Turbarea, cunoscută medical drept rabie, este o boală virală infecțioasă deosebit de gravă, care afectează sistemul nervos central al mamiferelor (inclusiv al câinilor și al oamenilor). Odată ce apar simptomele clinice, rabia are o rată de mortalitate aproape 100%, practic niciun tratament nu mai este eficient în acest stadiu. Virusul rabic se transmite de la animale la om, cel mai adesea prin mușcături de câine. La nivel mondial, în peste 99% din cazurile de rabie la om, sursa infecției a fost un câine domestic infectat. Boala rămâne o problemă globală majoră, cu circa 59.000 de decese umane anual raportate la nivel mondial (conf. Organizația Mondială a Sănătății).
Deși multe țări au eliminat rabia, în România virusul rabic încă există în circulație, mai ales în mediul sălbatic. În anul 2023, spre exemplu, au fost raportate 51 de cazuri confirmate de rabie la animale pe teritoriul țării. Situația a continuat să fie îngrijorătoare: în vara anului 2025 autoritățile veterinare au semnalat 27 de focare active de rabie (majoritatea în zonele de frontieră cu Ucraina). Cazurile de rabie la om sunt extrem de rare datorită vaccinării și profilaxiei, însă nu au dispărut complet ultimul caz letal de rabie la om în România a fost înregistrat în 2025, când un bărbat mușcat de un câine turbat (care nu s-a prezentat la timp pentru tratament) a decedat din cauza bolii.
Pentru a proteja populația și animalele, legislația românească impune măsuri stricte de prevenție. Vaccinarea antirabică anuală a câinilor este obligatorie prin lege în România: toți câinii trebuie vaccinați împotriva rabiei începând cu vârsta de 3 luni, apoi repetat în fiecare an. Această obligativitate legală se extinde și la alte animale de companie cu risc, precum pisicile și dihorii domestici. Vaccinarea se poate face doar dacă animalul este mai întâi microcipat și înregistrat oficial (RECS), conform reglementărilor sanitare veterinare. Autoritățile organizează periodic campanii gratuite de vaccinare prin intermediul direcțiilor sanitare veterinare, însă responsabilitatea revine proprietarilor: refuzul sau neglijarea vaccinării antirabice se sancționează contravențional cu amenzi cuprinse între 1.200 și 2.400 lei pentru persoane fizice. Scopul acestor măsuri este de a preveni apariția focarelor de rabie și de a proteja atât animalele, cât și sănătatea publică vaccinarea pe scară largă a câinilor salvează vieți omenești prin întreruperea lanțului de transmitere a virusului.
Ce este virusul rabic și cum se transmite rabia
Acest virus atacă creierul și măduva spinării, provocând encefalită severă și, în absența tratamentului profilactic imediat după expunere, boala este întotdeauna fatală. Virusul rabic se transmite aproape exclusiv prin contactul direct al salivei unui animal infectat cu țesuturile victimei în mod tipic prin mușcătură de catre un animal turbat. Mult mai rar, virusul poate pătrunde și prin zgârieturi adânci (dacă rana a fost contaminată cu salivă infectată) sau prin contactul salivei cu mucoasele. Toate mamiferele sunt susceptibile la infecție, însă cele mai frecvente rezervoare de virus sunt animalele carnivore.
În mediul sălbatic, principalul rezervor de rabie în România îl reprezintă vulpile, alături de alte carnivore precum lupul, șacalul sau liliecii. Aceste animale poartă și întrețin virusul în natură, putând transmite boala altor animale. Câinii și pisicile nevaccinate pot acționa ca o punte de legătură între fauna sălbatică și om: de pildă, o vulpe turbată poate mușca un câine de curte nevaccinat, câinele respectiv dezvoltă boala și ulterior poate transmite virusul stăpânului său sau altor persoane. Practic, fără un procent suficient de animale de companie vaccinate, rabia poate circula din nou, chiar și în comunitățile umane.
Virusul rabic nu se transmite prin aer sau prin contactul de suprafață obișnuit este necesară inocularea lui în organism prin mușcătură sau plagă deschisă. Odată ce a pătruns în corp, virusul se replică local la nivelul țesuturilor și călătorește de-a lungul nervilor periferici până la creier, unde provoacă inflamație severă (encefalită). Perioada de timp dintre mușcătură și apariția simptomelor (incubația) variază de obicei între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de cantitatea de virus inoculată și de zona mușcăturii (mușcăturile la cap/gleznă dau incubație mai scurtă decât cele la membre, de exemplu). În tot acest interval, persoana sau animalul mușcat nu prezintă semne de boală, însă pe măsură ce virusul ajunge în sistemul nervos central, apar manifestările clinice caracteristice.
Simptomele rabiei la animale
O provocare în recunoașterea rabiei este că simptomele pot varia, însă există câteva semne cheie pe care orice proprietar ar trebui să le cunoască. La câini (dar și la alte animale) rabia poate debuta atât sub forma „furioasă” (animalul devine agresiv), cât și sub forma „tăcută” (animalul devine apatic și paralizează rapid). În general, fiți atenți la următoarele manifestări:
- Schimbări bruște de comportament de exemplu, un animal obișnuit prietenos devine agresiv și irascibil, sau invers, un animal sălbatic care normal ar fi fricos devine neașteptat de indiferent și lipsit de teamă față de oameni. Adesea apar episoade de iritabilitate extreme, animalul poate mușca fără provocare obiecte, alte animale sau oameni.
- Hipersalivație și dificultăți la înghițire un câine turbat poate avea aspectul clasic de “spume la gură” din cauza salivării excesive și a faptului că îi este afectat controlul asupra mușchilor faringelui. Animalul poate încerca să bea apă dar nu reușește să înghită, ceea ce contribuie la aparența de teamă de apă.
- Tulburări neurologice motorii se observă adesea mers nesigur, șchiopătat sau incoordonare. Pe măsură ce virusul avansează, apare paralizia progresivă, începând cu mușchii capului și gâtului (maxilar căzut, limbă paralizată) și extinzându-se la restul corpului. Animalul poate emite sunete anormale (lătrat răgușit) din cauza paraliziei laringelui.
Aceste simptome se agravează rapid, de obicei în decurs de câteva zile. Animalele infectate cu rabie mor în 7-10 zile de la debutul semnelor clinice, fie din cauza paraliziei respiratorii, fie în urma eutanasierei efectuate din rațiuni de siguranță. Important: dacă observați la un animal (al dumneavoastră sau unul sălbatic) combinația de agresivitate și salivație abundentă sau orice comportament suspect neobișnuit, țineți-vă la distanță și alertați autoritățile veterinare ar putea fi un caz de rabie.
Simptomele rabiei la om
La om, rabia are o evoluție similară ca la animale, deși manifestările pot fi și mai dramatice. Perioada de incubație la om este în medie de 4-8 săptămâni, dar poate varia de la 5 zile până la peste 1 an în cazuri excepționale. În prima fază, simptomele pot fi nespecifice, ceea ce face diagnosticarea dificilă. Iată etapele și simptomele principale:
- Faza prodromală (inițială): Simptome generale asemănătoare gripei febră, dureri de cap, stare de slăbiciune, oboseală. Un semn important este senzația de durere, furnicături sau mâncărime la locul mușcăturii, chiar și după ce rana s-a vindecat aparent. Această perioadă durează câteva zile, timp în care virusul începe să afecteze sistemul nervos central.
- Faza neurologică (encefalita rabică): Apar simptome severe de disfuncție cerebrală și tulburări neuropsihice. Pacientul devine anxios, agitat, confuz și poate avea halucinații sau episoade de hiperactivitate. Un simptom clasic este hidrofobia dificultatea de a înghiți lichide și teama nejustificată de apă, cauzate de spasmele musculaturii gâtului la vederea apei sau în timpul încercării de a bea. De asemenea, poate apărea aerofobia (teama de curent de aer), transpirații abundente, salivare excesivă și spasme musculare involuntare în diferite părți ale corpului.
- Faza paralitică și decesul: În unele cazuri, în loc de agitație, pacientul intră într-o fază de rabie paralitică mușchii se slăbesc treptat, bolnavul cade într-o apatie și paralizie progresivă a membrelor. Indiferent de formă, boala progresează spre comă și, inevitabil, deces prin stop cardiorespirator. Fără îngrijire în terapie intensivă, moartea survine în general în mai puțin de o săptămână de la primele simptome clinice.
Important: Odată ce o persoană dezvoltă simptomele clinice de rabie, boala este practic incurabilă. Există doar cazuri medicale extrem de rare de supraviețuire (obținute prin proceduri experimentale de tip inducere a comei protocolul Milwaukee), însă acestea sunt excepții aproape unice. De aceea, prevenția și tratamentul înainte de apariția simptomelor sunt esențiale în rabie.
Diagnosticarea rabiei (la animale și la om)
Confirmarea diagnosticului de rabie reprezintă o provocare, întrucât nu există teste rapide și 100% sigure care să se poată efectua pe pacientul viu, înainte de apariția simptomelor. La om, în fazele incipiente se pot folosi teste specializate (detecția virusului sau a anticorpilor din salivă, lichid cefalorahidian sau biopsii de piele), însă acestea nu sunt de uz comun și pot da rezultate neconcludente. La animale, diagnosticul în timpul vieții este aproape imposibil manifestările clinice pot fi confundate cu alte boli neurologice, iar testele ante-mortem (pe salivă, de exemplu) nu sunt suficient de fiabile. Din acest motiv, în practică, un animal suspect de rabie va fi tratat ca și cum ar fi infectat până la proba contrarie.
Certitudinea diagnosticului de rabie la un animal se obține post-mortem, prin examinarea de laborator a țesuturilor nervoase (creier) ale acestuia. Standardul internațional (OMS) pentru confirmare este testul de imunofluorescență directă: se prelevează mostre din creierul animalului și se tratează cu anticorpi specifici marcați fluorescent, care evidențiază prezența antigenelor virale rabice la microscop (OMS – Control of Neglected Tropical Diseases). Acest “test fluorescent” (FAT) poate da un rezultat sigur în doar câteva ore de la primirea probei și reprezintă metoda de referință folosită și în România în laboratoarele sanitar-veterinare. Nu există un test „rapid” pe animalul viu comparabil ca acuratețe, așadar, din păcate, animalele suspecte trebuie eutanasiate pentru a permite examinarea lor și confirmarea rabiei în laborator. Această măsură dureroasă este necesară atât pentru siguranța publică (evitarea expunerii altor persoane sau animale), cât și pentru că, oricum, un animal care prezintă simptome de rabie nu mai poate fi salvat.
De reținut: Dacă un animal domestic mușcă o persoană, protocolul obișnuit (dacă animalul este aparent sănătos) este ca acesta să fie izolat și observat clinic timp de 10 zile de către un medic veterinar. Dacă în acest interval animalul nu dezvoltă simptome de rabie, înseamnă că nu eliminase virusul în momentul mușcăturii (deci nu era infectat activ) acesta este un criteriu important folosit de medici pentru a decide gradul de risc al pacientului mușcat. În schimb, dacă apare cea mai mică suspiciune (animalul începe să aibă simptome, era nevaccinat sau a dispărut), atunci se consideră că există risc maxim și se aplică tratamentul post-expunere fără ezitare, iar dacă animalul e disponibil, se procedează la eutanasierea și testarea lui de laborator pentru rabie.
Cum să acționezi dacă ești mușcat de un animal suspect de rabie
Nicio mușcătură de animal nu trebuie tratată cu superficialitate, mai ales dacă există suspiciunea că animalul ar putea fi turbat (de exemplu, dacă a avut un comportament neobișnuit sau este un animal sălbatic/fără stăpân). În cazul în care ești mușcat sau zgâriat de un animal suspect, urmează imediat pașii de mai jos:
- Spală rana în profunzime cu apă și săpun, cât mai repede posibil. Ideal, clătește zona plăgii sub jet de apă din abundență timp de cel puțin 15 minute, folosind săpun (sau detergent) pentru a îndepărta și inactiva virusul de pe marginea rănii. Această măsură de prim ajutor simplă, dacă este făcută imediat, reduce masiv șansa de infecție rabică.
- Dezinfectează plaga după spălare, folosind o soluție antiseptică (alcool medicinal 70 grade, tinctură de iod/povidonă iodurată sau apă oxigenată). Nu acoperi rana strâns și nu aplica bandaje ocluzive decât dacă sângerarea o impune rana mușcată trebuie lăsată cât mai deschisă pentru a facilita curățarea continuă. (În cabinetul medical, nu se suturează imediat o plagă cu risc rabigen, decât eventual parțial, tocmai pentru a permite drenajul și curățarea).
- Prezintă-te de urgență la medic ideal la camera de gardă/UPU sau la un centru antirabic pentru evaluare și tratament profilactic imediat. Personalul medical va curăța profesionist plaga și va evalua riscul de rabie în funcție de circumstanțele mușcăturii (specia și comportamentul animalului, zona mușcăturii, gravitatea acesteia etc.). Dacă există orice risc, se va începe profilaxia post-expunere (PPE): adică vaccinarea antirabică și, în cazurile mușcăturilor grave/profunde sau în zone periculoase, infiltrarea cu imunoglobulină antirabică în jurul plăgii. Acest tratament este extrem de eficient în a preveni boala, dar trebuie început cât mai curând după mușcătură ideal în primele 24 de ore.
- Informează autoritățile sanitare veterinare despre incident și identifică animalul agresor, dacă este posibil. Medicul de la camera de gardă va anunța de obicei DSP și Direcția Sanitară Veterinară (DSV), însă și tu, ca victimă sau martor, trebuie să oferi toate detaliile despre animal. Dacă animalul este cunoscut (ex: câinele altcuiva) și poate fi supravegheat, acesta va fi plasat sub observație veterinară timp de 10 zile pentru monitorizare. Dacă este un animal fără stăpân sau sălbatic, autoritățile se vor ocupa să îl captureze; în situația în care rabia este suspectată serios, se va proceda la eutanasierea și analiza lui de laborator pentru rabie, atât pentru a confirma diagnosticul cât și pentru a proteja comunitatea.
Respectarea pașilor de mai sus face diferența dintre viață și moarte în caz de expunere la rabie. Vaccinul antirabic administrat la timp este aproape 100% eficient în prevenirea bolii, însă amânarea începerii tratamentului poate fi fatală. Așadar, nu ezita să mergi la medic chiar și pentru o zgârietură sau mușcătură aparent minoră, dacă există suspiciuni privind animalul este mai sigur să faci vaccinul decât să riști.
Concluzii
Rabia (turbarea) rămâne, din nefericire, o boală actuală și în țara noastră, însă este o boală 100% prevenibilă prin măsuri adecvate. Ca proprietar de câine, cea mai importantă responsabilitate este să îți vaccinezi antirabic patrupedul în fiecare an, conform legii. Prin acest gest simplu, îți protejezi atât animalul de o moarte cumplită, cât și pe tine, familia ta și comunitatea din jur. De asemenea, fii vigilent la comportamentul animalelor din preajma ta și educă-te în privința pașilor de urmat dacă survine o mușcătură suspectă acțiunea promptă salvează vieți. Turbarea este aproape întotdeauna mortală, însă împreună, prin vaccinare, informare și reacție rapidă, o putem ține sub control și chiar eradica. Nicio pățanie nu merită riscul acestei boli, așa că tratează cu maximă seriozitate prevenția rabiei.
Articol redactat și revizuit în decembrie 2025 de Dr. Alexandru Sauciuc, medic veterinar