Puiul de pisică are puroi la ochi: cauze și când devine urgență

„Puroiul” la ochiul unui pui de pisică descrie, de fapt, o secreție oculară mucopurulentă. Este un semn clinic, nu un diagnostic. La pisoi, cele mai probabile cauze sunt conjunctivita infecțioasă asociată cu herpesvirusul felin tip 1, cunoscut și ca FHV-1 sau virusul rinotraheitei feline, infecția cu Chlamydia felis, conjunctivita neonatală apărută înainte ori imediat după deschiderea pleoapelor și, mai rar, blefarita, defectele pleoapelor sau o leziune a corneei.

Este important să știi că secreția purulentă poate reprezenta doar componenta bacteriană secundară a unei boli virale. Cu alte cuvinte, faptul că secreția este galbenă sau verzuie nu înseamnă automat că problema a început ca o infecție bacteriană. În rinotraheita produsă de FHV-1, inflamația virală poate afecta inițial conjunctiva și corneea, iar bacteriile pot complica ulterior tabloul clinic.

La puiul nou-născut, pleoapele rămân în mod normal închise aproximativ 10-14 zile. Situația devine anormală atunci când pleoapele sunt bombate, tensionate, lipite, dureroase sau când secrețiile se acumulează sub ele. În acest caz vorbim despre conjunctivită neonatală, numită și ophthalmia neonatorum, o problemă care poate provoca ulcere corneene, cicatrici și chiar pierderea vederii dacă tratamentul este întârziat.

Cea mai importantă complicație pe care medicul veterinar trebuie să o excludă rapid este ulcerul cornean. Orice pisoi care ține ochiul închis, manifestă durere evidentă, evită lumina, are corneea tulbure sau albăstruie, prezintă o pată albă pe ochi, are secreții abundente ori a suferit un traumatism trebuie considerat cel puțin un caz urgent în aceeași zi.

Ulcerul cornean se confirmă, de regulă, printr-un test cu fluoresceină. Ulcerele profunde sau cele în care țesutul cornean începe să se degradeze rapid, numite uneori ulcere corneene „melting”, pot evolua către perforație și pierderea ochiului.

Diagnosticul corect nu înseamnă doar alegerea unor picături. Examinarea unui pisoi cu puroi la ochi poate include evaluarea pleoapelor, conjunctivei și corneei, testarea cu fluoresceină atunci când există durere sau suspiciune de ulcer, citologie ori raclaj conjunctival când se suspectează Chlamydia sau Mycoplasma și recoltarea unui tampon conjunctival pentru PCR atunci când identificarea agentului infecțios poate schimba izolarea, prognosticul sau tratamentul.

Pentru FHV-1, un rezultat PCR pozitiv trebuie interpretat cu prudență. Virusul poate fi detectat și la unele pisici clinic sănătoase, deoarece infecția poate rămâne latentă și se poate reactiva ulterior. Un rezultat pozitiv nu dovedește întotdeauna că toate semnele observate în acel moment sunt provocate exclusiv de herpesvirus.

Tratamentul depinde de cauza bolii și de profunzimea leziunii. Pot fi necesare antibiotice topice pentru componenta bacteriană sau pentru protejarea unei cornee ulcerate, doxiciclină sistemică pentru Chlamydia felis, antivirale topice ori sistemice în boala herpetică oculară și măsuri de susținere precum îndepărtarea secrețiilor, hidratarea, menținerea aportului alimentar, reducerea stresului și folosirea unui guler de protecție dacă pisoiul se freacă la ochi.

În schimb, picăturile oftalmice pentru oameni, medicamentele rămase de la un tratament mai vechi și mai ales produsele care conțin corticosteroizi nu trebuie administrate acasă înainte ca medicul să excludă un ulcer cornean.

Introducere

Dacă un pui de pisică are „ochiul lipit” sau observi că îi curge puroi, cel mai util mod de a privi problema este acesta: secreția nu spune singură care este cauza, dar arată că ochiul trebuie examinat.

Conjunctivita este frecventă la pisici, iar primele semne pot fi clipitul repetat, ținerea ochiului întredeschis, roșeața, umflarea conjunctivei și apariția unei secreții clare, mucoase sau groase. Atunci când secreția devine galbenă, verzuie sau cremoasă, există de obicei și o componentă bacteriană, dar boala inițială poate fi virală, în special o infecție cu FHV-1.

La pisoi, vârsta și starea generală schimbă mult interpretarea semnelor. Un nou-născut cu pleoapele umflate și încă nedeschise are o problemă diferită de cea a unui pui de 8-12 săptămâni care prezintă strănut, secreții nazale și secreții oculare.

În același timp, puroiul însoțit de durere intensă nu trebuie tratat ca o conjunctivită minoră. Poate exista un ulcer cornean, iar în această situație prognosticul depinde în mare măsură de rapiditatea cu care pisoiul ajunge la medicul veterinar.

Întrebarea importantă nu este doar „de ce are pisoiul puroi la ochi?”, ci și „este o conjunctivită care poate fi tratată fără complicații sau există riscul unei urgențe oftalmologice?”

Pe scurt, ce ar trebui să știi despre puroiul la ochiul unui pui de pisică

• Puroiul la ochi nu este un diagnostic. Este o secreție mucopurulentă care poate apărea în conjunctivite virale, bacteriene sau neonatale, dar și în bolile pleoapelor ori ale corneei.
• Cele mai importante cauze la pisoi sunt FHV-1 și rinotraheita virală, Chlamydia felis, conjunctivita neonatală, infecțiile bacteriene secundare și, mai rar, blefarita, defectele pleoapelor sau corpurile străine.
• La nou-născut, pleoapele închise sunt normale până în jurul vârstei de 10-14 zile. Pleoapele bombate, dureroase sau lipite de secreții necesită consult veterinar prompt.
• Ulcerul cornean este complicația care schimbă gradul de urgență. Durerea, ochiul ținut închis, sensibilitatea la lumină și corneea tulbure trebuie evaluate în aceeași zi.
• PCR-ul nu este necesar în fiecare caz. Pentru FHV-1 poate fi dificil de interpretat individual, însă PCR-ul din tampon conjunctival este foarte util pentru Chlamydia felis, în focare, în cazurile recurente sau atunci când tratamentul nu funcționează.
• Situația devine o urgență veterinară dacă pisoiul are durere oculară evidentă, cornee opacă, traumatism, pleoape distensate la vârstă neonatală, nu mănâncă, este letargic sau respiră greu.

Dacă puiul tău de pisică are puroi la ochi, pleoape lipite, durere sau corneea pare tulbure, este mai sigur să fie văzut rapid de un medic veterinar. La Joyvet, în București, Sector 3, putem evalua ochiul, exclude un ulcer cornean și începe tratamentul potrivit. SUNA LA 0731803803, PROGRAMARE ONLINE sau vezi ADRESA PE MAPS.

Puiul de pisică are puroi la ochi: cauze și mecanisme

Din punct de vedere clinic, puroiul la ochiul unui pui de pisică poate apărea în câteva situații principale. Unele afectează în primul rând conjunctiva, în timp ce altele pot leza corneea și pot pune în pericol vederea.

Conjunctivita neonatală și pleoapele lipite

La puii foarte mici, pleoapele sunt închise în mod normal în primele zile de viață. Dacă o infecție apare înainte ca acestea să se deschidă, secreția mucopurulentă se poate acumula în spatele pleoapelor. Din exterior, poți observa că pleoapele devin bombate, tensionate, lipite sau mai voluminoase decât cele ale celuilalt ochi.

Această acumulare de secreții nu trebuie confundată cu simpla prezență a unor cruste pe marginea pleoapelor. În conjunctivita neonatală, puroiul poate rămâne blocat sub pleoape și poate exercita presiune asupra suprafeței ochiului. Infecția poate afecta atât conjunctiva, cât și corneea.

Dacă prezentarea la medic este întârziată, pot apărea leziuni corneene serioase, cicatrici și aderențe între conjunctivă și cornee, numite simblefaron. Agenții implicați pot fi aceiași viruși și aceleași bacterii întâlnite la pisicile mai mari, inclusiv FHV-1 și bacterii oportuniste.

Nu încerca să forțezi deschiderea pleoapelor acasă. Deschiderea și drenarea trebuie realizate blând, în condiții controlate, deoarece o manevră agresivă poate traumatiza suplimentar corneea.

Rinotraheita virală și infecția cu FHV-1

Atunci când un pui are simultan conjunctivită, strănut, secreții nazale, febră sau letargie, herpesvirusul felin tip 1 este una dintre primele cauze luate în calcul.

În infecția oculară primară cu FHV-1 pot apărea blefarospasmul, adică închiderea spasmodică a pleoapelor, roșeața conjunctivei, umflarea țesuturilor și o secreție inițial seroasă. În decurs de aproximativ 5-7 zile, secreția poate deveni purulentă, mai ales dacă apare o suprainfecție bacteriană.

Herpesvirusul poate afecta și corneea. Una dintre manifestările caracteristice este apariția unor ulcere dendritice, cu un aspect ramificat. Leziunile mai mici se pot uni și pot forma ulcere geografice, mai întinse și mai dificil de tratat.

FHV-1 rămâne latent în organism pentru tot restul vieții, în special la nivelul ganglionului trigeminal. Virusul se poate reactiva în perioadele de stres, boală, transport, aglomerare sau alte situații care afectează echilibrul organismului. Din acest motiv, unele pisici pot avea episoade recurente de conjunctivită sau keratită.

Calicivirusul felin poate provoca, de asemenea, boală respiratorie și secreții oculare. Totuși, ulcerele corneene dendritice sunt caracteristice infecției cu FHV-1, nu infecției cu calicivirus.

Chlamydia felis la pisoi

Chlamydia felis este una dintre cele mai importante cauze de conjunctivită infecțioasă la pisicile tinere. Bacteria afectează în principal conjunctiva și se transmite prin contact apropiat între pisici, mai ales prin intermediul secrețiilor oculare.

Infecția este întâlnită predominant la pisicile cu vârsta sub un an, iar riscul este deosebit de mare la puii de aproximativ 2-6 luni, mai ales în gospodării cu mai multe pisici, crescătorii, adăposturi sau alte colectivități.

Boala începe frecvent la un singur ochi, cu lăcrimare și conjunctivită seroasă. Ulterior, poate deveni bilaterală, iar conjunctiva se poate umfla considerabil. Această umflare poartă numele de chemoză și poate fi suficient de accentuată încât să acopere parțial suprafața ochiului.

Pe parcurs, secreția poate deveni mucopurulentă. Semnele respiratorii pot fi prezente, dar sunt, de regulă, mai puțin intense decât în rinotraheita produsă de FHV-1.

Blefarita și problemele pleoapelor

Nu orice ochi roșu și cu puroi înseamnă exclusiv conjunctivită. Blefarita reprezintă inflamația pleoapelor și poate contribui la lipirea acestora, la formarea crustelor și la apariția secrețiilor persistente.

Inflamația pleoapelor poate apărea prin extinderea unei inflamații cutanate sau conjunctivale, prin infectarea glandelor de la marginea pleoapelor, prin iritanți, bacterii, fungi, acarieni sau boli cu mecanism imun.

La pisoi pot exista și defecte congenitale ale pleoapelor. Entropionul, de exemplu, determină răsucirea marginii pleoapei către interior. În această situație, firele de păr și marginea pleoapei freacă permanent corneea, provocând durere, lăcrimare, secreție și, uneori, ulcer cornean.

Practic, expresia „pleoape lipite” poate descrie mai multe situații:

• cruste uscate formate din secreții;
• inflamația marginii pleoapelor;
• puroi acumulat în spatele pleoapelor unui nou-născut;
• o anomalie structurală care întreține iritația;
• durere oculară care îl determină pe pisoi să țină ochiul închis.

De aceea, simpla curățare a secreției nu rezolvă întotdeauna cauza.

De ce ulcerul cornean schimbă gradul de urgență

Corneea este stratul transparent din partea anterioară a ochiului. Integritatea ei poate fi afectată de FHV-1, de un corp străin, de o zgârietură, de fire de păr care freacă suprafața oculară, de expunerea excesivă a ochiului, de închiderea incompletă a pleoapelor sau de o inflamație severă.

În boala herpetică, ulcerele dendritice apar prin efectul direct al virusului asupra celulelor epiteliului cornean. Odată ce stratul superficial al corneei este distrus, bacteriile și celulele inflamatorii pot elibera enzime care degradează țesutul cornean.

Printre aceste enzime se numără proteazele, hidrolazele și colagenazele. Ele pot produce o „topire” progresivă a stromei corneene. În cazurile severe, evoluția poate ajunge la descemetocele, adică expunerea ultimului strat profund al corneei, și apoi la perforație.

În ulcerele corneene cu topire stromală, progresia poate fi foarte rapidă, uneori chiar în decurs de 24 de ore. Acesta este motivul pentru care asocierea dintre puroi și durere oculară nu trebuie tratată empiric, fără examinarea corneei.

Tabel comparativ: principalele cauze ale puroiului la ochiul unui pisoi

Cauză	Patogen sau mecanism	Vârsta tipică	Semne tipice	Diagnostic util	Tratament de primă linie	Grad de urgență
Conjunctivită neonatală	Infecție mixtă cu FHV-1, bacterii oportuniste sau alți agenți oculari	Nou-născut, înainte sau imediat după deschiderea pleoapelor	Pleoape bombate sau lipite, secreție mucopurulentă acumulată sub pleoape, durere, uneori afectarea corneei	Examen oftalmic, deschiderea blândă a pleoapelor de către medic, fluoresceină; tampon conjunctival dacă forma este severă sau atipică	Toaletă profesională, antibiotic topic și tratament suplimentar în funcție de profunzimea leziunii și starea generală	Consult în aceeași zi, mai rapid dacă pleoapele sunt foarte distensate sau corneea este modificată
FHV-1 și rinotraheită	Herpesvirus felin tip 1	Mai ales pui și adolescenți; recurențele pot apărea la orice vârstă	Conjunctivită, strănut, secreții nazale, blefarospasm, secreție devenită purulentă, keratită, ulcer dendritic sau geografic	Examen clinic, fluoresceină; PCR selectiv, nu în fiecare caz	Tratament suportiv, antibiotic dacă există componentă bacteriană secundară, antiviral topic sau sistemic dacă există afectare oculară semnificativă	Urgent în aceeași zi dacă ochiul este dureros, închis, corneea este opacă sau există ulcer
Chlamydia felis	Bacterie intracelulară	Sub un an, cu risc crescut la 2-6 luni	Inițial unilaterală, ulterior bilaterală, chemoză, secreție seroasă devenită mucopurulentă, posibilă rinită ușoară	PCR din tampon conjunctival; citologia sau raclajul conjunctival pot ajuta	Doxiciclină sistemică, de regulă pe o perioadă prelungită; uneori trebuie tratate și celelalte pisici din casă	Necesită consult prompt; devine urgentă dacă există ulcer, durere mare sau afectare generală
Conjunctivită bacteriană secundară sau Mycoplasma spp.	Bacterii oportuniste sau Mycoplasma, frecvent pe un teren viral	Orice vârstă, mai ales la puii din colectivități	Secreție groasă, pleoape lipite, roșeață, disconfort, uneori boală respiratorie concomitentă	Citologie colorată Giemsa, raclaj conjunctival, PCR când este necesară identificarea agentului	Antibiotic topic; în formele severe sau cronice poate fi necesară terapie sistemică	Consult rapid, mai urgent dacă există durere, afectarea corneei sau lipsa răspunsului la tratament
Blefarită, entropion sau defecte palpebrale	Cauze infecțioase, cutanate, inflamatorii sau structurale	Orice vârstă; unele defecte sunt congenitale	Margini palpebrale inflamate, cruste, pleoape lipite, iritarea conjunctivei și corneei, secreții recurente	Examinarea atentă a pleoapelor, eventual raclaje cutanate, culturi, biopsie și fluoresceină	Tratarea cauzei de bază, igienă locală, medicație țintită și uneori corecție chirurgicală	Urgentă dacă produce durere corneană sau ulcer; în rest, programare rapidă
Ulcer cornean herpetic sau traumatic	FHV-1, traumatism, corp străin, frecarea corneei, expunere sau infecție secundară	Orice vârstă	Ochi închis, fotofobie, frecat, cornee tulbure sau albăstruie, secreții, posibilă pată albă	Fluoresceină; în ulcerele profunde sau cu topire stromală, citologie și cultură	Antibiotic topic, protecția ochiului, controlul durerii, antiviral dacă este indicat; chirurgie sau trimitere la specialist în cazurile profunde	Urgență reală, deoarece perforația poate provoca orbire și pierderea ochiului

Semnele clinice și diagnosticul unui pisoi cu puroi la ochi

Ce poți observa acasă

Semnele diferă în funcție de cauza bolii și de structurile oculare afectate. Cel mai frecvent, proprietarul observă:

• ochiul lipit, mai ales după somn;
• secreție galbenă, verzuie sau cremoasă;
• roșeața conjunctivei;
• clipit repetat sau spasmodic;
• ochiul ținut parțial ori complet închis;
• umflarea conjunctivei sau a pleoapelor;
• apariția vizibilă a pleoapei a treia;
• strănut și secreții nazale.

În ulcerația corneană, semnele dominante sunt de obicei durerea, sensibilitatea la lumină și frecarea ochiului. Corneea își poate pierde transparența și poate deveni tulbure, albăstruie sau albicioasă.

Atunci când există și o boală respiratorie severă, pisoiul poate deveni letargic, poate refuza mâncarea și poate prezenta dificultăți de respirație. Aceste semne nu mai indică o problemă limitată la ochi, ci o afectare generală care necesită evaluare rapidă.

Cu ce se poate confunda conjunctivita

Diferențierea cauzelor trebuie făcută practic. Dacă sunt afectați ambii ochi și pisoiul prezintă și semne respiratorii, FHV-1 și Chlamydia felis devin cauze importante.

Dacă problema este strict unilaterală, medicul trebuie să excludă un corp străin, o obstrucție a drenajului lacrimal, o inflamație a sacului lacrimal, un defect al pleoapei, o iritație mecanică sau un ulcer cornean.

Marginile pleoapelor inflamate, îngroșate și acoperite de cruste pot orienta diagnosticul către blefarită sau către o problemă dermatologică. În schimb, dacă ochiul este foarte dureros, diagnosticul de lucru nu mai trebuie să fie doar „conjunctivită”.

În această situație, abordarea corectă este: până la proba contrarie, există o problemă corneană.

Când merită făcut un tampon conjunctival și PCR

Un tampon conjunctival pentru PCR nu este obligatoriu pentru fiecare pisoi cu secreții oculare. Într-o infecție acută cu FHV-1, semnele pot fi suficient de sugestive pentru ca tratamentul să fie început fără confirmare de laborator.

PCR-ul devine mai util în cazurile:

• cronice sau recurente;
• atipice;
• apărute în focare din colectivități;
• care nu răspund la tratamentul empiric;
• în care identificarea agentului schimbă izolarea sau tratamentul celorlalte pisici.

Pentru FHV-1, un rezultat pozitiv trebuie interpretat în contextul semnelor clinice. Virusul poate fi identificat și la pisici aparent sănătoase, iar unele teste nu diferențiază întotdeauna cu certitudine între virusul circulant și materialul viral asociat vaccinării.

Pentru Chlamydia felis, în schimb, PCR-ul realizat dintr-un tampon conjunctival reprezintă una dintre cele mai utile metode de confirmare.

Când ajută citologia

Citologia conjunctivală sau raclajul conjunctival colorat prin metoda Giemsa pot orienta diagnosticul către Chlamydia sau Mycoplasma.

În ulcerele corneene profunde ori în ulcerele cu topire stromală, citologia corneană, cultura bacteriană și antibiograma pot ajuta la alegerea tratamentului și la stabilirea necesității unei intervenții sau a trimiterii către un specialist în oftalmologie veterinară.

Atunci când este posibil, probele pentru citologie și cultură se recoltează înainte de aplicarea fluoresceinei și înainte de utilizarea anestezicului topic, pentru a reduce riscul interferențelor.

De ce fluoresceina este testul-cheie

Fluoresceina este o substanță colorată care aderă la zonele corneei în care epiteliul este absent. Testul permite identificarea majorității ulcerelor corneene și poate evidenția leziuni care nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Este unul dintre testele care pot schimba imediat conduita, deoarece un ochi cu ulcer cornean nu trebuie tratat ca o conjunctivită simplă.

Fluoresceina concentrată poate fi folosită și pentru testul Seidel, atunci când există suspiciunea unei perforații și medicul urmărește o eventuală scurgere a lichidului din interiorul ochiului.

În suspiciunea de ulcere dendritice herpetice, colorantul Rose Bengal poate oferi informații suplimentare, acolo unde este disponibil.

Cum se ia decizia, practic

În funcție de semne, traseul corect este următorul:

• Dacă observi secreție oculară, roșeață, pleoape lipite sau clipit repetat, verifică imediat dacă există durere, opacifierea corneei, traumatism sau afectarea stării generale.
• Dacă pisoiul ține ochiul închis, evită lumina, are corneea tulbure, este nou-născut cu pleoape bombate sau nu mănâncă, are nevoie de consult veterinar în aceeași zi.
• Dacă pisoiul este activ, mănâncă, ochiul nu pare dureros și corneea rămâne transparentă, poți îndepărta blând secreția, dar trebuie să programezi un consult. Nu folosi picături umane și nu forța pleoapele.
• În cabinet, medicul efectuează examenul oftalmic și testul cu fluoresceină. Citologia, cultura și PCR-ul se aleg în funcție de severitatea, durata și aspectul cazului.
• Dacă există ulcer, tratamentul este orientat către protejarea corneei, controlul infecției, reducerea durerii și, atunci când este indicat, terapia antivirală.
• Recontrolul poate fi recomandat în aproximativ 24-72 de ore sau chiar mai devreme, în funcție de profunzimea leziunii și de evoluția pisoiului.

Tratamentul, prognosticul și momentul în care problema devine urgență

Ce poți face acasă până ajungi la medic

Îngrijirea la domiciliu are un rol limitat. Poți îndepărta blând secrețiile de pe blană și de pe marginea pleoapelor folosind ser fiziologic steril și tifon curat. Pentru fiecare ochi este preferabil să folosești o compresă separată, mai ales dacă sunt afectate ambele părți.

Dacă pisoiul se freacă insistent la ochi, un guler de protecție poate reduce riscul de automutilare, cu condiția să fie bine tolerat și să nu îi împiedice accesul la hrană sau apă.

Nu aplica picături pentru oameni, tratamente vechi rămase în casă sau medicamente recomandate anterior unei alte pisici. Același aspect exterior poate ascunde boli complet diferite, iar unele produse pot agrava o leziune corneană.

Nu încerca să desfaci sau să „dezlipești” forțat pleoapele unui nou-născut. Dacă sub pleoape există puroi, suprafața oculară trebuie evaluată și curățată în condiții controlate.

Dacă pisoiul nu mănâncă, este apatic, deshidratat sau respiră greu, situația nu mai poate fi gestionată prin simpla curățare a ochilor.

Antibioticele topice și sistemice

Când secreția este purulentă, trebuie luată în calcul o componentă bacteriană. Totuși, tratamentul nu se rezumă la alegerea oricărui antibiotic oftalmic.

În conjunctivitele bacteriene secundare și în unele ulcere superficiale, antibioticele topice sunt folosite pentru controlul infecției locale și pentru reducerea riscului de agravare.

Pentru Chlamydia felis, tratamentul de primă linie este doxiciclina administrată sistemic, de obicei timp de cel puțin patru săptămâni. În gospodăriile cu mai multe pisici, medicul poate recomanda tratarea tuturor animalelor care au intrat în contact, chiar dacă unele nu prezintă semne evidente.

Antibioticele nu sunt însă indicate automat în toate infecțiile respiratorii virale necomplicate. Ele sunt folosite atunci când există suspiciunea unei suprainfecții bacteriene, a unei conjunctivite bacteriene asociate sau a unei leziuni corneene care necesită protecție antimicrobiană.

La pisici, administrarea orală a doxiciclinei trebuie făcută exact cum recomandă medicul. Comprimatele sau capsulele administrate incorect pot rămâne în esofag și pot provoca inflamație severă, cu risc de strictură esofagiană.

Antiviralele pentru FHV-1

În conjunctivita herpetică semnificativă, în keratită sau în ulcerul cornean asociat cu FHV-1, pot fi utilizate antivirale topice sau sistemice.

Printre antiviralele topice descrise în literatura veterinară se numără trifluridina, idoxuridina și vidarabina. Surse mai recente menționează și cidofovirul sau ganciclovirul. Sistemic, famciclovirul este una dintre opțiunile cel mai frecvent susținute de literatura felină.

Un studiu clinic UC Davis realizat pe 373 de pisoi cu boală oftalmică și respiratorie asociată infecțiilor tractului respirator superior a arătat că adăugarea famciclovirului la doxiciclină a grăbit recuperarea cu aproximativ 4-5 zile la pisoii cu forme ușoare și a redus apariția bolii corneene.

Alegerea antiviralului, frecvența administrării și durata tratamentului depind de tipul leziunii și de starea pacientului. Disponibilitatea exactă a anumitor antivirale poate varia în România, iar unele produse necesită preparare magistrală sau utilizare în afara indicațiilor oficiale.

Îngrijirea suportivă contează mult

Dacă pisoiul prezintă și semne respiratorii, menținerea hidratării și a aportului alimentar este esențială. Congestia nazală poate reduce mirosul alimentelor, iar pisoiul poate deveni rapid inapetent.

Secrețiile nazale și oculare trebuie îndepărtate regulat pentru a-i îmbunătăți confortul și pentru a facilita respirația. Nebulizarea cu ser salin sau umidificarea controlată a mediului poate contribui la fluidizarea secrețiilor respiratorii.

În conjunctivita neonatală și la pisoii care se freacă insistent, protejarea corneei este la fel de importantă ca alegerea medicamentului.

Ce nu ar trebui să faci

Corticosteroizii topici nu trebuie utilizați înainte ca medicul să excludă un ulcer cornean. În prezența unui ulcer și mai ales a unei infecții herpetice active, aceștia pot încetini vindecarea, pot favoriza replicarea virală și pot agrava leziunea.

Nici lizina nu trebuie prezentată ca tratament standard pentru FHV-1. Datele disponibile sunt conflictuale, iar lizina nu reprezintă tratamentul de primă linie al conjunctivitei sau keratitei herpetice.

De asemenea, nu este recomandată întreruperea tratamentului imediat ce secreția pare mai redusă. În special în infecția cu Chlamydia felis, semnele clinice se pot ameliora înainte ca agentul infecțios să fie eliminat complet.

Prognosticul și riscul de recidivă

Prognosticul este bun în majoritatea cazurilor de Chlamydia felis și în conjunctivitele simple tratate corect și la timp.

În infecția cu FHV-1, prognosticul episodului acut este adesea favorabil, însă virusul rămâne latent pe viață. Din acest motiv, recidivele conjunctivitei sau keratitei sunt posibile, mai ales în perioade de stres.

La nou-născuți, întârzierea tratamentului crește riscul de simblefaron, cicatrici și pierderea transparenței corneei. Totuși, apariția simblefaronului nu înseamnă automat că ochiul va fi pierdut. Multe cazuri pot păstra un ochi confortabil și funcțional, uneori cu ajutorul unor proceduri care pot fi realizate și în practica veterinară generală.

În schimb, ulcerele corneene profunde, ulcerele cu topire stromală și perforațiile au un prognostic mult mai rezervat. Ele pot provoca cicatrici extinse, pierderea vederii sau necesitatea îndepărtării globului ocular.

Când puroiul la ochi devine o urgență clară

Un pui de pisică trebuie evaluat de urgență dacă:

• este nou-născut, iar pleoapele sunt bombate, dureroase sau lipite de secreții;
• ține ochiul complet închis, clipește spasmodic, evită lumina sau se freacă insistent;
• corneea este tulbure, albăstruie sau albă ori observi o pată sau o adâncitură pe suprafața ochiului;
• a existat o zgârietură, o lovitură, contact cu o substanță iritantă sau suspiciunea unui corp străin;
• pisoiul este letargic, nu mănâncă, are febră, congestie nazală severă sau respiră greu;
• ochiul se agravează vizibil în câteva ore sau nu apare nicio ameliorare după începerea tratamentului.

Cum te pot ajuta medicii veterinari de la Joyvet

În cazul unui pisoi cu puroi la ochi, medicii veterinari de la Joyvet pot diferenția rapid o conjunctivită necomplicată de o problemă care ascunde ulcer cornean, durere oculară importantă sau o urgență oftalmologică.

În cadrul consultației, medicul veterinar examinează pleoapele, conjunctiva, pleoapa a treia și corneea. Atunci când este necesar, poate efectua testul cu fluoresceină pentru identificarea unui ulcer și poate măsura presiunea intraoculară. Dacă pisoiul are nevoie de investigații sau intervenții oftalmologice avansate, vei primi recomandări clare privind continuarea tratamentului și trimiterea către un specialist.

În cabinetul veterinar pot fi realizate și investigații de laborator precum microscopia și citologia. Acestea pot fi utile în cazurile severe, persistente sau recurente, atunci când trebuie diferențiate infecțiile cu Chlamydia, Mycoplasma, bacteriile oportuniste și alte cauze ale inflamației oculare.

Tratamentul poate include toaletă oculară corectă, confirmarea sau excluderea ulcerului cornean, terapie topică ori sistemică și monitorizarea atentă a vindecării. Recontroalele sunt importante, deoarece aspectul exterior al ochiului se poate îmbunătăți înainte ca leziunea corneană să fie complet vindecată.

Pentru pisoii care prezintă și rinotraheită, apetit scăzut, congestie nazală, deshidratare sau letargie, evaluarea poate fi completată prin consultație de medicină internă, analize și, dacă starea pacientului o impune, monitorizare și tratament susținut.

Joyvet oferă evaluare pentru urgențe veterinare, însă clinica veterinară nu funcționează non-stop. Dacă pisoiul are ochiul închis de durere, corneea opacă, un traumatism sau semne de ulcer, este indicat să contactezi cât mai repede cabinetul veterinar din București, Sector 3, sau cel mai apropiat serviciu care poate examina pacientul în aceeași zi.

Este recomandat să mergi urgent la medic dacă:

• pisoiul este nou-născut și are pleoapele umflate sau lipite;
• ochiul este dureros, complet închis ori corneea pare tulbure;
• secreția oculară este însoțită de strănut, lipsa poftei de mâncare sau letargie;
• problema reapare după tratament sau nu se ameliorează;
• ai aplicat deja un produs acasă, iar aspectul ochiului s-a agravat.

Concluzie

La un pui de pisică, puroiul la ochi este provocat cel mai frecvent de o conjunctivită infecțioasă, în special de FHV-1 sau Chlamydia felis. La nou-născuți poate exista conjunctivită neonatală cu secreții acumulate sub pleoapele încă închise, iar la orice vârstă problema poate ascunde un ulcer cornean.

Întrebarea decisivă este dacă există durere, afectarea corneei sau alterarea stării generale. Dacă pisoiul ține ochiul închis, corneea devine tulbure, pleoapele unui nou-născut sunt bombate sau apar letargie, inapetență și dificultăți respiratorii, cazul trebuie tratat ca urgență, nu ca o simplă conjunctivită.

Examenul oftalmologic, testul cu fluoresceină și, atunci când este necesar, citologia, cultura sau PCR-ul pot face diferența dintre un tratament corect și întârzierea unei complicații care poate afecta definitiv vederea.

Prognosticul este bun atunci când diagnosticul și tratamentul sunt rapide. Devine mai rezervat dacă apar simblefaron, ulcere corneene profunde, topirea corneei, perforație sau boală respiratorie severă.

Prevenția rămâne importantă. Vaccinarea de bază a pisoiului trebuie să includă protecție împotriva FHV și calicivirusului felin. Schema se stabilește împreună cu medicul veterinar, în funcție de vârstă, riscul de expunere, starea de sănătate și produsul vaccinal utilizat.

Surse de informare:

• Corine Boucraut-Baralon și Etienne Thiry / ABCD Cats & Vets: GUIDELINE for Feline Herpesvirus infection
• Séverine Tasker și colaboratorii ABCD / ABCD Cats & Vets: GUIDELINE for Chlamydia felis 
• Kirk N. Gelatt / MSD Veterinary Manual: Disorders of the Conjunctiva in Cats 
• Kirk N. Gelatt / MSD Veterinary Manual: Disorders of the Cornea in Cats 
• Michael R. Lappin și colaboratorii / Journal of Veterinary Internal Medicine, ISCAID: Antimicrobial Use Guidelines for Treatment of Respiratory Tract Disease in Dogs and Cats
• R. A. Squires, C. Crawford, M. Marcondes și N. Whitley / WSAVA: 2024 Guidelines for the Vaccination of Dogs and Cats