Ulcerul gastric la câini și pisici – Ghid complet despre cauze, simptome și tratament

Pe scurt despre ulcerul gastric la câini și pisici:

• Ce este: Ulcerul gastric reprezintă leziuni (eroziuni) ale mucoasei stomacului sau duodenului, apărute atunci când acidul gastric și enzimele digestive distrug pereții stomacului din cauza slăbirii mecanismelor de protecție.
• Cauze frecvente: Administrarea de medicamente antiinflamatoare (precum ibuprofen, aspirină, foarte toxice pentru animale) sau corticosteroizi, boli interne (insuficiență renală/hepatică, pancreatită, boala Addison), tumori gastrice sau mastocitare, stres major sau traumatisme, infecții severe (sepsis) și corpuri străine pot declanșa ulcere gastrointestinale. La pisici, ulcerele sunt mai rare și adesea asociate cu tumori, pe când la câini apar mai frecvent, în special din cauza medicamentelor sau bolilor.
• Simptome principale: Vărsături (uneori cu sânge proaspăt sau cu aspect de “zaț de cafea”), scaun negru (melena, indicând sânge digerat), lipsa poftei de mâncare, slăbire, dureri abdominale (câinii pot adopta „poziția rugăciunii”, pieptul la pământ și posteriorul ridicat, semn de durere; pisicile pot fi letargice și ascunse), slăbiciune, gingii palide (anemie) și deshidratare. Unele animale însă nu prezintă semne evidente până la agravarea ulcerului.
• Tratament: Necesită consult veterinar de urgență. Se va îndepărta cauza (de ex. oprirea unui medicament iritant sau tratarea bolii de bază) și se vor administra medicamente antiulceroase ce reduc aciditatea (precum omeprazol sau famotidină) și protejează mucoasa (sucralfat). Dieta animalului va fi schimbată la una blândă, ușor digestibilă. În cazurile grave, poate fi nevoie de spitalizare pentru fluide intravenoase, transfuzie de sânge (dacă există anemie severă) sau chiar intervenție chirurgicală (dacă există perforație sau tumori).
• Prognostic: Cu tratament prompt, majoritatea câinilor și pisicilor se recuperează bine, ulcerul vindecându-se în câteva săptămâni. Totuși, ulcerele complicate (de exemplu, cele perforate sau cauzate de cancer) pot pune viața în pericol dacă nu sunt gestionate rapid. Prevenția este esențială: evitați administrarea medicamentelor umane animalelor și mergeți la controale regulate pentru a gestiona din timp eventualele boli ce pot duce la ulcere.

Ce este ulcerul gastric la câini și pisici?

Ulcerul gastric (numit și ulcer peptic când include și ulcerele duodenale) reprezintă o leziune profundă a mucoasei stomacului sau a primei părți a intestinului subțire (duoden). Practic, se formează o rană deschisă în peretele stomacului/duodenului, deoarece stratul protector ce acoperă interiorul stomacului este deteriorat. În mod normal, stomacul secretă sucuri gastrice foarte acide și enzime (precum pepsina) pentru a digera hrana, dar are și mecanisme de protecție: un strat gros de mucus și bicarbonat care acoperă mucoasa și o rețea bogată de vase de sânge care hrănește pereții stomacului și ajută la regenerare. Dacă acest baraj protector este slăbit sau distrus, acidul și enzimele încep să “mănânce” propriul țesut al stomacului, erodându-l, așa apare ulcerul.

Ulcerul poate fi superficial (eroziune limitată la stratul mucos) sau mai profund. Ulcerele non-perforante afectează câteva straturi ale peretelui gastric, pe când ulcerele perforante străpung toată grosimea peretelui stomacului, creând o gaură. Ulcerul perforat este foarte grav, deoarece permite conținutului gastric (alimente, acid) să se scurgă în cavitatea abdominală, provocând peritonită (inflamația gravă a abdomenului) și septicemie. Din fericire, majoritatea ulcerelor nu ajung să perforeze dacă sunt tratate la timp.

Cât de frecvent apare? Nu se cunoaște exact frecvența ulcerelor la animale, dar câinii par să fie afectați mai des decât pisicile. La pisici, ulcerul gastric este relativ rar și apare de obicei secundar altor probleme (cum ar fi tumori gastrice). La câini, ulcerul apare mai des, în special din cauze medicamentoase (administrarea de antiinflamatoare) sau boli sistemice. Orice rasă și vârstă pot fi afectate, deși animalele mai în vârstă (care au mai frecvent tumori sau boli cronice, ori primesc medicație pe termen lung) prezintă un risc crescut. Este important de subliniat că, indiferent de specie, ulcerul gastric este aproape întotdeauna secundar, adică este un efect al unei alte probleme (nu apare “de la sine” fără un factor declanșator).

Cauze și factori de risc

Există numeroase cauze potențiale ale ulcerului gastric la câini și pisici. În termeni simpli, orice factor care crește aciditatea gastrică peste normal sau care deteriorează mucoasa protectoare a stomacului poate duce la ulcer. Mai jos sunt principalele cauze și factori de risc:

• Medicamente iritante (AINS și corticosteroizi): Cea mai frecventă cauză la câini o reprezintă administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), de exemplu ibuprofen, aspirină, diclofenac, indometacin, meloxicam, carprofen etc. Aceste medicamente scad producția de prostaglandine protectoare din stomac și pot provoca leziuni directe mucoasei, declanșând ulcere. Chiar și AINS concepute pentru uz veterinar (ex. carprofen, meloxicam) pot cauza ulcer dacă sunt administrate în doze prea mari sau în combinație cu alte medicamente. Ibuprofenul și aspirina administrate de stăpâni pe cont propriu sunt deosebit de periculoase, câinii și pisicile nu le tolerează bine și pot dezvolta rapid ulcer gastric și insuficiență renală! De asemenea, corticosteroizii (precum prednison, dexametazonă) pot subția mucoasa stomacului. Administrarea concomitentă de AINS și steroizi este contraindicată exact din acest motiv: crește exponențial riscul de ulcer grav.
• Boli ale altor organe (afecțiuni sistemice): Multe ulcere apar secundar unor boli interne care perturbă echilibrul organismului. Insuficiența renală cronică sau acută poate crește producția de gastrină și implicit de acid gastric, favorizând ulcerele. Boala hepatică severă (ciroză, insuficiență hepatică) se asociază și ea cu ulcere gastroduodenale, mecanismul nu este pe deplin înțeles, dar probabil implică detoxifierea deficitară a unor substanțe și tulburări circulatorii la nivelul mucoasei gastrice. Boala Addison (hipoadrenocorticismul, adică insuficiența glandelor suprarenale) la câini poate fi însoțită de ulcer gastric, la fel și pancreatita severă sau sepsisul (infecția generalizată). Aceste afecțiuni produc inflamație sistemică și reduc fluxul de sânge către stomac, slăbind bariera protectoare. Traumatismele majore și șocul (hemoragic sau de altă natură) pot duce la așa-numitele „ulcere de stress”, când organismul redirecționează sângele de la organele digestive către organele vitale, mucoasa stomacului suferă de ischemie și se pot forma ulcerații.
• Tumori și neoplasme: Tumorile stomacului (cum ar fi adenocarcinomul gastric, limfomul la câine sau pisică) pot provoca ulcere prin efectul local, cresc invaziv în peretele stomacului și erodează mucoasa. De asemenea, mastocitoamele (tumori ale celulelor mastocitare, frecvente la câini) pot determina apariția de ulcere gastrice; aceste tumori eliberează cantități mari de histamină în circulație, ceea ce stimulează secreția de acid gastric excesiv (histamina acționează asupra receptorilor H2 ai celulelor parietale gastrice, mărind aciditatea). Un sindrom special la câini este sindromul Zollinger-Ellison, cauzat de o tumoră numită gastrinom care secretă gastrină necontrolat, rezultatul fiind hipersecreție de acid și ulcere gastroduodenale multiple. La pisici, studiile arată că cele mai multe cazuri de ulcer gastric au la bază tumori sistemice cu celule mastocitare sau limfoame. Așadar, prezența unui ulcer la o pisică ridică suspiciunea de cancer, până la proba contrarie.
• Alte afecțiuni gastrointestinale: Boala inflamatorie intestinală (BII) cronică, gastritele severe și prezența unui corp străin în stomac sau intestin sunt factori care pot duce la ulcer. Inflamația cronică (cum este BII) slăbește bariera mucoasă și crește sensibilitatea la acid. Un corp străin ascuțit sau care stă mult timp în stomac (de ex. o bucată de os, o jucărie de plastic) poate provoca leziuni locale ce evoluează în ulcerații. Și obstrucțiile de evacuare gastrică (ex. îngustarea canalului piloric) pot cauza ulcere, deoarece stagnează conținutul acid în stomac prea mult timp.
• Stresul intens și efortul extrem: Situațiile de stres fiziologic major pot provoca ulcere acute. De exemplu, câinii folosiți la curse sau munci grele (câini de sanie, competiții, vânătoare intensă) pot dezvolta ulcere din cauza combinației de efort fizic extrem, microtraume și flux sangvin redistribuit, sunt documentate ulcere la câinii de sanie de competiție. Căldura excesivă sau frigul extrem, arsurile grave, intervențiile chirurgicale majore sau orice factor care induce șocul organismului pot duce la ceea ce se numește “ulcer de stres”.
• Infecții și paraziți: La om, infecția cu bacteria Helicobacter pylori este o cauză comună de ulcer. La câini și pisici, rolul Helicobacter este încă discutabil, s-au găsit diferite specii de Helicobacter în stomacul animalelor, dar acestea par adesea inofensive. Ulcerul gastric la animale rareori este direct cauzat de infecții bacteriene. Totuși, infecții sistemice severe (septice) pot contribui la ulcer prin mecanismele menționate (inflamație și coagulare intravasculară cu diminuarea fluxului de sânge gastric). Paraziții intestinali severi (de ex. infestații masive cu nematode, viermi cu cârlig) pot crea leziuni ale mucoasei și sângerări, însă acestea seamănă mai mult cu gastrite hemoragice difuze decât cu ulcerul focal clasic. Cu toate acestea, un animal parazitat masiv, slăbit, are bariera gastrică compromisă și poate dezvolta mai ușor ulcere secundare altor factori.

În concluzie, ulcerul gastric la câini și pisici apare de obicei pe fondul unei alte probleme. Identificarea cauzei de bază este esențială, doar tratând sau înlăturând cauza, ulcerul se poate vindeca complet și se previn recidivele. De exemplu, dacă un câine are ulcer din cauza administrării de ibuprofen, simpla vindecare a ulcerului nu este suficientă dacă proprietarul continuă să dea ibuprofen; sau, dacă o pisică are ulcer de la un limfom gastric, e nevoie de tratament oncologic pentru limfom, altfel ulcerul va persista/aggrava. Vom discuta la secțiunea de tratament despre cum se abordează aceste cauze.

Simptomele ulcerului gastric la câini și pisici

Semnele clinice ale ulcerului gastric pot varia de la foarte subtile la extrem de evidente. În unele cazuri, animalele nu arată aproape niciun simptom până când ulcerul nu se agravează (de exemplu, pisicile sunt experte în a ascunde durerea și pot avea ulcere fără semne clare). Totuși, există o serie de simptome comune care pot sugera prezența unui ulcer gastro-intestinal:

• Vărsături (vomă): Este cel mai frecvent semn. Animalul vomită repetat, uneori imediat după mâncare, alteori pe stomacul gol. Vărsăturile pot conține sânge, fie sânge roșu-proaspăt (dacă sângerarea e abundentă și recentă), fie sânge digerat, care are un aspect maroniu-negricios ca zațul de cafea. Nu orice vomă cu sânge înseamnă ulcer (sângele poate proveni și din gură sau esofag, înghițit și apoi eliminat cu vomă), dar este un semnal de alarmă major ce necesită vizită la veterinar.
• Scaun de culoare neagră (melena): Materiile fecale negre, lucioase, cu aspect păstos sau ca păcura indică prezenta de sânge digerat în ele. Melena apare când există o sângerare în partea superioară a tractului digestiv (stomac sau intestin subțire), iar sângele trece prin intestin și este digerat parțial. Un ulcer hemoragic poate cauza melena. Atenție: dacă vedeți scaun negru la câine sau pisică, este un simptom grav, duceți imediat animalul la medic!
• Durere abdominală: Ulcerul poate fi foarte dureros, deși gradul de durere variază. Câinii pot prezenta disconfort abdominal, stau neliniștiți, se foiesc, evită să se întindă pe burtă, oftează des. La palparea abdomenului (dacă puneți mâna ușor pe burtica lor), pot geme, plânge sau încorda abdomenul. Un semn clasic la câini cu durere de stomac (sau durere pancreatică) este poziția de rugăciune: câinele își coboară pieptul și lăbuțele din față la sol, în timp ce trenul posterior rămâne ridicat în sus, similar poziției de joacă, dar în acest context indică durere. Pisicile manifestă durerea mai discret: pot sta ghemuite nemișcate, pot adopta o poziție cocoșată (spatele arcuit în sus, abdomenul retras), sau pur și simplu se ascund și devin apatice.
• Lipsa poftei de mâncare (anorexie) și scădere în greutate: Un animal cu ulcer are adesea apetit diminuat. La pisici poate fi singurul semn, refuză mâncarea sau mănâncă mult mai puțin. În unele cazuri, animalele cu ulcer mănâncă mici cantități de hrană pentru că mâncarea neutralizează temporar acidul și poate alina durerea; astfel, un semn posibil este că animalul vrea să mănânce, dar doar ciugulește puțin și se oprește. În timp, din cauza aportului caloric scăzut și a pierderilor (vărsături, eventual sângerări), apare scădere în greutate și slăbiciune musculară.
• Letargie și slăbiciune: Din cauza disconfortului și eventual a anemiei de la sângerare, animalul va fi mai puțin activ, doarme mai mult, nu mai are chef de joacă. Poate părea deprimat sau ascuns.
• Deshidratare: Vărsăturile repetate și faptul că animalul nu mănâncă/nu bea suficient pot duce la deshidratare. Câinii și pisicile deshidratate au gingiile uscate, pielea își pierde elasticitatea (dacă ridicați ușor pielea de la ceafă, revine încet la loc) și pot avea ochii ușor înfundați. Deshidratarea accentuează și mai mult starea de apatie și slăbiciune.
• Semne de anemie: Dacă ulcerul sângerează cronic, animalul poate deveni anemic. Semnele includ mucoase palide (uitați-vă la gingii, dacă în mod normal sunt roz, la un animal anemic devin albe sau roz foarte deschis), puls slăbit, respiratie accelerată, intoleranță la efort (obosește repede). Anemia severă poate provoca colaps (animalul cade și nu se poate ridica, din cauza slăbiciunii și a scăderii tensiunii arteriale).

Notă: Severitatea simptomelor nu reflectă întotdeauna gravitatea ulcerului. Unii câini/pisici cu ulcere mici pot avea vărsături cu sânge spectaculoase, în timp ce alții cu ulcere mari, chiar perforante, pot să nu vomite deloc dar să pară doar foarte apatici. Orice suspiciune de ulcer gastric la un animal de companie trebuie investigată medical, mai ales prezența sângelui în vomă sau fecale, durerea abdominală sau slăbirea bruscă a animalului sunt semne de alarmă.

Diagnostic, cum depistăm ulcerul gastric la animale

Diagnosticul de certitudine al ulcerului gastric se pune de către medicul veterinar, pe baza examinării clinice și a unor investigații paraclinice. Dacă bănuiți că animalul are un ulcer (de exemplu, prezintă simptomele descrise mai sus, mai ales vărsături cu sânge sau dureri abdominale evidente), este crucial să mergeți cât mai repede la cabinet. Veterinarul va urma, în general, pașii de mai jos:

1. Anamneză și examinare clinică: Medicul vă va întreba despre istoricul recent al animalului, ce simptome ați observat, de când, dacă a ingerat ceva toxic sau vreun medicament (foarte important să menționați orice pastilă sau substanță pe care a putut-o linge/mânca, inclusiv medicamente umane administrate de dvs!). De asemenea, va întreba de eventuale boli preexistente (renală, hepatică etc.) sau situații de stres/trauamă. Apoi va face un examen fizic complet: va verifica starea generală, palparea abdomenului (poate detecta durere la palpare, eventual o masă tumorală sau un obiect străin dacă e prezent), se uită la mucoase, ia temperatura (uneori poate fi febră dacă există infecție sau perforație). Niciun semn nu este specific 100% pentru ulcer, dar combinația de istoric (de ex. “câinele a luat aspirină acum o săptămână”) și simptome (vărsături cu sânge, durere abdominală) ridică un nivel înalt de suspiciune.
2. Analize de sânge și urină: Un profil sanguin complet (hemogramă + biochimie) oferă indicii importante. Hemograma poate arăta anemie (dacă ulcerul a sângerat; anemia poate fi regenerativă sau nu, depinde de cronicitate) și eventual semne de inflamație (număr crescut de leucocite dacă există o infecție/perforație). În anemiile cronice de la sângerări lente, pot apărea celule roșii mici și decolorate (microcitoză, hipocromie) sugerând deficit de fier. Biochimia poate indica boli asociate: de exemplu, ureea poate fi crescută disproporționat față de creatinină (ureea crește când există sângerări digestive, proteinele din sânge sunt digerate și cresc ureea), parametrii ficatului sau rinichilor pot fi anormali (indicând insuficiență hepatică/renală ca posibile cauze). De asemenea, se pot face teste specifice: test de stimulare cu ACTH (dacă se suspectează boala Addison), teste de coagulare (dacă se suspectează coagulopatii), nivelul de cortizol, etc., în funcție de caz. Analiza urinei ajută la evaluarea hidratării și a funcției renale (densitate urinară scăzută, de exemplu, poate indica boală renală). Nicio analiză de sânge nu “vede” ulcerul direct, dar acestea sunt cruciale pentru a depista cauza și eventualele complicații ale ulcerului (ex. infecții, anemie severă care necesită transfuzie etc.).
3. Imagistică medicală: Veterinarul poate recomanda radiografii abdominale și/sau ecografie abdominală. Radiografia simplă poate să nu arate un ulcer neperforat (ulcerul mic nu e vizibil direct pe raze X), dar este utilă pentru a exclude alte cauze ale simptomelor: de exemplu, poate evidenția un corp străin radioopac în stomac/intestine, poate arăta dacă există obstrucție intestinală, mase mari/tumori sau semne indirecte de perforație (prezența de aer liber în cavitatea abdominală, pneumoperitoneu, sugerează că există o gaură pe undeva în tractul digestiv). Ecografia abdominală este mai sensibilă: un medic veterinar specializat poate vedea îngroșări ale peretelui stomacului, eventual craterul ulcerativ dacă e destul de mare, sau poate identifica mase tumorale, îngroșări sugerând inflamație (gastrită, IBD) ori fluide libere în abdomen. Totuși, ulcerele mici pot fi omise și la ecograf (sensibilitatea ecografiei pentru ulcere non-perforate nu e foarte mare). Dacă ecografia arată lichid liber în abdomen și suspiciunea de perforație, se poate analiza lichidul prin punctie (paracenteză) pentru a vedea dacă conține suc gastric/bacterii (semn de peritonită).
4. Endoscopie digestivă (gastroscopie): Testul de referință (“gold standard”) pentru diagnosticarea sigură a unui ulcer gastric este endoscopia. Aceasta presupune anestezie generală ușoară, apoi introducerea pe gura animalului a unui tub flexibil cu cameră (endoscop) care permite medicului să vizualizeze direct mucoasa esofagului, stomacului și duodenului. Dacă există ulcerații, endoscopul le poate vedea direct, de obicei apar ca defecte circulare/ovale în mucoasa stomacului, uneori acoperite de țesut de fibrină de culoare alb-gri sau cu sânge coagulat dacă sunt recente. Endoscopia are avantajul că permite și biopsierea leziunilor: medicul poate preleva mici mostre de țesut de la marginea ulcerului (se evită biopsia direct în centrul ulcerului pentru a preveni perforarea) și din jur, pentru a verifica la microscop dacă există vreo cauză precum Helicobacter, celule tumorale, inflamație cronică specifică etc. Biopsiile pot confirma sau infirma prezența unei tumori (ex. limfom) sau a unei gastrite cronice. Uneori, dacă leziunea este foarte profundă sau există suspiciunea că trece de peretele stomacului, poate fi necesar totuși chirurgical (laparotomie) să se facă biopsii pe toată grosimea peretelui gastric, pentru un diagnostic clar (de exemplu în infiltrațiile de tip limfom, endoscopia ar putea preleva doar mucoasa și rezultatul să fie fals negativ, deci e nevoie de biopsie chirurgicală).
5. Alte teste: În funcție de situație, veterinarul poate recomanda și alte investigații: de exemplu, un test coproparazitologic (pentru a identifica paraziți intestinali care ar putea cauza sau agrava leziunile), teste pentru virusuri la pisici (FeLV/FIV dacă suspectează limfom asociat leucemiei feline), teste toxicologice (dacă există suspiciuni de otrăvire cu metale grele, ingestia de metal toxic precum zinc, arsenic poate provoca ulcerații gastrointestinale) șamd. Scopul este de a crea o imagine completă a stării de sănătate a animalului și de a nu rata cauza subiacentă a ulcerului.

Confirmarea diagnosticului: Dacă endoscopia sau chirurgia nu sunt disponibile imediat, uneori medicul poate începe tratamentul empiric pentru ulcer (bazat pe suspiciune clinică puternică) și observa răspunsul. Însă ideal, confirmarea prezenței unui ulcer și a cauzei sale se face prin vizualizare directă (endoscopie) și analize specifice. De exemplu, în cazul unui câine care a primit AINS și are semne clare, medicul poate alege să trateze direct, considerând că probabil este un ulcer de cauză medicamentoasă, fără a face imediat endoscopie. În alte cazuri mai complexe (ulcer la un animal fără factori evidenți, ulcer la pisică unde se suspectează tumoră etc.), investigațiile amănunțite sunt foarte importante.

Diagnosticul diferențial (ce alte boli pot semăna cu ulcerul?): gastrita acută simplă (dar aceasta de obicei nu dă vomă cu sânge atât de frecvent), corpi străini esofagieni (care pot provoca salivare și refuz de hrană, dar nu neapărat melena), parvoviroza la căței (dă vărsături cu sânge și diaree cu sânge, însă de obicei la pui nevaccinați, cu febră și stare gravă), pancreatita (poate coexista și are simptome similare, inclusiv poziția de rugăciune la câini), insuficiența renală cu gastrită uremică (aici ulcerul poate fi parte din problemă) etc. De aceea, investigațiile medicale sunt esențiale pentru a distinge ulcerul de alte probleme și a nu trata greșit animalul.

Tratamentul ulcerului gastric la câini și pisici

Tratamentul are mai multe direcții-cheie: (1) stabilizarea pacientului și terapia de susținere a funcțiilor vitale, (2) îndepărtarea sau controlul cauzei de bază a ulcerului, și (3) vindecarea ulcerului prin protejarea mucoasei gastrice și reducerea secreției acide. Fiecare caz poate necesita un protocol adaptat, însă, în linii mari, iată cum abordează medicii veterinari tratamentul ulcerului gastric:

1. Înlăturarea cauzei declanșatoare: Acesta este primul pas și cel mai important pe termen lung. Dacă ulcerul a fost cauzat de un medicament (AINS, corticosteroid), medicația respectivă este întreruptă imediat. Dacă a fost cauzat de un corp străin în stomac, trebuie scos (endoscopic sau chirurgical). Dacă vinovatul este o boală (insuficiență renală, boală hepatică, boala Addison etc.), se începe tratamentul acelei boli conform protocoalelor (de exemplu, fluide și terapie pentru insuficiența renală, terapia de substituție în Addison, antibiotic în sepsis, chimioterapie pentru un limfom etc.). În multe cazuri, tratamentul cauzei și tratamentul ulcerului merg în paralel, de exemplu, unui câine cu ulcer de la AINS i se va administra tratament gastric în timp ce se oprește AINS și i se gestionează și durerea prin alte metode. Fără înlăturarea cauzei, ulcerul se va vindeca greu sau deloc.
2. Terapia de susținere și stabilizare (dacă e necesar): Ulcerul gastric sever poate face pacientul critic (de exemplu, dacă are hemoragie internă masivă sau perforație). În aceste situații, animalul va fi internat în spitalul veterinar pentru stabilizare. Măsuri care pot fi luate includ:
   – Fluide intravenoase (perfuzii): pentru rehidratare, reglarea electroliților și susținerea tensiunii arteriale, mai ales dacă animalul a vomitat mult sau are hemoragie.
   – Transfuzie de sânge: dacă animalul este anemic sever (hematocrit foarte scăzut) din cauza sângerărilor, se poate face transfuzie de sânge total sau masă eritrocitară pentru a-i salva viața și a corecta anemia rapid.
   – Corectarea dezechilibrelor electrolitice și acidobazice: Vărsăturile provoacă frecvent pierdere de acid clorhidric, ducând la alcaloză metabolică, plus pierdere de potasiu, perfuziile conțin adesea suplimente de electroliti (potasiu, clor) pentru a corecta acest lucru. Dacă e prezent șocul sau sepsisul, se administrează fluidoterapie agresivă și eventual medicamente vasopresoare.
   – Antiemetice (medicamente contra vărsăturilor): pentru a opri voma persistentă și a permite animalului să mențină lichide pe cale orală. Medicamente ca maropitant (Cerenia), metoclopramid sau ondansetron pot fi folosite, în funcție de caz. Oprirea vomei ajută și la confortul pacientului și previne deshidratarea suplimentară.
   – Analgezice (calmante de durere): durerea unui ulcer poate fi intensă, deci se vor administra analgezice sigure pentru stomac. Atenție: AINS-urile obișnuite pentru durere nu sunt indicate (ele fiind adesea cauza ulcerului)! În schimb, se pot folosi opiacee (butorfanol, buprenorfină etc.) pe termen scurt sau alte analgezice recomandate de veterinar. Scopul este ca animalul să nu sufere inutil de durere.
   – Antibiotice: Nu toate ulcerele necesită antibiotic, dar dacă există suspiciunea de infecție secundară (ulcerul profund poate permite bacteriilor din stomac să treacă în sânge) sau dacă ulcerul este perforat (peritonită), antibioticele cu spectru larg (ex. combinații care acoperă flora intestinală) sunt vitale. De asemenea, dacă animalul are un sepsis preexistent, se vor administra antibiotice adecvate infecției de bază. Uneori se dau antibiotice profilactic la ulcere neperforate pentru a preveni infectarea zonei lezate, însă acesta rămâne la latitudinea medicului, nu toate cazurile o cer.
3. Medicamente antiulceroase (pentru protejarea stomacului și reducerea acidității): Acestea sunt esențiale pentru stoparea extinderii ulcerului și grăbirea vindecării. Veterinarul va prescrie unul sau mai multe dintre următoarele:

• Inhibitori ai pompei de protoni (IPP): Sunt considerați cele mai eficiente medicamente anti-acid la ora actuală. Ei blochează direct “pompele” producătoare de acid din celulele parietale gastrice, reducând dramatic secreția de acid. Exemple: omeprazol, pantoprazol, esomeprazol, lansoprazol. Omeprazolul este adesea folosit la câini și pisici (poate fi administrat oral, dozat de medic, de obicei de 1-2 ori pe zi). În cazurile grave, pantoprazolul se poate administra injectabil intravenos în clinică. IPP-urile au nevoie de 2-3 zile de administrare constantă pentru efect optim, dar ajută la creșterea pH-ului gastric peste 4, ceea ce permite ulcerelor să înceapă să se vindece. Important: dacă tratamentul cu IPP durează mult (peste o lună), se recomandă adesea scoaterea treptată (scăderea dozei progresiv) când se încheie, deoarece oprirea bruscă poate duce la fenomen de “rebound” (hipersecreție acidă reactivă).
• Anti-H2 (antagoniști ai receptorilor histaminici H2): Aceștia sunt antiacide mai vechi, care blochează receptorii H2 de pe celulele stomacului, reducând astfel stimularea producției de acid (histamina este un puternic stimulator al secreției acide). Exemple: famotidină, ranitidină, cimetidină. Dintre acestea, famotidina este preferată în medicina veterinară deoarece are efect mai puternic și durată mai lungă. Se poate administra oral sau injectabil. Cu toate acestea, studiile sugerează că IPP-urile (omeprazol & co) sunt superioare anti-H2 în a vindeca ulcerele la câini și pisici, așa că de multe ori se preferă direct omeprazol în loc de famotidină. De asemenea, s-a observat la câini că anti-H2 pot dezvolta tahifilaxie (adică eficiență tot mai scăzută cu timpul, dacă sunt dați continuu). Uneori, veterinarul poate începe cu injecții de famotidină pentru un efect rapid în primele zile, apoi trece pe omeprazol pe termen mai lung. Nu se justifică administrarea combinată (IPP + anti-H2 în același timp), deoarece nu aduce beneficii suplimentare și anti-H2 ar putea chiar diminua eficiența IPP.
• Sucralfat (agent protector gastromucosal): Sucralfatul este un medicament care protejează local mucoasa ulcerată. El este o sare de aluminiu cu sucroză care, în mediul acid al stomacului, formează o pastă vâscoasă ce se lipește de suprafața ulcerelor ca un bandaj chimic. Astfel, acoperă ulcerul, împiedicând acidul și enzimele să îl mai erodeze, și oferă timp țesuturilor să se regenereze. În plus, sucralfatul stimulează secreția de mucus și bicarbonat și leagă bilele acizii și pepsina, reducând agresiunea chimică. Se administrează de regulă oral (comprimate sau suspensie), de 2-3 ori pe zi. Un lucru important: sucralfatul trebuie dat pe stomacul gol, cu ~1 oră înainte de masă sau la 2 ore după, și la distanță de alte medicamente (poate interfera cu absorbția altor medicamente). Efectele lui benefice sunt greu de cuantificat, dar e folosit frecvent ca adjuvant în terapia ulcerelor la animale.
• Analog de prostaglandină (Misoprostol): Misoprostolul este un medicament care mimează acțiunea prostaglandinei E1, având rol protector gastric: crește secreția de mucus și bicarbonat, scade producția de acid și îmbunătățește fluxul de sânge în mucoasă. Este utilizat mai ales pentru prevenția ulcerelor induse de AINS (pentru animalele care trebuie să ia antiinflamatoare pe termen lung, misoprostol poate fi administrat concomitent pentru a le proteja stomacul). În cazul unui ulcer deja format, misoprostolul are un rol limitat; alte medicamente (omeprazol, sucralfat) sunt mai indicate pentru vindecare. De menționat că misoprostolul poate avea efecte adverse (diaree, crampe abdominale) și este foarte periculos la femelele gestante (poate provoca avort). Veterinarul va decide dacă e necesar în funcție de situație, de obicei, misoprostolul este rezervat cazurilor de profilaxie și nu rutinei de tratament al ulcerelor comune.
• Alte măsuri medicamentoase: În funcție de context, se pot adăuga și alte terapii: de exemplu, prokinetice (metoclopramid, cisaprid) dacă animalul are încetinirea golirii stomacului, astfel de medicamente ajută motilitatea gastrointestinală, prevenind stagnarea acidului. Dacă se suspectează implicarea Helicobacter, unii medici pot institui o “triplă terapie” anti-Helicobacter (similar ca la om: un IPP + două antibiotice, de ex. amoxicilină și metronidazol, timp de ~2 săptămâni). Eficacitatea eradicării Helicobacter la animale e disputată, dar dacă biopsiile gastrice arată colonizare masivă cu această bacterie, medicul poate încerca. Probioticele pot fi și ele recomandate adjuvant, mai ales dacă au fost diaree sau antibioticoterapie; ajută la refacerea microbiomului intestinal.

4. Dieta și îngrijirea la domiciliu: Alimentația este un aspect important în recuperarea unui animal cu ulcer gastric. Stomacul iritat are nevoie de hrană blândă și de reguli stricte:
   – Hrană ușor digestibilă, cu conținut scăzut de grăsimi: Grăsimile stimulează secreția de acid și încetinesc golirea stomacului, deci o dietă săracă în grăsimi este preferată. De asemenea, hrana trebuie să fie foarte digerabilă pentru a nu sta mult în stomac. Mâncarea comercială specială de tip gastrointestinal (există diete veterinare formulate de firme precum Royal Canin, Gastro Intestinal, Hill’s i/d, Purina EN etc.) este ideală. Acestea sunt disponibile la recomandarea medicului veterinar. Alternativ, se poate prepara acasă o dietă temporară: de exemplu, piept de pui fiert (fără piele, fără oase) sau carne slabă de curcan, amestecată cu orez alb bine fiert sau cartof dulce fiert. Această mâncare de casă trebuie dată nesărată și fără condimente.
   – Porții mici și dese: În loc de 1-2 mese mari, se recomandă hrănirea fracționată, 4-6 mese mici pe zi. Astfel, stomacul nu se suprasolicită și acidul produs are mereu ceva de digerat, nefiind în contact direct cu mucoasa goală. Porțiile mici reduc și riscul de vărsături.
   – Hidratare adecvată: Încurajați animalul să bea apă în cantități mici dar frecvent, mai ales dacă a vomitat. După episoade de vărsături, oferiți câteva linguri de apă la intervale de 10-15 minute, în loc să lăsați bolul plin (dacă bea prea mult deodată, poate declanșa iar vărsături). Dacă animalul refuză apa sau nu poate bea fără să vomite, adresați-vă medicului, va fi nevoie de rehidratare prin perfuzii.
   – Repaus și evitarea stresului: Un animal convalescent are nevoie de odihnă. Evitați exercițiile fizice intense cu câinele în perioada de vindecare (nu alergări lungi, nu dresaj dur). Asigurați-i un mediu liniștit, cald și confortabil. Stresul întârzie vindecarea, deci oferiți multă afecțiune, un spațiu de odihnă retras și ferit de alți stimuli stresanți. Pentru pisici, asigurați o zonă liniștită, litiera curată la îndemână și reduceți eventualele factori de stres (nu aduceți alte animale noi în casă în acea perioadă, limitați accesul copiilor energici la pisica bolnavă etc.).
   – Urmăriți semnele de alarmă: Chiar și acasă, fiți vigilenți. Dacă animalul vomită din nou cu sânge, dacă devine brusc foarte letargic, dacă abdomenul se umflă sau apar semne ciudate (de exemplu, animalul se deteriorează în loc să se îmbunătățească), contactați imediat medicul veterinar. Pot fi semne de complicații sau că tratamentul trebuie ajustat.
5. Monitorizarea vindecării: Un ulcer gastric, odată instituit tratamentul, are nevoie de timp pentru a se vindeca complet. De obicei, se continuă medicația antiacidă și protectorii timp de 4-8 săptămâni. Chiar dacă după câteva zile animalul se simte mai bine și nu mai are simptome, este important să nu întrerupeți tratamentul prea devreme. Medicul va stabili durata, însă ca reper, multe ulcere au nevoie de ~1 lună de terapie pentru a se cicatriza complet. În acest interval, doctorul poate programa o re-evaluare: va verifica hemograma (a dispărut anemia? există semne de infecție?), va vedea dacă simptomele s-au remis și poate recomanda endoscopie de control în cazurile severe. Ideal, vindecarea ulcerului ar trebui confirmată endoscopic, se vede mucoasa refăcută. Însă, în practică, dacă animalul este bine clinic și cauza eliminată, mulți medici vor considera tratamentul încheiat fără o endoscopie invazivă. Totuși, dacă simptomele persistă sau nu se îmbunătățesc semnificativ în 1-2 săptămâni, ar putea fi necesare investigații suplimentare (de ex. endoscopie dacă nu s-a făcut inițial, sau chirurgie exploratorie) pentru a verifica dacă nu cumva există o cauză nerezolvată (de exemplu, un fragment de corp străin rămas sau o tumoare nediagnosticată).
6. Cazuri care necesită intervenție chirurgicală: Majoritatea ulcerelor necomplicate se tratează cu succes medicamentos și prin dietă. Există însă situații când chirurgia devine necesară:
   – Ulcer perforat: Dacă stomacul s-a perforat, este o urgență chirurgicală. Veterinarul chirurg va deschide abdomenul (laparotomie) pentru a sutura perforația din peretele gastric și pentru a curăța cavitatea abdominală de conținutul contaminat (lavaj peritoneal). Uneori, ulcerul perforat poate fi în duoden, se rezecă porțiunea respectivă și se reconstruiește continuitatea digestivă. Aceste operații sunt riscante, dar fără ele animalul sigur nu supraviețuiește perforației.
   – Ulcer hemoragic necontrolat: Dacă un ulcer sângerează masiv și hemoragia nu se oprește cu tratament medical (ex. vase de sânge lezate sever), ar putea fi nevoie de intervenție pentru a lega chirurgical vasele și a rezeca zona ulcerată.
   – Tumori gastrice: Când ulcerul este cauzat de o tumoră stomacală care se poate rezeca, se va recurge la chirurgie. De exemplu, un adenocarcinom gastric localizat poate fi excizat împreună cu marginea de țesut sănătos (gastrectomie parțială). Din păcate, multe tumori gastrice la animale sunt maligne și extinse, ceea ce limitează opțiunile chirurgicale.
   – Ulcer refractar la tratament: Foarte rar, dacă un ulcer mare nu se vindecă după luni de tratament, iar endoscopia arată încă leziuni active, se poate apela la chirurgie pentru a îndepărta acea parte a stomacului (ulcerele non-healing pot ascunde un țesut bolnav cronic sau o tumoră microscopică).

După oricare intervenție chirurgicală majoră, animalul va necesita spitalizare câteva zile și apoi recuperare atentă acasă, cu continuarea terapiei antiulceroase.

Prognostic și evoluție

Șansele de vindecare depind mult de cauza ulcerului, de severitatea leziunii și de cât de repede s-a instituit tratamentul. Vestea bună este că, pentru majoritatea câinilor și pisicilor cu ulcere necomplicate, prognosticul este favorabil: odată ce cauza este eliminată și se urmează terapia, mucoasa stomacului se regenerează și animalul revine la o viață normală. Ulcerul în sine se poate vindeca complet, lăsând poate o mică cicatrice internă care de obicei nu cauzează probleme.

Dacă însă cauza persistă (ex. continuați să dați acasă un medicament ulcerogen, sau boala hepatică nu poate fi controlată), atunci ulcerele pot deveni cronice sau recidivante. De aceea, accentul este pe tratamentul bolii de bază și pe evitarea pe viitor a factorilor de risc.

Pentru cazurile de ulcer asociat cu cancer, prognosticul ține mai degrabă de cancer decât de ulcerul în sine. De exemplu, un limfom gastric la pisică are un prognostic rezervat spre grav, iar ulcerul cauzat de el se va ameliora doar temporar cu tratament dacă tumora nu este în remisie. Ulcerele cauzate de insuficiențe organice terminale (rinichi, ficat) au de asemenea prognostic mai pesimist, deoarece reflectă un organism grav bolnav, în aceste situații, ulcerul poate fi dificil de controlat, iar calitatea vieții animalului depinde de managementul bolii primare.

Ulcerul perforat și complicațiile precum peritonita severă au un prognostic rezervat spre grav. Chiar și cu intervenție chirurgicală promptă și terapie intensivă, aceste animale sunt în stare critică, studiile indică o rată de mortalitate semnificativă (mulți pacienți nu supraviețuiesc post-operator din cauza șocului septic și a complicațiilor). Totuși, unele animale reușesc să treacă peste dacă primesc îngrijirea potrivită la timp, deci merită încercat tratamentul agresiv în astfel de cazuri.

Pe de altă parte, un ulcer mic, apărut de la aspirină la un câine altfel sănătos, de exemplu, se poate vindeca fără urmări în câteva săptămâni de tratament și dieta corespunzătoare. Animalul își poate relua viața normală, cu condiția ca pe viitor să se evite factorul declanșator (în acest caz, aspirina).

În concluzie, cu cât ulcerul este depistat și tratat mai devreme, cu atât prognosticul este mai bun. Nu ignorați semnele digestive anormale la animăluțul dvs., mai ales dacă știți că a avut acces la medicamente sau are vreo boală cronică. O abordare rapidă poate face diferența între o vindecare completă sau complicații grave.

Prevenirea ulcerului gastric

Prevenția se referă în principal la gestionarea corectă a factorilor de risc cunoscuți. Iată câteva sfaturi pentru a reduce șansele ca animalul dvs. de companie să dezvolte un ulcer gastric:

• Nu administrați medicamente umane câinilor și pisicilor fără aviz veterinar! Multe antiinflamatoare și analgezice de uz uman (ibuprofen, naproxen, aspirină, diclofenac etc.) sunt toxice pentru animale și pot provoca rapid ulcere gastrice și alte complicații. Chiar și medicamente aparent inofensive pot fi periculoase. Consultați mereu medicul veterinar înainte de a da orice pastilă animalului.
• Urmați indicațiile medicului pentru medicamentele prescrise: Dacă animalul dvs. are o problemă ce necesită AINS sau corticosteroizi (ex. artrită la câine, alergie etc.), administrați dozele exact cum au fost recomandate. Nu depășiți durata și nu combinați medicamente pe cont propriu. Medicul poate prescrie și protectoare gastrice (ex. omeprazol, misoprostol) concomitent, dacă știe că tratamentul are risc, asigurați-vă că le dați conform instrucțiunilor.
• Monitorizați animalele cu boli cronice: Dacă aveți un câine/pisică cu boală renală, hepatică, pancreatită cronică sau boală Addison, mergeți regulat la controale. Țineți boala sub control conform sfatului medicului (dietă specială, medicamente, analize periodice). Un bun management al acestor boli va reduce riscul apariției de ulcere secundare.
• Atenție la substanțele toxice și corpi străini: Țineți departe de animalele de companie orice potențial agent coroziv sau toxic pe care l-ar putea ingera (produse de curățenie, antigel, medicamente, otrăvuri de rozătoare etc.). Ingestia lor poate cauza nu doar ulcere, ci și alte leziuni severe. Asigurați-vă că și jucăriile pe care le oferiți câinelui nu pot fi ușor sfâșiate și înghițite în bucăți mari ce ar putea răni stomacul.
• Reducerea stresului: Desigur, nu putem elimina toți factorii de stres, dar putem ajuta animalele să facă față mai bine. Pentru câinii de performanță (sport, lucru), implementați un antrenament treptat, o dietă adecvată efortului și vizite medicale pentru a depista problemele înainte de a deveni grave. Evitați expunerea la temperaturi extreme prelungite. Pentru animalele care trec prin situații stresante (mutare, noi animale în gospodărie, venirea unui bebeluș etc.), încercați să le oferiți un ambient cât mai confortabil și rutina cât mai previzibilă. Unele suplimente calmante sau feromoni (pentru pisici, de ex. Feliway) pot ajuta la anxietate, discutați cu veterinarul.
• Hrănire și stil de viață sănătos: O dietă echilibrată, potrivită pentru specie, vârstă și eventualele sale probleme de sănătate, menținerea unei greutăți corporale optime și a hidratării corespunzătoare contribuie la sănătatea generală a tractului digestiv. Evitați să dați animalului hrană alterată, obiecte dure de ros (care pot cauza micro-răni în stomac dacă sunt înghițite, ex. fragmente mari de os) și limitați administrarea de delicatese grase/picante ce pot provoca gastrite acute.

Prin respectarea acestor măsuri, multe cazuri de ulcer pot fi prevenite. Desigur, nu totul este sub controlul nostru, de exemplu, nu putem preveni complet apariția unui eventual cancer. Dar putem reduce mult probabilitatea ca animăluțul nostru să sufere de ulcer din cauze prevenibile.

Întrebări frecvente (FAQ) despre ulcerul gastric la câini și pisici

Ce cauzează ulcerul gastric la câini și pisici?

Ulcerul gastric apare de obicei din cauza unui factor care crește aciditatea stomacului sau rănește mucoasa protectoare a stomacului. La câini, cele mai frecvente cauze sunt medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) administrate (de exemplu ibuprofen, aspirină, diclofenac etc., care sunt foarte iritante pentru stomac), dar și boli interne precum insuficiența renală sau hepatică, pancreatita, boala Addison, infecții severe sau tumori gastrice/mastocitare. La pisici, ulcerul este mai rar, dar când apare adesea se leagă de tumori (limfom gastric, mastocitoză) sau inflamații cronice. Și la câini și la pisici, stresul fiziologic major, traumatismele, ingestia de substanțe toxice sau corp străin pot duce la ulcere. Practic, ulcerul la animale nu apare “de la sine”, ci ca urmare a uneia sau mai multora dintre aceste cauze.

Ce simptome are un animal cu ulcer gastric? Cum îmi dau seama dacă câinele/pisica mea are ulcer?

Simptomul cel mai comun este vărsătura, adesea repetată și uneori amestecată cu sânge (sânge roșu sau cu aspect de zaț de cafea). Un alt semn este scaunul negru ca păcura (melena), care indică sângerare digestivă. Animalele cu ulcer pot avea dureri de burtă (câinele stă în poziția rugăciunii, geme la atingerea abdomenului; pisica stă ghemuită, retrasă), își pierd pofta de mâncare, slăbesc, devin letargice și slăbite. Gingii palide pot apărea dacă există anemie de la sângerare. Unele animale hipersalivatează sau înghit des (din cauza grețurilor). Totuși, simptomele pot fi nespecifice, de exemplu, o pisică poate doar să mănânce mai puțin și să doarmă mai mult. Orice combinație de vărsături recurente, scaun anormal și apatie justifică un consult veterinar. Numai medicul, prin investigații, poate confirma sigur dacă e vorba de ulcer.

Cât de gravă este această afecțiune? Poate fi ulcerul gastric mortal pentru un câine sau o pisică?

Ulcerul gastric poate varia ca gravitate. Veștile bune: dacă este depistat devreme și cauza se poate îndepărta, de obicei se tratează cu succes și animalul se vindecă complet. Ulcerul în sine se vindecă fără complicații în multe cazuri, deci nu este o “sentință fatală”. Partea îngrijorătoare: netratat, un ulcer se poate agrava, poate eroda un vas de sânge mare (provocând hemoragie internă severă) sau poate perfora peretele stomacului, ducând la peritonită. Aceste complicații pot fi mortale dacă nu se intervine rapid. De asemenea, dacă ulcerul e cauzat de o boală gravă (cum ar fi un cancer sau insuficiență de organ), prognosticul depinde de acea boală, uneori afecțiunea de bază poate fi fatală, iar ulcerul e doar o parte a problemei. În concluzie, ulcerul gastric este o problemă serioasă: nu ignorați semnele, pentru că da, în cazuri extreme poate pune viața în pericol. Dar cu îngrijire veterinară promptă, majoritatea animalelor supraviețuiesc și se recuperează bine.

Cum se tratează ulcerul gastric la câini și pisici? Necesită neapărat vizită la veterinar sau pot încerca ceva acasă?

Tratamentul eficient al ulcerului gastric necesită implicarea medicului veterinar. Nu este recomandat să încercați tratamente “acasă” fără diagnostic, deoarece riscați să agravați situația. Veterinarul va identifica întâi cauza: de exemplu, va opri un medicament nociv sau va trata o boală subiacentă. Apoi va prescrie medicamente specifice: de regulă un inhibitor al pompei de protoni (precum omeprazol) sau un anti-H2 (famotidină) pentru a reduce aciditatea stomacului, plus un protector gastric ca sucralfatul pentru a acoperi ulcerul. În funcție de nevoie, se pot adăuga antiemetice (împotriva vomei), analgezice, fluide intravenoase (dacă animalul e deshidratat) și eventual antibiotic. Nu administrați dvs. medicamente umane (precum omeprazol sau ranitidină din trusa proprie) fără să știți dozele potrivite pentru câini/pisici, dozajul diferă mult față de oameni și unele pot fi toxice. Medicul vă va da schema corectă și vă va arăta cum să dați medicamentele. În cazuri grave, tratamentul poate include spitalizare pentru perfuzii, transfuzie sau chiar operație (dacă e perforație sau corp străin). Așadar, vizita la veterinar este esențială, după consult, puteți continua tratamentul acasă conform indicațiilor, dar sub supraveghere medicală.

Cât durează până se vindecă un ulcer gastric la animale?

Durata vindecării depinde de mărimea și adâncimea ulcerului, dar și de cât de repede răspunde la tratament. În general, simptomele acute se ameliorează în primele 3-7 zile de tratament (de exemplu, vărsăturile se opresc, animalul reîncepe să mănânce și să fie mai vioi). Totuși, vindecarea completă a leziunii mucoasei necesită câteva săptămâni. De obicei, medicii recomandă să se continue medicamentele antiulceroase circa 4, 6 săptămâni. Ulcerul are nevoie de acest timp pentru a se cicatriza total, chiar dacă la exterior animalul pare OK după prima săptămână. În cazul ulcerelor foarte severe sau multiple, poate fi nevoie chiar de 8 săptămâni de terapie. Este important să urmați toată cura prescrisă, altfel ulcerul netratat complet ar putea recidiva. Veterinarul poate sugera o endoscopie de control după tratament, mai ales dacă simptomele persistă, pentru a confirma vindecarea. Dar ca idee: așteptați-vă la aproximativ o lună de tratament și monitorizare atentă pentru un ulcer moderat, mai mult pentru unul complicat.

Ce ar trebui să mănânce un câine sau o pisică cu ulcer gastric? Există o dietă specială?

Da, dieta joacă un rol important. Recomandarea generală este o hrană blândă, ușor de digerat și săracă în grăsimi. Multe cabinete vă pot oferi diete veterinare gastro-intestinale sub formă de conserve sau crochete uscate, acestea sunt formulate special pentru animale cu probleme de stomac. Dacă nu aveți acces imediat la o astfel de dietă, puteți hrăni temporar animalul cu mâncare de casă ușoară: de exemplu, carne slabă fiartă (pui, curcan) bine mărunțită, combinată cu o sursă de carbohidrați ușor digerabili (orez alb fiert foarte bine, cartof dulce fiert, poate și morcov fiert pasat). Nu adăugați condimente, sare, uleiuri. Dați-i mâncarea răcită la temperatura camerei (nu fierbinte, nu direct din frigider). Porțiile trebuie să fie mici și dese, hrăniți câinele sau pisica de 4-6 ori pe zi în cantități mici, în loc de 1-2 mese mari, pentru a nu suprasolicita stomacul. Evitați hrana uscată expandată (bobițe) în primele zile, dacă puteți, sau înmuiați-le în apă caldă să se înmoaie, deoarece stomacul tolerează mai bine consistența moale. Lactatele în general nu sunt recomandate (mulți câini și pisici sunt intoleranți la lactoză și pot provoca diaree). De asemenea, evitați total alimentele grase (mezeluri, brânzeturi grase), alimentele acide sau picante și oscioarele. Pe măsură ce animalul se reface, veterinarul vă va sfătui cum să treceți treptat înapoi la hrana obișnuită sau dacă e nevoie să rămână pe o dietă specială mai mult timp. În multe cazuri, după ~2 săptămâni de dietă blândă, dacă totul e bine, se începe reintroducerea treptată a hranei precedente (sau se continuă cu dieta medicală dacă animalul are și altă boală care beneficiază de ea).

Pot preveni apariția ulcerului gastric la pet-ul meu? Ce pot face ca să nu pățească așa ceva?

Da, multe ulcere pot fi prevenite prin prudență și îngrijire preventivă. Iată câteva lucruri pe care le puteți face:
– Nu dați medicamente fără aprobarea veterinarului: Repetăm, aceasta este principala măsură, evitați să tratați singur durerile sau alte probleme ale animalului cu pastile din casă (AINS, aspirină, paracetamol, acesta e toxic pentru pisici!, etc.). Multe ulcere la câini apar după ce stăpânii le-au dat ibuprofen sau aspirină pentru dureri articulare. Există alternative veterinare mai sigure.
– Respectați dozele și durata tratamentelor: Dacă animalul e sub tratament cronic cu un medicament potențial iritant, lucrați cu medicul pentru a-i proteja stomacul, poate va prescrie un omeprazol preventiv. Nu prelungiți pe cont propriu tratamentele cu antiinflamatoare.
– Alimentație și stil de viață sănătos: Hrăniți câinele/pisica cu mâncare de calitate, în cantitatea potrivită. Un animal bine hrănit și fără obezitate are și un sistem gastrointestinal mai rezistent. Evitați pe cât posibil situațiile ce i-ar provoca stres intens. Dacă știți că urmează un eveniment stresant (o călătorie lungă, o vizită la salon etc.), discutați cu medicul, vă poate da eventual ceva natural de liniștire.
– Controale medicale regulate: Multe boli cronice (rinichi, ficat, tumori incipiente) pot fi detectate din timp prin controale de rutină și analize anuale, mai ales la animalele trecute de vârsta mijlocie. Dacă le depistați din timp și le gestionați, scade riscul ca ele să provoace complicații cum sunt ulcerele.
– Supravegheați animăluțul: Asigurați-vă că nu roade/înghite obiecte dure sau ascuțite (bucăți de jucării, oase foarte tari etc.). Țineți-l departe de locurile unde ați folosit substanțe chimice periculoase. Câinii, în special, sunt curioși și pot mânca tot felul de lucruri ce le pot răni stomacul, fiți vigilenți în plimbări (ponei botniță la câinii “mâncăcioși” de lucruri de pe jos, dacă e cazul).

Prin aceste măsuri, probabilitatea de ulcer scade considerabil. Desigur, nu putem elimina orice risc, de exemplu, nu putem preveni complet un posibil cancer gastric. Dar putem evita greșelile comune care duc la ulcere și putem menține animalele într-o stare generală bună de sănătate.

(Articol redactat și revizuit în ianuarie 2026 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar)

Surse consultate și recomandate pentru informații suplimentare:

• Merck Veterinary Manual, Gastrointestinal Ulcers in Small Animals 
• Merck Veterinary Manual, Disorders of the Stomach and Intestines in Dogs / Cats 
• DVM360 (Proceedings), Gastric ulcer disease in dogs and cats, Lucrare de specialitate (R.K. Sellon, 2008)