau este stimulată hormonal) în timpul căldurilor. Dacă pisica nu se împerechează, foliculii de pe ovare de obicei se retrag și pisica iese din călduri temporar, urmând să reintre în estru după o pauză scurtă (ciclul reproductiv al pisicii se repetă la fiecare ~2-3 săptămâni în sezonul de reproducere dacă nu rămâne gestantă). Totuși, uneori, un folicul poate persista și continua să secrete estrogen, menținând pisica într-o stare de călduri continuă, acesta este un chist folicular. Așadar, la pisici, lipsa ovulației (din absența împerecherii) combinată cu unele dezechilibre hormonale poate duce la formarea de chisturi ovariene. Pisicile cu cicluri estrale foarte frecvente (de exemplu, care intră în călduri imediat la 1-2 săptămâni după ce au ieșit din călduri precedent) pot fi mai predispuse la astfel de probleme. În general, și la pisici vârsta mai înaintată și nevaccinarea (pisicile care nu au avut pui) pot crește riscul, deși multe pisici nu apucă să dezvolte chisturi deoarece sunt sterilizate de tinere.

Alți factori de risc potențiali: Administrarea de terapii hormonale pentru suprimarea căldurilor (cum erau în trecut injecțiile contraceptive la cățele) poate predispune la chisturi și alte tulburări reproductive, de aceea aceste practici nu mai sunt recomandate. De asemenea, anumite rase pot avea predispoziții reproductive diferite, însă chisturile ovariene nu sunt neapărat concentrate pe o rasă anume, ele putând apărea la orice femelă intactă dacă condițiile favorizează acest lucru.

În concluzie, principalii factori de risc sunt: femelă nesterilizată, vârstă peste 5-6 ani, fără pui în antecedente, și (pentru cățele) eventual talia mare. Dar orice cățea sau pisică nesterilizată poate dezvolta un chist ovarian la un moment dat. Este de menționat că, uneori, chisturile ovariene apar și la femele relativ tinere, de exemplu, o pisică de 2-3 ani care a avut mai multe cicluri fără împerechere poate dezvolta un chist folicular, sau o cățea de 3-4 ani poate avea un chist izolat. Așadar, vârsta tânără nu exclude complet riscul, deși incidența crește cu vârsta.

Semne clinice și comportamentale (Simptome)

Cum vă dați seama dacă animalul are un chist ovarian? Cel mai ușor de observat este comportamentul legat de ciclu (călduri). Pentru fiecare specie, manifestările pot fi ușor diferite:

• La cățea (câine femelă): Un indiciu major este prelungirea anormală a perioadei de călduri. În mod normal, căldurile la cățea durează în jur de 2-3 săptămâni. Dacă observați că semnele de călduri (vulvă mărită, scurgeri sânge/seroase, atracția masculilor, comportament de împerechere) continuă peste 4 săptămâni, 6 săptămâni sau chiar mai mult, este un semn de alarmă. Practic, cățeaua pare că “nu mai iese din călduri”. Un chist ovarian folicular produce estrogen continuu, ceea ce menține cățeaua în estru permanent. Aceasta va atrage masculii insistent, poate chiar accepta monta în orice moment, comportându-se ca și cum ar fi în călduri toată perioada. Unele cățele cu chisturi pot avea și scurgeri vaginale prelungite (de obicei seroase sau ușor sangvinolente) din cauza expunerii continue la estrogen. În plus, schimbări dermatologice pot apărea dacă hiperestrogenismul persistă mult timp: de exemplu, căderea părului (alopecie) pe flancuri, gât, în jurul perineului, blana subțiată și piele care poate deveni hiperpigmentată (mai închisă la culoare) și ușor îngroșată. Aceste semne dermatologice apar mai ales în cazurile cronice și pot fi trecute cu vederea la început.
• La pisică: Principalul semn este estrul (căldurile) care nu se mai termină. O pisică în călduri are comportamente tipice: mieunat insistent și vocalize puternice, agitație, rostogolit pe podea, ridicarea posterioară și adoptarea poziției de împerechere, frecarea de oameni și obiecte, încercarea de a evada afară în căutarea motanilor. În mod obișnuit, o pisică stă în călduri cam 5-10 zile, după care iese din estru pentru 1-2 săptămâni, apoi intră iar în călduri, și tot așa, mai ales în sezoanele calde. Dacă însă pisica manifestă continuu comportamentul de călduri, fără nicio pauză vizibilă între episoade, timp de peste 3 săptămâni, există suspiciunea unui chist ovarian folicular care menține nivelul de estrogen ridicat. Practic, pisica pare să fie “permanent în călduri”. Un astfel de comportament prelungit nu este normal și necesită consult veterinar. (Rețineți totuși că uneori proprietarii pot confunda ciclurile foarte frecvente cu un estru continuu, de exemplu, pisica poate lua o pauză de doar câteva zile pe care proprietarul să nu o observe, părând că e mereu în călduri. Oricum, dacă aveți impresia că pisica este în călduri mai mult decât ar trebui, merită verificată situația). Pisicile cu chisturi ovariene foliculare vor atrage motanii în permanență în jurul casei, datorită feromonilor și vocalizărilor, ceea ce poate fi un indiciu supărător pentru proprietari.

Alte posibile simptome: Pe lângă problemele legate de ciclul de reproducere, chisturile pot cauza și alte tulburări hormonale:

• Dacă un chist secretă estrogen o perioadă îndelungată, măduva osoasă a animalului poate fi afectată, ceea ce duce la anemie și slăbiciune (estrogenul în exces are efect toxic asupra măduvei osoase în timp). Semnele ar fi apatie, gingii palide, slăbiciune, însă aceste complicații apar rar la câini și pisici, de obicei numai dacă animalul a fost expus la niveluri foarte ridicate de estrogen pe termen lung.
• Dacă un chist produce progesteron (chist luteinic), femela poate să nu mai intre în călduri la momentul așteptat (progesteronul “blochează” ciclul estral cât timp e prezent în cantitate mare, simulând o gestație). Proprietarul poate observa semne de pseudo-gestație: femela pare “gestantă” deși nu a fost montată, are mamele mărite, poate produce lapte, își “adoptă” jucării sau obiecte ca și cum ar avea pui, poate fi mai retrasă sau dimpotrivă mai alintată. Aceste semne apar la unele cățele în mod normal în pseudogestații după călduri, dar dacă sunt foarte pronunțate sau prelungite, pot indica existența unui chist luteinic care prelungește faza hormonală de după estru.
• În cazurile în care chisturile ovariene sunt însoțite de infecție uterină incipientă (cunoscută ca piometru), puteți observa semne precum scurgeri purulente la vulvă, sete exagerată, letargie, lipsa poftei de mâncare și abdomen mărit. Acestea indică o complicație serioasă (piometru) și necesită tratament de urgență. Piometrul se poate declanșa pe fondul hiperestrogenismului cronic (care provoacă modificări chistice în uter, complexul hiperplazie chistică endometrială) sau a nivelurilor mari de progesteron, ambele situații putând fi legate de prezența chisturilor ovariene.

Notă: Unele femele cu chisturi ovariene nu prezintă niciun semn evident. Multe chisturi sunt descoperite întâmplător, de exemplu, în timpul unei sterilizări de rutină, medicul veterinar poate observa chisturi pe ovare, deși animalul nu manifestase simptome neobișnuite. De asemenea, la ecografii efectuate pentru alte motive (control de gestație, evaluare abdominală generală etc.) se pot vedea uneori chisturi pe ovare. Dacă un chist nu produce hormoni în exces, femela poate avea un ciclu aparent normal. Totuși, chiar și în astfel de cazuri asimptomatice, chisturile pot evolua în timp spre dereglări hormonale sau complicații, de aceea este bine ca orice chist ovarian detectat să fie luat în serios.

Diagnostic

Cum confirmă medicul veterinar prezența unui chist ovarian? Diagnosticul implică de obicei coroborarea semnelor clinice cu investigații paraclinice:

1. Anamneză și examinare fizică: Veterinarul va discuta cu dumneavoastră despre durata și natura ciclului estral al femelei. Este foarte util să puteți furniza informații despre cât au durat căldurile, când au început și dacă s-au schimbat față de normal. De asemenea, se va verifica starea generală a animalului. Semne precum vulvă încă mărită, scurgeri vaginale prezente, sfarcuri/mamele mărite sau lactație falsă, alopecie pe trunchi sau alte indicii pot orienta medicul spre un dezechilibru hormonal. Palparea abdominală în cazul chisturilor mici nu este concludentă (ovarele sunt mici și situate adânc în abdomen), însă un ovar cu chisturi mari ar putea fi uneori simțit la palpare sau poate cauza disconfort.
2. Ecografie abdominală (ultrasonografie): Aceasta este investigația cheie pentru a vizualiza ovarele. Un chist ovarian apare la ecografie ca o structură neagră (anecogenă) rotundă sau ovală pe ovar, cu perete subțire, plină cu lichid. Veterinarul va examina atât ovarele, cât și uterul (pentru a verifica dacă există semne de piometru sau alte anomalii). Ecografia poate determina mărimea și numărul chisturilor. De exemplu, se poate vedea un chist mare de 1-2 cm diametru pe ovarul drept, sau mai multe chistulețe grupate. Tot la ecografie se pot exclude alte probleme, cum ar fi o tumoră ovariană solidă (care ar arăta diferit, ca o masă de țesut, nu ca un lichid negru uniform).
3. Analize de sânge și teste hormonale: Un test obișnuit de sânge (hemoleucogramă) poate fi util mai ales pentru a verifica dacă există semne de infecție sau anemie. De exemplu, un număr crescut de globule albe poate sugera un început de infecție uterină (piometru) asociată. Dacă se suspectează complicații, pot fi verificate și valori ale organelor interne (profil biochimic) pentru a evalua starea generală a animalului. Testele hormonale speciale (dacă sunt disponibile) pot măsura nivelul de estrogen sau progesteron din sânge. În cazul unui chist folicular activ, ne-am aștepta la un nivel anormal de mare de estrogen; în cazul unui chist luteinic, un nivel crescut de progesteron. Totuși, aceste teste nu sunt mereu rutinare în practica curentă sau pot fi costisitoare, așa că diagnosticul se bazează adesea mai mult pe ecografie și simptome.
4. Citologie vaginală: Acest test poate fi efectuat mai ales la cățele. Medicul poate lua un frotiu (cu un bețișor sau ansă) de celule din mucoasa vaginală și îl examinează la microscop. În estru (călduri) normal, pe citologie se văd multe celule cornificate (moarte, fără nucleu) sub influența estrogenului. La o cățea care are un chist folicular și este în estru persistent, citologia va arăta în continuare un profil de estru (celule cornificate persistente) chiar dacă ar fi trebuit să iasă din călduri. Acest lucru confirmă că animalul se află sub influența continuă a estrogenului. De asemenea, citologia poate arăta prezența altor celule (sânge, celule albe) care să indice eventuale inflamații sau infecții secundare. La pisici, citologia vaginală este mai dificil de interpretat, deoarece ele oricum au cicluri frecvente și semnele citologice pot varia, de aceea, la pisici accentul diagnostic este pus pe comportament și ecografie.
5. Diagnostic diferențial: Veterinarul va dori să excludă alte cauze posibile ale simptomelor. De exemplu, în fața unei cățele care prezintă semne persistente de călduri, se va lua în considerare și posibilitatea unei tumori ovariene producătoare de estrogen (precum granulosa-tumora). La o pisică în călduri persistente, similar, trebuie exclus un eventual neoplasm ovarian. Ecografia ajută mult aici: un chist arată ca un lichid, pe când o tumoră apare ca o masă solidă. Totodată, la o femelă care a fost sterilizată dar prezintă semne de călduri (da, se poate întâmpla), veterinarul va suspecta sindromul de ovar restant, adică posibilitatea ca un mic segment de țesut ovarian să fi fost lăsat accidental în urma operației de sterilizare, continuând acum să producă hormoni. Testele de sânge pentru hormonul AMH (hormon anti-müllerian) sau progesteron, ori stimularea cu hCG, pot fi folosite în astfel de cazuri pentru a confirma prezența țesutului ovarian restant. (Pentru proprietarii de animale sterilizate: dacă observați semne de călduri la câteva luni sau ani după sterilizare, anunțați medicul, deoarece acea bucățică de ovar rămasă poate dezvolta la rândul ei chisturi și necesită excizare chirurgicală.)

În majoritatea cazurilor la animalele nesterilizate, imaginea clinică + ecografia sunt suficiente pentru a diagnostica un chist ovarian. De exemplu, dacă aveți o pisică de 7 ani nesterilizată care e de o lună în călduri continue, iar ecografia arată un chist de 1 cm pe ovarul stâng, diagnosticul este relativ clar. Pe de altă parte, dacă ecografia nu evidențiază clar un chist, dar suspiciunea rămâne, medicul poate recomanda re-evaluare după câteva săptămâni sau efectuarea unor teste hormonale specializate.

Tratament

Abordarea terapeutică depinde mult de planurile de viitor pentru reproducere ale animalului și de starea sa de sănătate curentă. În general, există două opțiuni: tratamentul chirurgical (definitiv) sau tratamentul conservator (temporar, pentru a menține fertilitatea).

1. Tratamentul chirurgical, sterilizarea (ovariohisterectomia)

În marea majoritate a cazurilor, tratamentul optim și recomandat este sterilizarea chirurgicală, adică ovariohisterectomia (îndepărtarea ambelor ovare împreună cu uterul). Această operație are următoarele beneficii: 

• Înlătură direct chistul (odată cu ovarul pe care se află) și orice altă leziune de pe celălalt ovar, vindecând complet problema. Nu vor mai exista ovare care să dezvolte noi chisturi.
• Previne recurența: fără țesut ovarian, nu se mai pot forma chisturi ovariene în viitor.
• Elimină riscul de piometru: odată scos uterul, dispare și pericolul infecțiilor uterine care adesea însoțesc sau pot urma chisturilor netratate.
• Reduce riscul de tumori mamare: sterilizarea încheiată la vârsta potrivită aduce și avantajul scăderii considerabile a șanselor de apariție a cancerului mamar.

Intervenția se face sub anestezie generală și este considerată o procedură de rutină în clinicile veterinare. În cazul femelelor cu chisturi ovariene, operația de sterilizare este atât curativă, cât și preventivă pentru alte probleme. Recuperarea post-ovariohisterectomie durează de obicei 7-14 zile, timp în care trebuie protejată incizia (cu guleraș sau costum de protecție) și administrate medicamentele prescrise (de obicei antibiotice și antiinflamatoare).

Exemplu: Cățelușa Bella, în vârstă de 9 ani, nu a fost niciodată sterilizată și nu a avut pui. Stăpâna ei observă că Bella se află în călduri de aproape 2 luni fără pauză, comportamentul ei este de femelă în estru permanent și masculii din cartier sunt foarte agitați în preajma curții. Medicul veterinar face o ecografie și găsește un chist ovarian mare pe ovarul drept. I se recomandă sterilizarea de urgență pentru a îndepărta ovarele și a preveni complicațiile. Bella este operată cu succes; la chirurgie se confirmă prezența unui chist de 3 cm pe ovarul drept, iar uterul prezenta deja început de hiperplazie (ar fi putut progresa spre piometru). După recuperare, Bella nu va mai intra niciodată în călduri și își va putea trăi bătrânețea fără problemele cauzate de acest chist.

2. Tratamentul conservator, opțiuni non-chirurgicale

Această abordare este aleasă doar în situații speciale, de obicei la animalele de valoare pentru reproducție, în care proprietarul dorește pui de la femelă în viitor. Tratamentul conservator urmărește fie să inducă ovulația chistului, fie să îndepărteze doar leziunea menținând restul aparatului reproductiv intact, astfel încât femela să poată fi montată ulterior. Iată câteva metode:

• Inducerea ovulației prin medicamente hormonale: În cazul unui chist folicular (care menține femela în călduri), se poate administra o injecție cu gonadotropină corionică umană (hCG) sau cu un analog de GnRH (hormon de eliberare a gonadotropinelor). Aceste substanțe au rolul de a „forța” foliculul respectiv să ovuleze sau să se transforme într-un corp luteal. Practic, tratamentul „păcălește” ovarul să termine ciclul normal. Dacă are succes, nivelul de estrogen scade, femela va ieși din călduri, iar chistul folicular se poate resorbi sau se transformă într-o structură luteală care ulterior involuează. Rata de succes a acestor tratamente este variabilă (în jur de 50-60% conform unor studii) și depinde de mărimea și vechimea chistului. Un risc asociat, mai ales la cățele, este că după inducerea ovulației, uterul care a fost mult timp expus la estrogen trece sub influență de progesteron, ceea ce poate declanșa piometru. De aceea, dacă se folosește această metodă, este esențial ca femela să fie monitorizată foarte atent ulterior și, la cea mai mică suspiciune (secreții la vulvă, apatie), să se intervină chirurgical.
• Tratament hormonal suplimentar: În unele cazuri de chist luteinic (progesteronic), medicul poate folosi medicamente pentru a „reseta” ciclul. De exemplu, agoniști sau antagoniști dopaminergici pot ajuta la scăderea prolactinei și la întreruperea unei pseudo-gestații prelungite, însă acestea sunt măsuri adiacente și nu elimină chistul în sine.
• Chirurgia conservatoare (ovariectomie unilaterală): Dacă se constată că doar un singur ovar este afectat de un chist mare, iar celălalt pare sănătos, o opțiune este îndepărtarea chirurgicală doar a ovarului bolnav (ovariectomie unilaterală), lăsând uterul și ovarul contralateral în loc. Astfel, femela își păstrează potențialul reproductiv (cu un singur ovar rămas poate avea în continuare cicluri și poate duce o gestație). Această intervenție este tot una chirurgicală, dar conservatoare în sensul că nu sterilizează complet femela. Se recurge la ea în special la animale de rasă valoroasă, când chistul afectează un singur ovar. Trebuie însă înțeles că există riscul ca și ovarul rămas să dezvolte chisturi ulterior, deci femela trebuie monitorizată și, eventual după obținerea puilor doriți, se recomandă totuși sterilizarea completă.
• Aspirația chistului: Rar, și în principal în mediul academic/experimental, un chist ovarian mare ar putea fi aspirat (lichidul extras cu un ac sub ghidaj ecografic). Aceasta însă nu garantează vindecarea, sacul chistului poate să se refacă, și prezintă riscuri (de exemplu, răspândirea conținutului, lezarea țesutului ovarian sau infecție). Din acest motiv, nu este o procedură uzuală în clinicile veterinare de zi cu zi.

Per ansamblu, tratamentele conservatoare au un grad de risc și incertitudine. Mulți medici veterinari vor recomanda tot sterilizarea chiar și la animalele de rasă, după ce discută cu proprietarul despre pro și contra. De exemplu, la o pisică cu chisturi ovariene, șansele de a obține o montă cu succes ulterior scad, și există riscul să se piardă timp prețios încercând tratamente hormonale, timp în care pisica poate suferi. Adesea, chiar și crescătorii aleg să sterilizeze femela afectată și să își continue programul de reproducție cu alt exemplar, pentru binele animalului.

Important: Dacă în urma prezenței chistului a apărut deja piometru (infecție uterină), tratamentul de urgență este invariabil chirurgical, se va efectua ovariohisterectomia de necesitate pentru a salva viața animalului, deoarece piometrul este o condiție care pune viața în pericol. În astfel de cazuri, nu mai este timp pentru încercări hormonale, iar salvarea animalului primează în fața oricăror planuri de reproducere.

Prognostic și evoluție

Care este evoluția cu sau fără tratament?

• Dacă este tratată corespunzător (sterilizare), prognosticul este excelent. Practic, odată cu îndepărtarea ovarelor (și a uterului), animalul scapă de problema chisturilor și își poate continua viața normal, fără influențe hormonale ciclice. Multe probleme secundare (cum ar fi alopecia hormonală sau comportamentul agitat) se rezolvă de la sine în săptămânile și lunile de după sterilizare, pe măsură ce hormonii revin la nivelul minim. Animalul nu va mai intra în călduri și, de obicei, devine mai stabil din punct de vedere comportamental. Desigur, va fi infertil (nu va mai putea avea pui), dar acest lucru este de dorit în cele mai multe cazuri pentru a-i asigura sănătatea.
• Dacă se optează pentru un tratament conservator, prognosticul este mai rezervat. Unele femele pot răspunde bine la inducerea ovulației și revin la cicluri normale o perioadă, însă recurența chisturilor este posibilă, fie pe același ovar dacă nu a fost scos, fie pe ovarul contralateral. De asemenea, ele rămân cu riscul de a dezvolta piometru sau alte complicații atâta timp cât aparatul reproducător rămâne intact și este expus fluctuațiilor hormonale. O femelă care a avut un chist ovarian trebuie monitorizată regulat dacă nu este sterilizată, iar proprietarul trebuie să fie vigilent la orice prelungire suspectă a căldurilor sau semn de boală reproductivă. În unele cazuri, chiar dacă inițial s-a încercat salvarea fertilității, se ajunge ulterior tot la soluția chirurgicală din cauza recidivelor.
• Fără tratament: dacă nu se intervine deloc, situația se poate desfășura diferit în funcție de tipul de chist. Un chist folicular netratat va continua să producă estrogen și să mențină animalul în călduri permanente, ceea ce pe termen lung poate duce la epuizare fizică (femela mănâncă mai puțin, slăbește uneori din agitația cauzată de estru continuu), anemie (dacă estrogenul excesiv afectează măduva osoasă), afecțiuni dermatologice (pierderea blănii, infecții secundare ale pielii) și aproape invariabil la piometru (dat fiind că uterul este stimulat constant de estrogen să dezvolte chisturi în mucoasă și să acumuleze lichid, devine susceptibil la infecții bacteriene). Piometrul va pune viața în pericol și va necesita în final chirurgie de urgență, așadar întârzierea tratamentului până la o astfel de complicație nu este de dorit. Un chist luteinic netratat poate menține un nivel mare de progesteron, ținând animalul într-o fază de pseudo-gestație; acesta s-ar putea eventual rezolva de la sine când chistul involuează, dar există riscul ca, pe durata lui, uterul să dezvolte iarăși modificări (progesteronul favorizează și el infecțiile uterine). Deci, chiar și în acest caz, un final posibil este tot piometrul.
• Un scenariu fericit fără tratament ar fi acela în care chistul se sparge sau se resoarbe spontan și ciclul revine la normal. Acest lucru se întâmplă uneori la vaci sau alte animale, dar la câini și pisici este mai rar observat deoarece odată ce semnele clinice sunt evidente, de obicei chistul este suficient de mare/persistent încât să nu dispară de la sine într-un timp scurt. Chiar dacă un chist s-ar sparge (de exemplu, s-ar rupe și lichidul s-ar resorbi), ovarele ar putea forma altele în ciclurile viitoare dacă există predispoziția.

În concluzie, pentru sănătatea pe termen lung a animalului, se recomandă rezolvarea chirurgicală a chisturilor ovariene și sterilizarea. Aceasta nu numai că rezolvă problema actuală, dar previne o multitudine de probleme viitoare și, în general, femela va avea o calitate a vieții mai bună (fără stresul hormonal al căldurilor repetate). Dacă tratamentul este efectuat la timp, prognosticul este foarte bun, iar animalul poate avea o viață normală și îndelungată.

Diferențe între chisturile ovariene la câini și la pisici

Pentru a sublinia particularitățile, iată un tabel comparativ care evidențiază diferențele și asemănările în ceea ce privește chisturile ovariene la cățele vs. pisici:

Aspect	Cățele (câini femele)	Pisici (femele)
Frecvența apariției	Relativ comună la femelele intacte mai în vârstă (peste ~5-6 ani). Cățelele fiind de obicei nesterilizate mai des decât pisicile, în practică vedem destul de multe cazuri la câini. Unele studii sugerează cățelele de talie mare, nullipare, ~9 ani au predispoziție crescută.	Și la pisici este posibilă, mai ales la cele intacte în vârstă care au avut multe cicluri. Totuși, deoarece multe pisici sunt sterilizate de tinere, cazurile clinice raportate par mai puține. Conform unor date, pisicile pot avea chisturi destul de frecvent, dar sunt diagnosticate mai rar (poate din cauza lipsei de simptome evidente uneori).
Mecanism reproductiv	Ovulație spontană, cățeaua ovulează la fiecare ciclu indiferent de montă. Un chist folicular apare dacă foliculul nu ovulează cum ar trebui și persistă. Ciclul estral al cățelei are pauze lungi între călduri (4-8 luni), deci semnul principal va fi prelungirea anormală a unei singure perioade de călduri peste durata normală.	Ovulație indusă, pisica ovulează doar dacă este montată. Un chist folicular poate apărea dacă un folicul rămâne activ în lipsa ovulației. Pisicile au cicluri repetate la intervale scurte în sezon; astfel semnul cheie este lipsa pauzelor între călduri (pisica pare în estru continuu).
Semne clinice tipice	Călduri care depășesc 4-6 săptămâni; vulvă tumefiată persistent, scurgeri vaginale seroase prelungite, masculi atrași constant. Eventual alopecie (căderea părului) pe trunchi/gât/perineu și hiperpigmentație cutanată în cazuri cronice de hiperestrogenism. Dacă apar chisturi luteale: amânarea căldurilor următoare, semne de gestație falsă.	Călduri aparent neîntrerupte (estru ce durează peste ~3 săptămâni fără pauză); vocalize intense constante, agitație, postură de împerechere frecventă, motani strânși la ușa casei. De obicei nu apar semne dermatologice vizibile pe termen scurt, dar pot apărea scurgeri vaginale și, în timp, epuizare sau slăbire din cauza neliniștii.
Complicații comune	Piometru (infecție uterină) este o complicație majoră la cățelele cu chisturi foliculare netratate, din cauza stimulării endometrului de estrogen și apoi progesteron (dacă se induce ovulația sau după ciclul prelungit). De asemenea, hiperestrogenismul cronic poate cauza anemie medulară, supresie imunitară, alopecie extinsă.	Piometru apare și la pisici în condiții de stimulare estrogenică prelungită, deși pisicile sunt ceva mai rezistente la această afecțiune decât câinii. Pisicile pot dezvolta mai degrabă cicluri neregulate și infertilitate din cauza chisturilor. Anemia severă sau supresia medulară sunt mai puțin documentate la pisici din hiperestrogenism, dar dezechilibrele hormonale pot afecta sănătatea generală (scădere în greutate, vulnerabilitate la infecții).
Diagnosticul diferențial	Include tumorile ovariene (ex. granulosa), relativ rare dar posibile la cățele în vârstă; și sindromul de ovar restant la cățele sterilizate ce prezintă semne de călduri (o complicație chirurgicală).	Include tumorile ovariene (și la pisici granulosa-tumora e cea mai frecventă tumoră ovariană); de asemenea, trebuie diferențiat de cicluri estrale normale foarte frecvente (unele pisici par „mai tot timpul” în călduri dacă au pauze scurte, aici experiența veterinarului ajută la a distinge normalul de patologic). Sindromul de ovar restant este întâlnit și la pisici sterilizate, deși mai rar raportat.
Tratamentul de elecție	Ovariohisterectomia (sterilizare completă), elimină chisturile și previne recurența și complicațiile. Dacă femela trebuie neapărat reproducă, se pot încerca temporar injecții cu hCG/GnRH pentru ovulație sau ovariectomie unilaterală, însă cu riscuri și monitorizare strictă.	Sterilizarea chirurgicală este soluția optimă și la pisici, înlătură problema definitiv. Inducerea ovulației cu hCG (sau administrarea unui teaser, împerechere cu un motan vasectomizat, în medii controlate de crescători) s-a folosit în trecut pentru a „scoate” pisica din călduri persistente, dar nu este o soluție garantată și nu înlătură chistul fizic. În general, dacă pisica nu are o valoare genetică excepțională, sterilizarea este preferată.
Prognostic	Foarte bun după sterilizare, problemele se rezolvă definitiv. Dacă nu este tratată, starea se va agrava probabil (aproape toate cățelele cu chisturi persistente dezvoltă probleme grave în timp). Conservator: rezervat, cu risc de recidivă și necesitate ulterioară de sterilizare.	Foarte bun cu tratament chirurgical, pisica își va reveni complet. Fără tratament, poate continua cicluri anormale, cu posibilitatea de infertilitate și piometru. Fiind mai greu de observat de către proprietar, unele pisici pot suferi mult timp până la diagnostic. Ca și la câini, soluția finală ajunge în cele mai multe cazuri tot la sterilizare pentru un prognostic optim.

Prevenție

Cum putem preveni apariția chisturilor ovariene?

Singura metodă sigură de prevenție este sterilizarea femelei (ovariohisterectomia) înainte ca aceste probleme să apară. Prin sterilizare, ovarele sunt îndepărtate, deci nu se mai pot forma chisturi. În plus, așa cum am menționat, se previn și alte afecțiuni grave (piometru, tumori mamare). Medicii veterinari recomandă adesea sterilizarea câinilor și pisicilor care nu sunt destinați reproducerii la o vârstă tânără (în jur de 6-12 luni, în funcție de recomandările actualizate și de rasa/talia animalului). Sterilizarea înainte de prima căldură sau imediat după prima căldură elimină practic riscul chisturilor ovariene și reduce foarte mult riscul de cancer mamar la cățele.

Dacă din anumite motive alegeți să nu sterilizați imediat o femelă, atunci prevenția chisturilor devine dificilă. Nu există medicamente sau suplimente care să prevină direct formarea chisturilor. Totuși, câteva măsuri pot fi de ajutor: 

• Monitorizați ciclurile estrale ale animalului și notați durata și intervalele. Astfel, veți ști ce este normal pentru ea și veți depista rapid o abatere (de ex., dacă o cățea de obicei avea călduri de 3 săptămâni și acum durează 6 săptămâni, veți ști că e o problemă).
• Consultați veterinarul periodic, mai ales cu femela înaintând în vârstă. La controalele de rutină, menționați dacă ați observat schimbări în ciclul ei. Uneori, medicul poate recomanda o ecografie profilactică la femela intactă, anual sau la 2 ani, pentru a verifica uterul și ovarele, mai ales la rasele cu risc.
• Evitați administrarea haotică de hormoni pentru a opri sau amâna căldurile. Existau în trecut injecții contraceptive pentru cățele/pisici (pe bază de progestative) care s-au dovedit că pot cauza probleme grave (piometru, diabet, tumori mamare). Acestea pot contribui și la formarea de chisturi ovariene și nu reprezintă o soluție preventivă pe termen lung. Mai bine sterilizați animalul decât să recurgeți la astfel de metode.
• Reproducerea responsabilă: Deși nu este garantat că a avea pui previne chisturile, unele studii sugerează că femelele care au avut cel puțin o gestație ar putea avea mai puține probleme de reproducere ulterior decât cele care au avut zeci de cicluri fără nicio gestație. Totuși, nu recomandăm împerecherea femelei doar ca “prevenție”, riscurile și responsabilitățile unei fătări sunt mari, iar scopul nu trebuie să fie “să facă un rând de pui ca să nu facă chisturi”. Aceasta este o concepție populară, dar nu are suport științific ferm și, oricum, nu elimină riscul altor boli (de exemplu, și femelele care au avut pui pot face piometru mai târziu dacă rămân nesterilizate). Cel mai sigur este, dacă nu doriți mai mulți pui, să sterilizați femela.

În concluzie, sterilizarea la momentul potrivit este cea mai bună prevenție. Dacă totuși decideți să țineți femela nesterilizată o perioadă, fiți foarte vigilenți la sănătatea reproductivă a acesteia. La primul semn de ciclu anormal, consultați medicul veterinar, o intervenție timpurie poate preveni complicațiile majore.

Întrebări frecvente (FAQ)

Pisica sau cățeaua mea este sterilizată. Mai poate face chisturi ovariene?

În mod normal, nu. O femelă sterilizată are ovarele eliminate, deci nu mai există țesut ovarian unde să apară chisturi. Dacă observați însă la o femelă sterilizată semne de călduri (atrage masculi, se umflă vulva, are comportament specific estrului), atunci este posibil să existe o problemă rară numită sindrom de ovar restant, adică un mic fragment de ovar a rămas funcțional după operație. Acest țesut restant poate dezvolta și el chisturi și secreta hormoni. Situația necesită control veterinar; se vor face teste hormonale și eventual ecografie pentru localizare, iar soluția este o nouă intervenție chirurgicală pentru a îndepărta bucata de ovar rămasă. Rețineți însă că astfel de cazuri sunt destul de rare. În marea majoritate a femelelor sterilizate nu veți mai vedea niciodată simptome de călduri sau probleme de acest gen, ceea ce este și scopul sterilizării.

Pot chisturile ovariene să dispară de la sine fără tratament?
Este puțin probabil. Unele chisturi mici s-ar putea involua spontan dacă, de exemplu, femela ovulează în cele din urmă sau dacă foliculul chistic se rupe și se resoarbe. Însă în majoritatea cazurilor clinice, chisturile care provoacă simptome persistă atâta timp cât ovarele rămân pe loc. Așteptarea îndelungată în speranța că “poate trece de la sine” nu este recomandată, deoarece între timp animalul este expus riscurilor (piometru, anemie, slăbire). Dacă femela a ieșit totuși din călduri după o lungă perioadă, nu înseamnă neapărat că chistul a dispărut complet, poate doar și-a redus activitatea pentru moment. Chisturile hormonale pot crea un ciclu vicios: pot părea inactive o vreme, apoi revin cu un nou ciclu anormal. Prin urmare, absența temporară a simptomelor nu garantează vindecarea. Cel mai sigur este, odată ce a fost pus diagnosticul (sau există o suspiciune puternică), să se ia măsuri active de tratament.

Sunt chisturile ovariene o formă de cancer?

Nu, chisturile ovariene sunt formațiuni benigne pline cu lichid, nu canceroase. Ele nu invadează alte organe și nu metastazează. Cu toate acestea, ele pot cauza probleme serioase prin efectele hormonale pe care le au asupra organismului. Este important de diferențiat chisturile de tumorile ovariene. Tumorile (precum tumorile cu celule granuloase, teratoamele, carcinomul ovarian etc.) implică creșterea necontrolată a celulelor și pot fi canceroase; unele tumori ovariene secretă și ele hormoni și pot imita semnele unui chist. Doar examinarea medicală (ecografie, eventual analiza histologică după chirurgie) poate face diferența clară. Vestea bună este că tumorile ovariene la câini și pisici sunt relativ rare. În schimb, chisturile sunt mai frecvente. Indiferent de caz, tratamentul prin ovariohisterectomie va rezolva și chistul benign, și o eventuală tumoră malignă localizată (de obicei aceste tumori rămân la nivelul ovarelor, deci operând ovarele și uterul, se elimină problema; dacă tumora era canceroasă, medicul vă va sfătui în plus despre pașii următori).

Dacă are chist ovarian, femela mea mai poate avea pui în viitor?

În principiu, da, este posibil, dar nu este garantat și depinde de modul de tratare. Dacă alegeți un tratament conservator (injecții pentru ovulație sau îndepărtarea unui singur ovar), femela ar putea relua ciclurile normale și ar putea fi împerecheată ulterior. Au existat cazuri de cățele și pisici cu chisturi ovariene care, după terapie hormonală, au ovulat și au rămas gestante la împerecherea următoare. Totuși, trebuie reținut că fertilitatea ei ar putea fi redusă. Chisturile pot indica o disfuncție ovariană, deci este posibil ca și ovulațiile/embrionii să nu fie de cea mai bună calitate. Există riscul de infertilitate sau avorturi dacă problemele hormonale persistă. De asemenea, dacă chistul a necesitat îndepărtarea unui ovar întreg, femela mai are doar jumătate din “rezerva” ovariană. Multe crescătorii profesioniste preferă să nu reproducă un animal care a avut astfel de probleme, deoarece poate transmite predispoziția la descendenți sau poate necesita eforturi mari de a obține și duce la termen o gestație. Decizia vă aparține, dar trebuie luată în strânsă consultare cu medicul veterinar. Dacă sănătatea femelei ar fi pusă în pericol de menținerea ei intactă (de exemplu, risc mare de piometru), atunci chiar dacă doriți pui, siguranța ei este pe primul loc și se va recomanda sterilizarea. Pe de altă parte, dacă s-a reușit rezolvarea temporară a chistului și femela rămâne gestantă, gestația și fătarea pot decurge normal. Oricum, după ce obțineți puii doriți, luați în calcul sterilizarea ulterioară pentru a o proteja pe termen lung.

Cât de urgent trebuie să merg la veterinar dacă bănuiesc un chist ovarian?

Dacă observați semnele descrise (călduri anormal de lungi sau permanente), nu este o urgență de tip “trebuie să ajungeți în aceeași zi la clinică”, dar nu amânați vizita prea mult. Programarea la veterinar ar trebui făcută în următoarele zile sau săptămâni, nu lăsată luni de zile. Cu cât problema persistă mai mult, cu atât cresc șansele de complicații (în special infecția uterină). Practic, estrul persistent pregătește terenul pentru piometru cu fiecare zi ce trece. Așadar, este ideal să prindeți situația înainte să apară febră, scurgeri urât mirositoare sau femela să se simtă rău (semne de piometru). Dacă totuși constatați brusc semne de boală, de exemplu, cățeaua/pisica inițial era doar în călduri lungi, dar acum devine apatică, are scurgeri purulente, refuză hrana, atunci deveniți de urgență la veterinar, deoarece probabil a survenit o infecție uterină ce necesită tratament imediat. Rezumând, diagnosticul și tratamentul precoce al chisturilor ovariene se fac “la cald”, adică atunci când vedeți anomalia, acționați într-un timp rezonabil, nu așteptați să treacă estrul după multe luni. O intervenție la timp va scuti animalul de suferință și complicații.

Cum te pot ajuta medicii veterinari de la Joyvet

La Joyvet, medicii veterinari au experiență în evaluarea și tratamentul afecțiunilor aparatului reproducător la câini și pisici, inclusiv în cazurile care necesită intervenție chirurgicală. După consult, ecografie și stabilirea diagnosticului, îți putem recomanda cea mai sigură soluție pentru animalul tău, de la monitorizare până la sterilizare sau chirurgie ovariană atunci când este necesar. Punem accent pe diagnostic corect, anestezie adaptată pacientului și supraveghere atentă înainte, în timpul și după operație, pentru ca intervenția să fie cât mai sigură.