GPT crescut la câini – Ce înseamnă și cum se interpretează

Creșterea valorilor GPT (sau ALT) la câini poate provoca îngrijorare stăpânilor, dar este important de știut că GPT crescut nu reprezintă un diagnostic în sine. Mai degrabă, este un indiciu, un semnal de alarmă biochimic, care necesită investigații suplimentare pentru a identifica cauza. În acest articol vom explica pe înțelesul tuturor ce este GPT (ALT), când și de ce crește, cum se interpretează rezultatele analizelor, posibilele cauze (diferențiale), cum abordează medicul veterinar tratamentul, precum și sfaturi despre alimentație și prevenție. La final, veți găsi și o secțiune FAQ cu întrebări frecvente ale proprietarilor de câini despre GPT crescut.

Ce este GPT (ALT) și de ce este important?

GPT este acronimul de la glutamat-piruvat transaminază, denumire alternativă pentru enzima Alanin Aminotransferază (ALT). ALT/GPT este o enzimă localizată în principal în ficatul câinelui (în hepatocite – celulele hepatice), unde participă la metabolismul aminoacizilor și al energiei. În mod normal, ALT se află în interiorul celulelor hepatice, cu o cantitate foarte mică în sânge. Atunci când ficatul suferă o leziune sau inflamație, celulele hepatice eliberează ALT în circulație, ceea ce duce la creșterea concentrației de ALT (GPT) în sânge. Putem asemăna acest proces cu scurgerea apei dintr-un vas crăpat, ALT „se revarsă” în sânge atunci când pereții (membranele) celulelor hepatice sunt deteriorați.

Importanța GPT (ALT) rezultă din specificitatea sa: la câini și pisici, ALT este considerată cea mai specifică enzimă pentru sănătatea ficatului. Cu alte cuvinte, o valoare mare a GPT indică de obicei o suferință la nivelul ficatului. Cantități mici de ALT se găsesc și în alte țesuturi (muşchi scheletici, rinichi), dar ficatul conține proporția covârșitoare. Din acest motiv, ALT/GPT este un marker foarte sensibil al leziunilor hepatice, adesea primul indicator care se modifică la analize atunci când există o problemă la ficat. Trebuie menționat că, doar în cazuri rare de leziuni musculare severe, ALT poate proveni și din mușchi (însoțită atunci și de creșteri mari ale enzimei musculare CK).

Pe scurt: GPT/ALT este o enzimă hepatică esențială. În condiții normale are o valoare mică în sânge, iar creșterea sa semnificativă sugerează afectarea ficatului. Este un instrument valoros pentru medicul veterinar în evaluarea sănătății ficatului la câine.

Când și de ce crește nivelul GPT la câini?

O valoare crescută a GPT (ALT) la un câine semnalează că ficatul a eliberat această enzimă în sânge din cauza unor celule hepatice afectate. Dar „GPT crescut” nu indică automat o boală anume, ci poate avea numeroase cauze posibile. Medicul veterinar va considera contextul clinic și va căuta cauza de bază.

Cauzele (diferențialele) creșterii ALT se împart în două mari categorii:

1. Afecțiuni hepatice primare (hepatobiliare): probleme care provin direct din ficat, vezica biliară sau sistemul biliar.
2. Afecțiuni extra-hepatice: probleme din alte organe sau sisteme ale corpului, care au efect secundar asupra ficatului.

Mai jos detaliem aceste categorii și oferim exemple de situații când GPT poate fi crescut la câini.

1. Afecțiuni hepatice primare (boli ale ficatului și căilor biliare)

În bolile hepatice primare, enzimele ALT și AST (transaminazele) cresc de obicei mai mult decât celelalte enzime, indicând un „tipar hepatocelular” (afectarea celulelor ficatului). Printre cauzele comune din această categorie se numără:

• Hepatită (inflamația ficatului) de diverse cauze:
  • Hepatită infecțioasă canină: o boală virală (adenovirus) care afectează ficatul.
  • Hepatită bacteriană sau leptospiroza: Leptospiroza este o infecție bacteriană gravă care poate leza atât ficatul cât și rinichii.
  • Hepatită cronică activă: adesea de cauză autoimună sau idiopatică, întâlnită la anumite rase (de exemplu, Doberman, Cocker Spaniel).
  • Hepatită cu depunere de cupru: o formă de hepatită cronică datorată acumulării excesive de cupru în ficat (boală de stocare a cuprului). Este întâlnită la rase predispuse genetic, precum Bedlington Terrier, Doberman Pinscher, Skye Terrier și West Highland White Terrier (Westie). Această afecțiune duce la creșteri mari ale ALT și, netratată, poate cauza ciroză hepatică.
• Ciroza hepatică: stadiul final al multor boli hepatice cronice, cu fibroză extensivă a ficatului (și ALT posibil crescută moderat).
• Colangită/Colangiohepatită: inflamația căilor biliare și a ficatului, poate duce la creșteri de ALT și AST.
• Neoplazii (tumori) hepatice:
  • Tumori primare ale ficatului (ex. carcinom hepatocelular): pot produce valori foarte mari ale enzimelor hepatice (deși aceste tumori sunt relativ rare).
  • Tumori secundare (metastaze în ficat) de la alte tipuri de cancer (ex. limfom, mastocitom, hemangiosarcom etc.) pot determina creșteri ale ALT.
• Toxine și substanțe hepatotoxice: ficatul este organul filtrant al corpului, deci multe toxine îl pot afecta:
• Plante toxice și ciuperci: de exemplu, ingestia accidentală de sago palm (Cycas revoluta), o plantă ornamentală extrem de toxică pentru ficat, anumite ciuperci otrăvitoare (Amanita phalloides) sau alge verzi-albăstrui din apele stătătoare pot cauza hepatită acută gravă.
• Micotoxine alimentare: Aflatoxina din alune sau porumb mucegăit este un exemplu clasic care produce necroză hepatică acută la câini.
• Îndulcitori toxici: Xylitolul (îndulcitor artificial găsit în gumă de mestecat, dulciuri) provoacă leziuni hepatice severe și creșteri masive ale ALT.
• Metale grele: intoxicația cu metale (ex. fier, cupru în exces, zinc) poate afecta ficatul.
• Medicamente hepatotoxice: Anumite medicamente pot afecta ficatul câinelui, mai ales în doze mari sau administrate pe termen lung. Exemple:
• Antifungice (ex. ketoconazol).
• Medicamente imunosupresoare (ex. azatioprină).
• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): unele AINS folosite la câini (carprofen, deracoxib etc.) în cazuri rare pot provoca hepatită idiosincrazică.
• Antipiretice/analgezice toxice pentru câini: acetaminofen (paracetamol), foarte toxic pentru ficat la câine, provocând creșteri masive ale enzimelor.
• Medicamente pentru cancer (anumite chimioterapice pot afecta ficatul).
• Malformații vasculare hepatice: Șuntul portosistemic congenital (vase anormale care deviază sângele de la ficat) sau microdisplazia vasculară hepatică la rase mici (Yorkshire Terrier, Maltese ș.a.) – pot duce la valori crescute ale enzimelor hepatice, inclusiv ALT. Adesea, cățeii cu astfel de probleme prezintă simptome neurologice (encefalopatie hepatică) și creșteri moderate ale ALT.

Particularități de rasă: Pe lângă bolile menționate (ex. depozitarea cuprului la Bedlington, hepatita cronică la Doberman etc.), mai există și alte predispoziții: de pildă, rasa Shar-Pei are predispoziție pentru amiloidoză hepatică (depunerea unui anumit tip de proteină în ficat), care cauzează boală de ficat cronică. Este important de știut dacă patrupedul dumneavoastră aparține unei rase cu probleme hepatice cunoscute, deoarece medicul veterinar poate recomanda monitorizare mai frecventă a ficatului pe parcursul vieții.

2. Cauze extra-hepatice (probleme din afara ficatului)

În multe cazuri, ficatul suferă secundar din cauza unei alte probleme în organism. Aceste situații pot duce la creșterea GPT chiar dacă ficatul nu este primarul vinovat. Practic, boli ale altor organe pot „stresa” ficatul sau pot provoca eliberarea de enzime hepatice. Iată câteva cauze extra-hepatice comune pentru GPT (ALT) crescut:

• Pancreatită (inflamația pancreasului): pancreasul inflamat se află anatomic aproape de ficat și de tractul biliar, astfel că poate determina creșteri ale enzimelor hepatice. Pancreatita la câine apare frecvent după ingestia de alimente foarte grase și poate cauza vărsături, durere abdominală și, secundar, valori hepatice anormale.
• Boli gastro-intestinale severe: gastroenterită severă, ulcer gastric perforat sau boală inflamatorie intestinală (IBD) pot afecta ficatul prin apropierea anatomică și circulația comună (vena portă). Inflamațiile intestinale sau stomacale pot duce la creșteri moderate ale ALT la unele animale.
• Boli endocrine (hormonale): dezechilibrele endocrine pot avea impact asupra ficatului:
• Sindromul Cushing (hiperadrenocorticism): excesul de cortizol la câini este recunoscut pentru creșterea enzimelor hepatice, în special fosfataza alcalină (ALP) și adesea și ALT, din cauza modificărilor de vacuolară hepatica (ficat mărit, încărcat cu glicogen). Mulți câini cu Cushing au enzime hepatice crescute fără a avea o boală hepatică primară.
• Diabetul zaharat: nivelul ridicat de glucoză din sânge și metabolismul alterat pot duce în timp la depuneri de grăsime în ficat sau infecții asociate, care cresc ALT.
• Hipotiroidismul: deși mai rar menționat, un metabolism foarte lent la câinii cu tiroidă leneșă poate contribui la valori hepatice anormale (și la hipercolesterolemie).
• Boli cardiovasculare avansate: Insuficiența cardiacă congestivă (dreaptă) poate duce la congestie sangvină în ficat (ficat de stază), cauzând creșteri ușoare-moderate ale ALT.
• Infecții sistemice/sepsis: infecțiile severe în organism (bacteriene, virale) sau starea de șoc septic pot afecta ficatul secundar, determinând eliberarea de enzime hepatice. De exemplu, anumiți câini cu babesioză sau alte boli infecțioase pot avea ALT crescută temporar.
• Traumatisme majore: lovituri puternice în abdomen (accidente auto, cădere de la înălțime) pot contuziona ficatul, ducând la creșteri acute ale ALT.
• Reacții alergice severe (anafilaxie): pot determina și ele afectare hepatică tranzitorie.
• Boli dentare grave: infecțiile dentare sau parodontitele foarte avansate, prin răspândirea bacteriilor și inflamației în corp, au fost asociate cu creșteri ale enzimelor hepatice la câini.

De reținut: Lista cauzelor pentru GPT crescut este lungă și variată. Practic, orice factor care produce fie o leziune directă a ficatului, fie un stres metabolic asupra acestuia, poate duce la creșterea ALT. De la boli hepatice primare (hepatite, tumori) până la afecțiuni în afara ficatului (pancreatită, Cushing etc.), toate trebuie luate în considerare. Medicul veterinar va folosi contextul clinic, istoricul câinelui, alte analize de sânge și investigații pentru a restrânge această listă și a găsi cauza exactă.

Cum se interpretează un GPT crescut la câine?

Atunci când primiți rezultatul analizelor de sânge și vedeți ALT (GPT) peste valorile normale, este normal să fiți îngrijorat. Totuși, interpretarea corectă a unui GPT crescut este o treabă nuanțată, care ține cont de mai mulți factori cheie:

• Magnitudinea creșterii: Cât de mare este valoarea față de limita normală? O regulă generală folosită de mulți veterinari este că o creștere minoră (de exemplu cu 10-20% peste limita superioară) poate să nu fie imediat alarmantă, mai ales dacă este izolată. În schimb, o creștere considerată semnificativă este atunci când ALT depășește de peste 3 ori limita superioară a normalului. De exemplu, dacă intervalul normal este până la ALT, iar câinele are ALT de X (mai mult de 3× normal), aceasta indică o leziune hepatică importantă și necesită investigații urgente. Valorile extrem de mari (de ordinul miilor) apar în intoxicații acute grave sau hepatită fulminantă, pe când creșterile ușoare-moderate pot apărea și în probleme mai puțin severe sau tranzitorii.
• Persistența în timp: A fost această creștere o descoperire unică sau se menține în timp? Dacă ALT rămâne constant crescută la mai multe testări succesive, există cu siguranță o problemă în curs ce trebuie elucidată. În schimb, o singură valoare ușor mărită poate necesita doar monitorizare ulterioară, de multe ori se recomandă repetarea profilului hepatic peste câteva săptămâni. Dacă la retestare valorile revin la normal sau scad, e posibil ca problema să fi fost tranzitorie.
• Celelalte enzime hepatice: Medicii veterinari nu vor interpreta niciodată ALT în mod izolat. Se analizează modelul complet al enzimelor hepatice de pe buletinul de analize:
• ALT este adesea evaluată împreună cu AST (aspartat aminotransferaza, denumită și GOT). ALT și AST cresc împreună în leziuni ale celulelor hepatice (de tip hepatocelular).
• ALP (fosfataza alcalină) și GGT (gama-glutamil transferaza) sunt enzime asociate cu căile biliare (colestază). Dacă ALT este crescută, dar și ALP/GGT sunt foarte crescute, se poate suspecta o combinație de leziune hepatocelulară și colestază (ex. hepatită colestatică, obstrucție biliară parțială etc.). Dacă ALT este singura enzimă major crescută, vor fi prioritizate cauzele de leziune hepatică acută.
• Bilirubina: De asemenea, se va verifica nivelul bilirubinei. Bilirubina crescută și icterul (colorația galbenă a mucoaselor) pot apărea dacă există o afectare semnificativă a ficatului sau o obstrucție biliară. Un câine cu ALT foarte mare și icter are cu siguranță o problemă hepatică sau biliară serioasă activă.
• Starea clinică și simptomele câinelui: Un aspect esențial, are câinele vreun simptom? Multe descoperiri de ALT crescut se fac întâmplător, la analizele de rutină ale unui câine care altfel pare sănătos. Situația aceasta (câine asimptomatic cu ALT ușor mărit) este în general mai puțin îngrijorătoare decât dacă animalul prezintă semne de boală. Faptul că un câine se comportă normal nu garantează că nu are nicio problemă, dar riscul ca ALT crescută să indice ceva grav este mai mic dacă nu vedem și alte manifestări clinice.

Pe de altă parte, anumite simptome clinice în prezența enzimelor hepatice crescute pot semnala probleme mai grave:

• Icter (îngălbenirea ochilor, gingiilor sau pielii): sugerează acumulare de bilirubină, deci afectare hepatică serioasă sau blocaj biliar.
• Vărsături și/sau diaree: pot apărea în hepatite, intoxicații sau pancreatită asociată.
• Letargie, apatie, slăbiciune: un câine care doarme excesiv, este abătut, poate avea o boală hepatică avansată sau altă boală sistemică.
• Lipsa poftei de mâncare (anorexie): frecventă în bolile ficatului.
• Consumul excesiv de apă și urinare excesivă: pot apărea în afecțiuni metabolice care afectează ficatul (ex. Cushing, diabet) sau în boala hepatică cronică.
• Distensie abdominală (burtă proeminentă, aspect de „abdomen umflat”): poate indica acumulare de lichid (ascită) din cauza hipertensiunii portale, întâlnită în ciroză, sau mărirea ficatului.

Notă: Aceste simptome nu sunt specifice exclusiv bolilor hepatice, de exemplu, vărsăturile și letargia pot apărea în zeci de afecțiuni diferite. Însă dacă un câine cu ALT crescut prezintă și unul sau mai multe dintre semnele de mai sus, medicul veterinar va considera situația mai urgentă și va recomanda teste suplimentare imediat. – Vârsta și rasa câinelui: Puii și câinii tineri pot avea valori ușor mai mari ale unor enzime (de exemplu ALP crește în perioada de creștere), însă ALT nu ar trebui să fie semnificativ mai mare la un pui sănătos. În schimb, câinii seniori au mai frecvent boli degenerative sau tumori ce pot cauza creșteri ale ALT. Rasa este importantă, după cum am menționat, unele rase au predispoziții pentru anumite boli hepatice, deci la acestea un ALT crescut e interpretat în lumina acelui risc. Există și particularități genetice: de exemplu, s-a descoperit un variant genetic la Labrador Retriever care face ca unii indivizi sănătoși din această rasă să aibă ALT în mod normal mai scăzut decât mediana populației. Acest lucru poate influența interpretarea valorilor, iată de ce medicul vă poate întreba de rasă și chiar de istoricul familial (dacă în rudele câinelui au existat boli de ficat cunoscute).

În concluzie, interpretarea GPT crescut se face în ansamblu: cât de mult a crescut, pentru cât timp, ce alte analize sunt modificate, cum se simte câinele, ce vârstă și rasă are, ce mănâncă și ce medicamente ia etc.. Un medic veterinar experimentat va pune cap la cap toate aceste indicii pentru a determina dacă creșterea ALT este probabil benignă (tranzitorie) sau necesită investigații detaliate. Deseori, se poate recomanda monitorizarea atentă: de exemplu, dacă ALT e moderat crescută dar câinele e clinic normal, vet-ul poate sugera repetarea analizelor în 2-4 săptămâni înainte de a trece la proceduri invazive. Nu tratați niciodată rezultatul izolat, dar nici nu ignorați un GPT mare, găsirea cauzei și tratarea din timp pot face diferența în evoluția bolii.

Cum tratează medicul veterinar un câine cu GPT crescut?

Tratamentul în caz de GPT (ALT) crescut nu vizează, de fapt, scăderea directă a enzimei, ci adresarea cauzei de bază. Un principiu de bază în medicină este că nu tratezi valoarea de laborator, ci pacientul și boala de fond. Asta înseamnă că medicul veterinar va încerca mai întâi să stabilească diagnosticul (sau cel puțin o listă scurtă de suspiciuni) și abia apoi va elabora un plan de tratament țintit.

Pașii tipici în abordare pot include:

1. Stabilirea diagnosticului (sau a direcției de diagnostic): După ce un test de sânge arată ALT crescut, medicul va recomanda adesea teste suplimentare pentru a clarifica cauza:
2. Teste de sânge adiționale: profil hepatic extins, acizi biliari (pentru a evalua funcția ficatului), teste pentru bolile infecțioase suspectate (ex: test leptospiroză), markerii endocrini (cortizol pentru Cushing, insulină/glucoză pentru diabet etc.), hemoleucogramă (care poate arăta infecție sau anemie hemolitică), testele pentru coagulare (ficatul produce factori de coagulare).
3. Ecografie abdominală: este un instrument foarte valoros. Ecografia ficatului poate evidenția modificări de structură (ficat mărit sau micșorat, textură neomogenă), prezența unor tumori sau chisturi, obstrucții biliare, șunturi portosistemice congenitale, acumulări de grăsime sau cupru, etc. De asemenea, permite examinarea altor organe (pancreas, rinichi, splină) pentru a detecta eventuale cauze extra-hepatice (ex. pancreatită, tumori abdominale).
4. Radiografii toracice/abdominale: pot fi utile dacă se suspectează metastaze pulmonare sau pentru a vedea forma și dimensiunea ficatului (un ficat foarte mărit poate fi vizibil).
5. Puncție aspirativă sau biopsie hepatică: în cazurile în care suspiciunea rămâne, medicul poate propune prelevarea unei probe de țesut hepatic. Biopsia hepatică (obținută chirurgical sau laparoscopic) este standardul de aur pentru diagnosticul exact (ex. diferențiază tipurile de hepatită, ciroza, cancerul). Totuși, este o procedură invazivă, cu riscuri, deci se indică doar dacă rezultatul va influența semnificativ tratamentul.
6. Analize de urină: uneori pot arăta prezența bilirubinei sau a infecțiilor concomitente.
7. Teste genetice: rar, în cazuri selecționate (de ex. pentru rase ca Bedlington Terrier se poate face test genetic pentru mutația ce cauzează boala cuprului; pentru Labrador există testul genetic Embark GPT variant care oferă informații despre activitatea ALT). Aceste teste nu diagnostichează boala, dar oferă context interpretativ.
8. Înlăturarea sau ameliorarea cauzei de bază: Odată identificată (sau bănuită) cauza creșterii ALT, tratamentul principal va fi direcționat către aceasta. Câteva scenarii comune și abordări:
9. Dacă un medicament este responsabil (ex. un antiinflamator, un anticonvulsivant etc.), medicul veterinar va întrerupe administrarea sau va ajusta doza acelui medicament, în măsura posibilului. Se va căuta un înlocuitor mai sigur pentru ficat dacă terapia respectivă era necesară (de exemplu, schimbarea anticonvulsivantului fenobarbital cu altul mai puțin hepatotoxic).
10. În infecții bacteriene (precum leptospiroza): se administrează antibiotice potrivite (de exemplu doxiciclină pentru leptospiroză) și terapie de suport intensiv (fluide, antiemetice, protectoare hepatice). În unele cazuri de infecții, chiar și după eliminarea agentului infecțios, ALT poate rămâne crescută o perioadă până ce ficatul se vindecă.
11. În hepatite autoimune sau idiopatice: se pot folosi medicamente imunosupresoare (precum corticosteroizi: prednison, sau altele) pentru a reduce inflamația din ficat. Acestea trebuie administrate cu atenție și sub monitorizare, deoarece dozele mari de steroizi pot ele însele să crească enzimele hepatice (ALP, ALT).
12. Intoxicații și toxine: tratamentul prompt este esențial. De exemplu, în intoxicația cu paracetamol la câini, antidotul este N-acetilcisteina (ACC), administrată cât mai rapid (aceasta ajută la neutralizarea metabolitului toxic). În cazul ingestiei de plante toxice ca sago palm, nu există antidot specific, dar se induce voma (dacă e foarte devreme), se administrează cărbune activ, fluide IV și medicație de suport hepatic intensă. Pentru toxinele care cauzează convulsii sau alte simptome, se tratează simptomatic (ex. medicamente antiepileptice). Notă: Dacă suspectați că animalul a ingerat ceva toxic, acesta este o urgență medicală – mergeți de urgență la veterinar!
13. Boli endocrine (Cushing, diabet): Tratamentul acestor boli va avea prioritate. De exemplu, un câine cu ALT crescut din cauza sindromului Cushing va necesita terapie specifică (mitotane, trilostan etc. pentru a reduce producția de cortizol). Odată ce boala hormonală este controlată, valorile ficatului adesea revin spre normal.
14. Șunt portosistemic congenital: În funcție de tipul de șunt, opțiunile includ chirurgia (ligaturarea șuntului dacă este un vas mare extrahepatic) sau management medical (dietă cu proteine reduse, antibiotice și lactuloză pentru a diminua toxinele, dacă șuntul este inoperabil sau microvascular). Chirurgia corectivă, când e posibilă, poate duce la normalizarea ALT în câteva săptămâni după succes.
15. Neoplazii (tumori): Dacă se descoperă o tumoră, se va decide între excizie chirurgicală (dacă e un nodul solitar rezecabil), chimioterapie sau radioterapie, în funcție de tipul și extensia cancerului. Tumorile benigne pot fi îndepărtate chirurgical cu succes, pe când cele maligne difuze pot necesita tratament paliativ.
16. Ficat gras (lipidoză hepatică) sau vacuolară: Aceasta nu e foarte comună la câini (mai frecventă la pisici), dar în caz de acumulare de grăsimi în ficat, se corectează cauzele (ex. obezitatea: se instituie dietă pentru scădere în greutate; diabetul – se tratează).
17. Hepatită cu cupru (depunere de cupru): Pe lângă dieta săracă în cupru, se administrează agenți chelatori de cupru (penicilamină) care ajută la eliminarea cuprului din ficat, plus zinc (care blochează absorbția cuprului din intestin). Tratamentul este de lungă durată și se monitorizează nivelul enzimelor.
18. Alte situații: Fiecare cauză are un tratament specific, pe care medicul dumneavoastră veterinar îl va adapta. Important este că abordarea nu va fi aceeași pentru toți câinii cu ALT crescut, ci va depinde de diagnosticul exact.
19. Terapia de susținere a ficatului: Indiferent de cauză, dacă ALT este crescut, înseamnă că ficatul a suferit o agresiune. Prin urmare, adesea veterinarul va începe și măsuri generale de protecție și susținere hepatică, chiar înainte de confirmarea diagnosticului final. Acestea pot include:
20. Fluide intravenoase (perfuzie): Ajută la hidratarea pacientului, la eliminarea toxinelor și la susținerea circulației prin ficat. În cazuri grave (insuficiență hepatică acută), se pot adăuga în perfuzie substanțe precum glucoză (dacă glicemia e scăzută) sau vitamine.
21. Hepatoprotectoare și antioxidante: Două dintre cele mai cunoscute sunt silimarina (extract de armurariu, sau milk thistle în engleză) și SAMe (S-adenozilmetionină). Aceste suplimente pot oferi un sprijin ficatului datorită proprietăților antioxidante și antiinflamatorii, ajutând la protejarea celulelor hepatice și la regenerare. Ele însă nu vindecă boala de bază: deci se folosesc ca adjuvant, nu substituie tratamentul cauzal recomandat de veterinar.
22. Acid ursodeoxicolic (Ursofalk): Este un medicament coleretic și hepatoprotector utilizat în special dacă există colestază (stază biliară). Ajută la fluidificarea bilei și la protecția celulelor hepatice de sărurile biliare toxice.
23. Antioxidanți (vitamine): Vitamina E și vitamina C au rol antioxidant. Vitamina K poate fi administrată dacă coagularea este afectată (ficatul bolnav nu mai produce suficienți factori de coagulare), pentru a preveni hemoragiile.
24. Lactuloza: Un laxativ folosit des la pacienții cu encefalopatie hepatică, leagă toxinele din intestin (precum amoniacul) și reduce absorbția lor. Este util mai ales la câinii cu șunturi hepatice sau ciroză, pentru a preveni simptomele neurologice.
25. Dietă specială: (Vom detalia în secțiunea următoare despre alimentație).
26. Tratament simptomatic: antiemetice dacă animalul vomită (ondansetron, maropitant), antiacide/protectori gastrici dacă e risc de ulcer (famotidină, sucralfat), analgezice sigure pentru ficat dacă există durere (de exemplu, tramadol sau gabapentină pot fi folosite cu prudență, evitându-se AINS hepatotoxici).
27. Monitorizare constantă: câinii cu ALT foarte mare sau cu simptome severe vor fi spitalizați și monitorizați (temperatură, glicemie, coagulare, electroliți). De multe ori, se repetă analizele de sânge la 24-48h pentru a vedea trendul ALT (dacă scade cu tratament sau continuă să crească).

Un aspect încurajator: ficatul are o capacitate extraordinară de regenerare. Chiar și după leziuni severe, dacă factorul cauzal este eliminat și pacientul este susținut corespunzător, ficatul câinelui se poate repara și relua funcția normală într-o mare măsură. Desigur, regenerarea are limite (în leziuni cronice de lungă durată, țesutul cicatricial poate înlocui permanent celulele funcționale), dar mesajul cheie este că multe probleme hepatice pot fi ameliorate sau chiar vindecate dacă sunt abordate din timp.

Pe durata tratamentului, medicul veterinar va stabili intervale de re-evaluare periodică. De exemplu, după inițierea terapiei, ALT poate fi retestată la 2 săptămâni, apoi lunar, pentru a vedea dacă scade spre normal. În unele situații, ALT poate scădea lent, pe parcursul a câteva luni. Important este trendul descendent: o scădere treptată sugerează că tratamentul funcționează și ficatul se vindecă. Dacă ALT continuă să crească sau stagnează la un nivel foarte mare, planul de tratament va fi reevaluat.

Alimentația unui câine cu enzime hepatice (GPT) crescute

Dieta joacă un rol important în managementul unui câine cu probleme hepatice, însă trebuie subliniat un lucru: nu există o “dietă minune” universală pentru ALT crescut. Alimentația optimă depinde în totalitate de cauza subiacentă și de starea clinică a câinelui. Nu schimbați hrana câinelui fără recomandarea medicului veterinar, deoarece în unele situații schimbările bruște sau nepotrivite pot face mai mult rău.

În cazul în care creșterea GPT se datorează unei boli hepatice primare (confirmată), medicul veterinar vă va recomanda probabil o dietă terapeutică special formulată pentru suport hepatic. Aceste diete veterinare (precum Hills l/d, Royal Canin Hepatic etc.) au câteva caracteristici:

• Conțin proteine de foarte bună calitate, ușor digestibile, însă într-o cantitate moderat mai redusă. Scopul este să asigure nevoile câinelui fără a supraîncărca ficatul cu produse de degradare a proteinelor (excesul de proteine poate duce la acumulare de amoniac la pacienții cu funcție hepatică alterată).
• Sunt bogate în carbohidrați complecși (care oferă energie fără a produce reziduuri toxice ca amoniacul).
• Au un conținut restricționat de cupru și relativ mai ridicat de zinc. Astfel se previne acumularea de cupru în ficat, cuprul este un mineral care poate agrava multe boli hepatice (în special la rasele predispose la depunere de cupru).
• Sunt suplimentate cu antioxidanți și vitamine (de exemplu, vitaminele E, C, complexul B, zinc, seleniu) pentru a sprijini detoxifierea și regenerarea hepatică.
• Au un conținut moderat de grăsimi de bună calitate (unele boli hepatice și biliare pot afecta digestia grăsimilor, deci dietele sunt concepute să fie ușor de tolerat).

Dacă boala hepatică este severă, dieta devine parte esențială a tratamentului. În unele cazuri, câinele poate avea nevoie de hrană gătită în casă conform indicațiilor unui veterinar nutriționist, mai ales dacă refuză dietele medicinale. Rețetele de casă pot include carne slabă fiartă (pui, curcan, pește alb), brânză proaspătă fără sare (cottage cheese), surse de proteină ușor digerabilă, amestecate cu orez, cartofi dulci, paste (surse de carbohidrați), legume bine fierte (morcovi, dovlecel) pentru fibre și micronutrienți. Atenție: orice dietă gătită trebuie echilibrată și suplimentată corect (cu vitamine și minerale), altfel pe termen lung pot apărea alte carențe.

În situația în care ALT este crescută secundar altei probleme (ex. sindrom Cushing, pancreatită), dieta va ținti în primul rând acea problemă: de exemplu:

• la un câine cu pancreatită, dietă cu grăsimi foarte scăzute;
• la un câine obez, dietă pentru slăbit;
• la un câine diabetic, dietă bogată în fibre și cu carbohidrați complecși etc.

Odată ce boala primară este gestionată, ficatul nu va mai fi sub aceeași presiune.

Hidratarea este la fel de importantă ca alimentația. Asigurați-vă că patrupedul are mereu apă proaspătă la dispoziție. Dacă apare deshidratare (de exemplu din vărsături/diarее), medicul poate recomanda administrarea de fluide subcutanat sau intravenos.

Pe lângă dietă, unii câini pot beneficia de suplimente alimentare prescrise de veterinar:

• Acizi grași omega-3 (ulei de pește purificat), au efect antiinflamator și pot fi utili în boala hepatică cronică.
• S-Adenozilmetionină (SAMe) și Silimarină – menționate și mai sus ca hepatoprotectoare.
• Vitamine din complexul B – câinii cu boli hepatice pot avea nevoie de suplimentare cu B12, B1 etc., mai ales dacă au și probleme de absorbție intestinală.

În concluzie: hrana unui câine cu ALT crescut trebuie aleasă individualizat. Urmați sfatul medicului veterinar privind dieta optimă și nu oferiți suplimente sau schimbări alimentare pe cont propriu fără avizul acestuia. Un ficat stresat are nevoie de hrană blândă și nutritivă, dar alegerile nepotrivite pot agrava situația (de exemplu, un exces de grăsimi poate declanșa pancreatită, iar un exces de proteine poate precipita encefalopatie hepatică).

Cum poate fi prevenită creșterea GPT (problemele hepatice) la câini?

Nu toate bolile hepatice pot fi prevenite, unele au cauze genetice sau apar în ciuda tuturor eforturilor noastre. Totuși, există măsuri de prevenție și reducere a riscului pe care orice proprietar responsabil le poate lua:

• Controale veterinare periodice cu analize de sânge: Includeți profilul hepatic (ALT, AST, ALP, GGT, bilirubină) în analizele de rutină anuale ale câinelui adult, chiar dacă pare sănătos. Pentru câinii în vârstă sau rasele cu risc, verificați ficatul de 1-2 ori pe an. Astfel, orice creștere ușoară a GPT poate fi detectată devreme și monitorizată. Depistarea timpurie oferă șanse mai bune de tratare înainte ca leziunile să devină ireversibile.
• Menținerea greutății corporale optime: Obezitatea pune stres pe ficat și poate duce la steatoză (ficat gras) sau la pancreatită, ambele afectând ALT. Hrăniți câinele cu o dietă echilibrată, în cantități potrivite, și asigurați-i mișcare zilnică pentru a preveni excesul ponderal.
• Evitați expunerea la toxine: Feriți câinele de substanțele despre care știți că sunt toxice:
• Nu lăsați la îndemână medicamentele umane (analgezice, suplimente, pastile de dietă etc.), acetaminofenul (paracetamolul), ibuprofenul, anti-depresivele și multe altele pot fi mortale pentru animale.
• Aveți grijă la produsele de curățenie, antigel, vopsele, otravă de șoareci, păstrați-le închis într-un dulap.
• Nu oferiți niciodată alimente periculoase: ceapa, usturoiul, strugurii/stafidele, și mai ales produse cu xylitol (pasta de dinți umană, guma de mestecat, unele dulciuri dietetice). Xylitolul este extrem de toxic pentru ficatul câinelui.
• Fiți atenți în plimbări: nu lăsați câinele să roadă plante sau ciuperci necunoscute ori să bea apă stătută cu alge (riscul de toxine din alge).
• Verificați hrana comercială a câinelui să fie de la producători de încredere, ocazional, au existat rechemări de mâncare contaminată cu aflatoxine (din porumb infestat de mucegai) care au cauzat intoxicații multiple.
• Vaccinarea la zi: Protejați-vă câinele prin vaccinare contra leptospirozei (acolo unde este recomandată, de obicei anuală), leptospiroza este o boală prevenibilă prin vaccin și poate salva ficatul și rinichii câinelui de la daune grave. De asemenea, asigurați-vă că are schema completă de vaccinare corectă (vaccinul polivalent include protecție împotriva hepatitei infecțioase canine, adenovirusul CAV-1). Multe cazuri de hepatită virală pot fi evitate prin vaccinare la timp.
• Precauții la medicamente pe termen lung: Dacă animalul dumneavoastră are nevoie de un tratament de lungă durată (ex. anticonvulsivante, antiinflamatoare pentru artrită, terapie hormonală), discutați cu veterinarul despre monitorizarea ficatului. Unele medicamente (de exemplu fenobarbitalul pentru epilepsie) necesită teste hepatice la 6 luni. Medicul poate alege medicamente considerate mai sigure pentru ficat atunci când există opțiuni, de pildă, în locul unor AINS se poate recurge la analgezice alternative pentru durerile cronice. Nu administrați suplimente sau remedii pe bază de plante fără aviz medical – „natural” nu înseamnă întotdeauna „sigur”, unele plante pot fi hepatotoxice.
• Îngrijire dentară și generală: Menținerea unei sănătăți dentare bune (periaj dentar regulat, detartraj la nevoie) poate reduce riscul ca infecțiile orale să afecteze ficatul. La fel, tratarea promptă a oricărei boli (diabet, infecții urinare, dermatologice) va scădea șansa ca acestea să dea complicații hepatice.
• Alegeri responsabile în mediul înconjurător: Dacă locuiți într-o zonă cu multe ciuperci sălbatice, evitați plimbările nesupravegheate în sezonul ciupercilor. Dacă știți că în curte aveți plante toxice (ex. crini, tisa, diferite flori decorative) la care câinele are acces, renunțați la ele. Practic, gândiți preventiv: eliminați riscurile cunoscute înainte să provoace probleme.

Prin aceste măsuri, chiar dacă nu putem garanta că ficatul câinelui nu va avea niciodată suferințe, putem reduce considerabil riscurile și putem detecta eventualele probleme într-un stadiu incipient, când tratamentul are șanse mai mari de succes.

Întrebări frecvente (FAQ)

Î: ALT/GPT-ul câinelui meu este ușor crescut, dar el se simte bine. Ar trebui să mă îngrijorez?
R: O creștere ușoară a ALT (GPT) la un câine altfel sănătos nu este motiv de panică imediată. Sunt multe cauze benigne, secundare sau temporare ce pot duce la valori ușor peste normal. De exemplu, poate fi o reacție la un medicament recent administrat, o inflamație minoră care se va rezolva sau chiar o variație individuală. Cel mai important este să urmați sfatul medicului veterinar: probabil vă va recomanda monitorizarea atentă a câinelui acasă pentru orice semne de boală și repetarea analizelor peste câteva săptămâni. Dacă ALT revine la normal sau scade la retestare, este posibil să fi fost doar un episod tranzitoriu. Desigur, dacă în acest interval observați orice simptom la câine (apatie, lipsa apetitului, vărsături, icter etc.), anunțați imediat medicul. În rezumat, nu vă îngrijorați excesiv pentru o abatere mică, dar nici nu ignorați situația; fiți vigilenți și mențineți comunicarea cu veterinarul.

Î: Ce dietă este recomandată pentru un câine cu GPT (ALT) crescut?
R: Nu există o dietă universală “pentru ALT crescut”, deoarece dieta optimă depinde de diagnosticul de bază. Dacă medicul confirmă o problemă hepatică (de exemplu hepatită cronică), atunci probabil va indica o dietă hepatică specială (hrană prescription diet de la firme consacrate) formulată cu proteine de înaltă calitate, ușor de digerat și cu conținut scăzut de cupru. Dacă ALT e crescută din alt motiv (de exemplu secundar unei pancreatite), dieta se va adapta acelei probleme (ex. dietă cu grăsimi reduse). Nu schimbați hrana câinelui fără acordul veterinarului, uneori menținerea dietei obișnuite este indicată până la stabilirea cauzei. Important: hidratarea trebuie să fie optimă și evitați absolut orice aliment toxic sau dificil de procesat de ficat (alimente grase, prăjite, condimentate, resturi de la masă, produse cu xylitol etc.).

Î: Pot suplimentele naturale (precum armurariul / “milk thistle”) să vindece ficatul câinelui?
R: Suplimentele cu rol hepatoprotector, ca silimarina (extractul de armurariu) sau SAMe, pot fi de mare ajutor pentru ficat, însă ele nu reprezintă de sine stătătoare un tratament curativ. Practic, aceste suplimente acționează ca adjuvante: au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii ce pot proteja celulele hepatice și sprijini regenerarea lor. Totuși, ele nu tratează cauza principală a bolii. De exemplu, dacă e vorba de o infecție sau o acumulare de cupru, suplimentele nu vor elimina bacteria sau cuprul, ci doar ajută ficatul să facă față mai bine. Așadar, folosiți-le doar la recomandarea veterinarului, ca parte dintr-un plan terapeutic integrat. Nu supradozați și nu adăugați suplimente fără acord medical, unele pot interfera cu medicamentele sau pot fi inutile dacă nu se potrivesc situației specifice a câinelui.

Î: O valoare foarte mare a ALT (de exemplu de 5-10 ori peste normal) înseamnă că ficatul câinelui meu este pe cale să cedeze?
R: Nu neapărat. O creștere masivă a ALT indică faptul că a avut loc o leziune acută extinsă a celulelor hepatice, dar nu prezice inevitabil viitorul pe termen lung. De exemplu, în cazul unei intoxicații acute, ALT poate “exploda” la valori de câteva mii, ceea ce reflectă distrugerea rapidă a multor hepatocite. Cu toate acestea, dacă se intervine prompt cu tratament (fluide, antidoturi, suport hepatic), ficatul, având capacitatea sa remarcabilă de regenerare, poate recupera funcția în săptămâni sau luni. Pe de altă parte, o ALT moderat crescută care persistă luni de zile ar putea indica o boală cronică. Important de știut: nivelul ALT nu se corelează direct cu procentul de ficat distrus sau cu prognosticul viitor. Un câine cu ALT de 1000 poate să-și revină complet, în timp ce un altul cu ALT de 300 ar putea avea o boală cronică progresivă, totul depinde de cauza subiacentă. Veterinarul va evalua imaginea de ansamblu (inclusiv alți parametri ca bilirubina, factorii de coagulare, ecografia ficatului) pentru a aprecia prognosticul. Așadar, o valoare mare ALT indică o problemă serioasă ce necesită acțiune imediată, dar nu înseamnă automat “sfârșitul” dacă se acționează corect.

Î: Cât de des ar trebui să verific enzimele hepatice (ALT) ale câinelui meu?
R: Pentru un câine adult sănătos, testarea enzimelor hepatice o dată pe an în cadrul examenului de rutină este o practică recomandată și foarte utilă. Aceasta poate identifica din pripă eventualele deviații. Dacă animalul dumneavoastră are factori de risc (rasă predispusă, istoric de boală hepatică în trecut, administrare cronică de medicamente metabolizate hepatic), medicul veterinar poate sugera controale mai frecvente, de exemplu la fiecare 6 luni. În cazul în care ALT a fost găsită crescută și se monitorizează evoluția, frecvența testelor depinde de gravitate: poate fi retestată la 2-4 săptămâni inițial, apoi la intervale de 3 luni până la stabilizare. După normalizare, mulți veterinari recomandă încă un set de analize la 3-6 luni pentru siguranță. Pe scurt, urmați planul de monitorizare propus de medic, acesta va fi individualizat pe nevoile câinelui.

Î: Pot să-i administrez câinelui meu medicamente pentru durere dacă are ALT crescut?
R: Orice medicament trebuie administrat numai după consultarea medicului veterinar în cazul unui câine cu probleme hepatice. Unele medicamente antidurere uzuale (în special AINS – antiinflamatoare nesteroidiene precum carprofen, meloxicam etc.) pot fi stresante pentru ficat și au potențial hepatotoxic. Totuși, dacă patrupedul are dureri (de exemplu din cauza artritei sau a unei răni), vet-ul poate decide folosirea unui analgezic, dar va alege cu grijă substanța. Se pot folosi alternative considerate mai sigure pentru ficat (cum ar fi opioide ușoare sau medicamente neuropatice – tramadol, gabapentin) și, dacă este absolut necesar un AINS, medicul va ajusta doza, va alege varianta cea mai puțin riscantă și va monitoriza atent enzimele hepatice pe durata tratamentului. Niciun medicament nu este 100% sigur, dar balanța risc/beneficiu trebuie discutată cu veterinarul. Nu dați niciodată câinelui medicamente pentru oameni (precum paracetamol, ibuprofen), acestea sunt extrem de periculoase pentru animale. În concluzie, există opțiuni de a controla durerea și la un pacient cu ALT crescut, însă planul trebuie făcut de către veterinar, personalizat situației specifice.