Balonarea la câini

Mulți proprietari de câini se confruntă cu îngrijorare atunci când observă semne precum un abdomen umflat, gaze excesive sau un disconfort digestiv. Un aspect îngrijorător pentru mulți proprietari este observarea unei burți umflate la câini, un semn frecvent al balonării la câini. Atunci când un câine este umflat în burtă, poate indica o acumulare excesivă de gaze, iar în cazuri severe, se poate ajunge chiar la dilatație gastrică la câine, o urgență medicală.

Definirea afecțiunilor digestive la câini

Balonarea simplă 

Balonarea la câini, cunoscută și sub denumirea de distensie abdominală, se referă la mărirea în volum a abdomenului din cauza acumulării excesive de gaze în stomac sau intestine (fără ca stomacul să se răsucească). Această acumulare de gaze poate fi cauzată de factori precum ingestia rapidă de hrană sau apă, sau consumul de alimente nepotrivite care favorizează producția excesivă de gaze. 

Deși poate provoca disconfort câinelui, balonarea simplă nu este, în general, o condiție care pune viața în pericol dacă este gestionată corespunzător și, crucial, dacă este diferențiată corect de dilatația gastrică-volvulus (GDV). 

Este important de menționat că termenul „balonare” este utilizat adesea în mod informal de către proprietari pentru a descrie atât distensia simplă, cât și GDV, ceea ce poate crea confuzie. Prin urmare, o distincție clară este esențială.

Flatulența la câini

Flatulența la câini reprezintă eliminarea gazelor din sistemul digestiv. Aceasta este frecvent un simptom al unor tulburări digestive, incluzând intoleranțe alimentare sau o digestie deficitară. Flatulența poate fi asociată cu un miros neplăcut, zgomote intestinale crescute (borborisme) și un disconfort abdominal ușor. Este important de reținut că flatulența în sine este un simptom, iar semnificația sa clinică depinde de frecvență, severitate și prezența altor semne asociate.

Dilatația gastrică-volvulus (GDV): o urgență veterinară

Dilatația gastrică-volvulus (GDV) este o afecțiune extrem de gravă, care pune în pericol viața câinelui. Aceasta se caracterizează prin două etape succesive: inițial, stomacul se dilată masiv prin acumularea de gaze, lichide sau hrană, iar ulterior suferă o torsiune (volvulus) în jurul propriei axe. Această răsucire blochează căile de evacuare a conținutului gastric, comprima vasele de sânge majore, afectând fluxul sanguin către stomac și alte organe vitale (cum ar fi splina, care se poate torsiona și ea), și poate duce rapid la șoc, necroză tisulară și colaps sistemic. 

Diferențierea între balonarea simplă, flatulență și GDV

Este esențial să se reitereze că balonarea simplă implică acumularea de gaze fără torsiunea stomacului, în timp ce GDV presupune atât dilatația, cât și torsiunea gastrică, aceasta din urmă fiind extrem de periculoasă.

Simptomele balonării simple și ale flatulenței sunt, în general, mai blânde. Acestea pot include eliminarea vizibilă de gaze, miros specific, posibil un disconfort abdominal ușor și borborisme (zgomote intestinale). În mod tipic, câinele cu balonare simplă poate încă elimina gaze sau avea scaun.

În contrast, simptomele GDV sunt severe și au un debut acut. Acestea includ o distensie abdominală semnificativă, adesea cu un abdomen ferm și timpanic (sună ca o tobă la percuție), încercări repetate și neproductive de a vomita (câinele elimină doar spumă sau nimic), agitație extremă, gâfâială, semne de durere intensă, gingii palide, slăbiciune și, în stadii avansate, colaps.

Un factor cheie de diferențiere poate fi starea generală a câinelui: un animal cu balonare simplă poate fi inconfortabil, dar în general prezent și alert, în timp ce un pacient cu GDV se deteriorează rapid și pare critic bolnav. Viteza de progresie a simptomelor este, de asemenea, un indicator important; balonarea simplă poate apărea treptat sau poate fi intermitentă, pe când GDV are, de obicei, un debut brusc și o evoluție rapidă.

Adesea, doar examinările imagistice, precum radiografiile abdominale, pot stabili cu certitudine diagnosticul diferențial între o dilatație gastrică simplă și GDV. 

Cauzele balonării simple și ale flatulenței la câini

Factori alimentari

Dieta joacă un rol central în apariția balonării simple și a flatulenței la câini. Anumite alimente sunt recunoscute pentru potențialul lor de a cauza gaze și balonare.

• Leguminoasele, precum mazărea, fasolea și lintea, sunt cunoscute ca fiind producătoare de gaze din cauza conținutului lor de carbohidrați fermentescibili, în special oligozaharide, pe care sistemul digestiv al câinelui le procesează cu dificultate. Acești carbohidrați ajung nedigerați în colon, unde sunt fermentați de bacterii, ducând la producția de gaze.
• Produsele lactate pot cauza probleme, deoarece mulți câini adulți prezintă o activitate redusă a lactazei, enzima necesară pentru digestia lactozei (zahărul din lapte). Lactoza nedigerată fermentează în colon, generând gaze și balonare.
• Anumite legume, în special cele din familia cruciferelor (broccoli, conopidă, varză), dar și ceapa și usturoiul (care sunt toxice pentru câini și trebuie evitate complet din alte motive), sunt cunoscute pentru a provoca gaze din cauza compușilor specifici pe bază de sulf și a fibrelor fermentescibile.
• Alimentele bogate în zahăr și fructele necoapte pot duce la o fermentație rapidă în tractul digestiv și, implicit, la producția de gaze.
• Alimentele procesate, resturile de la masă și alimentele foarte grase conțin adesea ingrediente greu de digerat, grăsimi în exces sau aditivi care pot irita sistemul digestiv și pot cauza tulburări, inclusiv gaze și balonare. Deși anumite alimente sunt cunoscute pentru potențialul lor gazogen, este important de reținut că sensibilitatea individuală variază considerabil între câini.

Rolul cerealelor și al intoleranței/alergiei la gluten

Dietele bogate în cereale, în special cele care conțin cantități mari de porumb sau grâu, pot contribui la acumularea de gaze la unii câini. Mai specific, intoleranța la gluten (o proteină găsită în grâu, orz și secară) sau, mai rar, o afecțiune similară bolii celiace la om, poate provoca probleme digestive semnificative, inclusiv balonare, gaze, diaree și vomă la câinii sensibili. Uneori, pot apărea și manifestări cutanate. Tendința actuală către hrana „fără cereale” este parțial determinată de aceste preocupări legate de digestibilitate și potențiale intoleranțe. Deși nu toate cerealele sunt problematice pentru toți câinii, anumite tipuri sau glutenul în sine pot fi factori declanșatori specifici pentru indivizii sensibili.

Sensibilități și alergii la proteine

Câinii pot dezvolta sensibilități sau alergii la anumite surse de proteine, cum ar fi cele din carnea de vită, pui sau produsele lactate. Aceste reacții adverse la hrană se pot manifesta prin semne gastrointestinale, inclusiv flatulență, diaree și vomă, dar și prin probleme dermatologice (mâncărimi, iritații). Conceptul de intoleranță alimentară este larg, iar orice proteină poate deveni un declanșator dacă sistemul imunitar al câinelui reacționează la ea sau dacă este digerată incomplet. Calitatea și digestibilitatea surselor de proteine sunt, de asemenea, extrem de importante; proteinele de calitate superioară, ușor de digerat, sunt recomandate pentru a preveni tulburările digestive.

Schimbările bruște în dietă

Modificările bruște ale dietei pot perturba echilibrul microbiomului intestinal și pot depăși capacitatea sistemului digestiv de a se adapta, ducând la gaze, diaree și alte semne de disconfort digestiv. Microbiomul intestinal necesită timp pentru a se ajusta la noi profiluri nutritive. O tranziție graduală, pe parcursul a 7-10 zile, este întotdeauna recomandată la schimbarea hranei.

Factori comportamentali și alți contribuitori

• Aerofagia (înghițirea rapidă a hranei)

Câinii care mănâncă prea repede înghit cantități excesive de aer (aerofagie), ceea ce poate duce la distensie gastrică (balonare) și la creșterea flatulenței. Aceasta este o cauză mecanică frecventă a balonării simple, distinctă de gazele produse prin fermentație.

• Tulburări digestive minore și stresul

Tulburările digestive minore, tranzitorii (de exemplu, cauzate de ingestia unui aliment neobișnuit, dar non-toxic) pot provoca flatulență sau balonare temporară. Stresul și anxietatea pot, de asemenea, afecta sistemul digestiv, încetinind digestia, provocând spasme intestinale sau alterând flora intestinală, contribuind astfel la balonare și indigestie. Există o legătură strânsă între creier și intestin (axa creier-intestin), iar stresul psihologic se poate manifesta prin simptome digestive fizice.

Recunoașterea semnelor

Simptomele asociate cu balonarea simplă și flatulența sunt, de regulă, de intensitate redusă și nu pun viața în pericol:

• Gaze excesive/flatulență: eliminarea frecventă de gaze, care pot avea sau nu un miros puternic. Mirosul poate fi mai accentuat în cazul unei digestii deficitare.
• Zgomote intestinale audibile (borborisme): sunete puternice de „bolboroseală” sau „ghiorăit” provenind din abdomen, cauzate de mișcarea gazelor și a lichidelor în intestine. Acestea pot fi un semn al digestiei afectate.
• Disconfort abdominal ușor: câinele poate părea ușor neliniștit, se poate uita la abdomen sau poate fi puțin sensibil la palparea abdominală, dar nu prezintă semne de durere acută.
• Ușoară distensie abdominală: abdomenul poate părea puțin mai plin sau mai rotunjit decât în mod normal, dar este de obicei moale sau doar ușor ferm la palpare.
• Eructații (râgâieli) ocazionale.

Semne de urgență pentru dilatația gastrică (GDV)

Spre deosebire de balonarea simplă, GDV este o urgență medicală și se manifestă prin semne severe, cu debut adesea brusc:

• Distensie abdominală severă: abdomenul devine vizibil umflat, tare și timpanic (sună ca o tobă la atingere). Adesea, debutul este rapid.
• !! Încercări neproductive de vomă/regurgitare: câinele încearcă să vomite în mod repetat, dar elimină foarte puțin sau deloc conținut alimentar, adesea doar salivă spumoasă. Acesta este un semn distinctiv !!
• Agitație și neliniște: câinele este extrem de neliniștit, se plimbă continuu, nu își găsește locul, pare anxios.
• Semne de durere: gemete, scheunături, poziție încovoiată, refuzul de a se mișca, durere la palparea abdomenului.
• Respirație rapidă/greoaie, gâfâială: din cauza durerii și a presiunii exercitate de stomacul dilatat asupra diafragmului.
• Salivație excesivă (hipersalivație):.
• Gingii și mucoase palide: un semn de șoc circulator.
• Slăbiciune, letargie, colaps: pe măsură ce starea se agravează și se instalează șocul.
• Frecvență cardiacă crescută.

Strategii de tratament la domiciliu pentru balonarea ușoară și flatulența

Pentru eliminarea gazelor la câini și reducerea disconfortului abdominal, există diverse medicamente pentru balonare la câini. Dintre acestea, simeticona este adesea recomandată pentru a sparge bulele de gaz, facilitând astfel expulzarea lor. De asemenea, cărbunele medicinal poate fi util pentru absorbția toxinelor și a gazelor din tractul digestiv, contribuind la ameliorarea unui abdomen umflat la câini.

• Ajustări dietetice și identificarea alimentelor declanșatoare

Dacă se suspectează că flatulența sau balonarea sunt legate de anumite alimente, identificarea și eliminarea acestora din dietă este un pas esențial. O metodă eficientă pentru identificarea alergenilor sau intoleranțelor alimentare este dieta de eliminare. Aceasta presupune eliminarea tuturor ingredientelor suspecte și introducerea treptată a acestora, unul câte unul, pentru a observa reacțiile câinelui. Acest proces necesită strictețe și răbdare și este adesea cel mai bine realizat sub îndrumarea unui medic veterinar. Pentru tulburări acute, ușoare, o dietă blândă temporară (de exemplu, pui fiert și orez nesărat) poate ajuta la calmarea sistemului digestiv. Pe termen lung, este important să se asigure o hrană de înaltă calitate, ușor de digerat, adecvată vârstei, rasei și eventualelor sensibilități ale câinelui. De asemenea, hrănirea cu porții mai mici și mai frecvente, în locul uneia sau a două mese mari, poate reduce presiunea asupra stomacului și acumularea de gaze.

• Utilizarea bolurilor pentru hrănire lentă pentru a reduce aerofagia

Pentru câinii care mănâncă foarte repede, bolurile special concepute pentru a încetini ritmul de hrănire pot reduce semnificativ cantitatea de aer înghițită (aerofagia). Alte metode includ împrăștierea hranei pe o suprafață mare sau plasarea unor obiecte mari, non-comestibile, în bolul de hrană pentru a-l obliga pe câine să mănânce mai încet. 

• Rolul probioticelor și prebioticelor în susținerea sănătății intestinale

Probioticele sunt bacterii benefice vii care, administrate în cantități adecvate, pot ajuta la restabilirea sau menținerea unui microbiom intestinal sănătos, putând astfel îmbunătăți digestia și reduce gazele în anumite cazuri. Prebioticele sunt fibre nedigerabile care servesc drept hrană pentru bacteriile benefice din intestin, stimulând creșterea și activitatea acestora. Acest lucru poate îmbunătăți sănătatea intestinală, dar, ca urmare a fermentației, poate produce și o anumită cantitate de gaze. Multe diete comerciale special formulate pentru probleme gastrointestinale sau pentru digestie sensibilă conțin prebiotice și, uneori, probiotice. 

Când este necesar consultul veterinar

Deși balonarea ușoară și flatulența ocazională pot fi gestionate acasă, anumite situații necesită evaluare veterinară:

• Persistența simptomelor: flatulența sau balonarea ușoară care continuă timp de mai multe zile, în ciuda măsurilor simple de management la domiciliu (ex. ajustări dietetice).
• Severitatea simptomelor: gaze sau balonare neobișnuit de intense, care provoacă un disconfort vizibil câinelui, chiar dacă nu sunt semne de suferință acută.
• Simptome asociate: dacă balonarea sau flatulența sunt însoțite de:

• • Vomă (mai ales dacă este repetată sau conține sânge).
  • Diaree (mai ales dacă este persistentă, apoasă, cu mucus sau sânge).
  • Letargie sau slăbiciune neobișnuită.
  • Durere abdominală (mai mult decât un simplu disconfort; câinele poate păzi abdomenul, poate scheuna la atingere).
  • Lipsa poftei de mâncare (inapetență).
  • Pierdere în greutate neexplicată.
  • Modificări ale comportamentului. Aceste semne pot indica probleme subiacente mai serioase, cum ar fi intoleranțe sau alergii alimentare severe, boala inflamatorie intestinală (IBD) sau enteropatie cronică, infecții parazitare sau bacteriene, sau alte tulburări digestive care necesită diagnostic și tratament specific. Pragul pentru consultul veterinar este depășit atunci când simptomele devin anormale ca frecvență, severitate sau sunt însoțite de alte semne de boală.

Recunoașterea GDV: acțiune imediată necesară

Orice suspiciune de GDV, bazată pe semnele de urgență descrise anterior, impune prezentarea IMEDIATĂ la o clinică veterinară de urgență. În cazul GDV, fiecare minut contează, iar prognosticul se înrăutățește semnificativ cu fiecare întârziere. Nu se va adopta o atitudine de „așteptare și observare”. Este recomandat să se sune la clinică în drum spre aceasta pentru a anunța sosirea unui caz suspect de GDV. Nu se va administra hrană sau apă câinelui. 

Diagnostic veterinar pentru balonarea și flatulența cronică sau severă

Atunci când balonarea sau flatulența sunt persistente, severe sau însoțite de alte simptome îngrijorătoare (și GDV a fost exclus), medicul veterinar va iniția un protocol de diagnostic pentru a identifica cauza subiacentă.

Teste de diagnostic frecvent utilizate

În funcție de suspiciuni, pot fi recomandate următoarele teste:

• Analiza fecalelor (examen coproparazitologic și bacteriologic): pentru a identifica prezența paraziților intestinali (precum Giardia), a bacteriilor patogene sau a semnelor de maldigestie.
• Analize de sânge (hemoleucogramă completă, profil biochimic): pentru a evalua starea generală de sănătate, funcția organelor interne (ficat, pancreas), pentru a detecta semne de inflamație, infecție, anemie sau dezechilibre metabolice. Pot include teste specifice, cum ar fi dozarea folaților și a cobalaminei serice, în cazul suspiciunii de disbioză a intestinului subțire sau malabsorbție.
• Analiza urinei (sumar și sediment urinar): pentru a evalua funcția renală și statusul de hidratare.
• Imagistică:

• Radiografii abdominale (raze X): pentru a vizualiza distribuția gazelor în tractul digestiv, pentru a căuta corpi străini, obstrucții sau măriri de volum ale organelor. Esențiale pentru a exclude GDV în caz de suspiciune.
• Ecografie abdominală: oferă imagini mai detaliate ale organelor abdominale, permițând detectarea inflamației, a tumorilor, a corpilor străini și evaluarea grosimii pereților intestinali.

Dacă testele inițiale nu sunt concludente, iar simptomele sunt cronice sau severe, se va continua investigația pentru afecțiuni precum:

• Enteropatia cronică / boala inflamatorie intestinală (IBD): acestea sunt caracterizate prin semne gastrointestinale persistente sau recurente (diaree, vomă, pierdere în greutate, flatulență, durere abdominală) cauzate de inflamația cronică a intestinului. Cauzele pot fi multiple și interconectate: predispoziție genetică, reacții imune anormale, factori dietetici, dezechilibre ale microbiomului și factori de mediu. Flatulența și zgomotele stomacale sunt simptome frecvente.
• Alergii/intoleranțe alimentare: diagnosticate definitiv printr-o dietă de eliminare strictă, urmată de teste de provocare controlată. Pot fi prezente și simptome cutanate.
• Insuficiența pancreatică exocrină (IPE): deși nu este direct legată de balonare ca simptom primar, IPE cauzează maldigestie severă, ducând la diaree, pierdere în greutate și poate altera semnificativ microbiomul intestinal.
• Suprapopularea bacteriană a intestinului subțire/disbioză: un dezechilibru al florei bacteriene intestinale. Pentru aceste afecțiuni, pot fi necesare diagnostice avansate: endoscopie cu biopsie: (metoda cheie pentru diagnosticarea IBD, a unor forme de cancer sau a altor boli ale mucoasei), teste dietetice (dietele de eliminare).

Măsuri preventive 

Prevenirea problemelor digestive, inclusiv a balonării și flatulenței, și promovarea unei sănătăți digestive optime pe termen lung implică o abordare multifactorială:

• Dietă de calitate și consecventă: oferiți o hrană de înaltă calitate, echilibrată nutrițional și adecvată vârstei, taliei și nivelului de activitate al câinelui. Evitați schimbările bruște de dietă; orice tranziție la o nouă hrană trebuie făcută gradual, pe parcursul a 7-10 zile.
• Managementul hrănirii: pentru rasele predispuse la GDV sau pentru câinii care mănâncă lacom, se recomandă împărțirea rației zilnice în mai multe mese mici. Utilizarea bolurilor pentru hrănire lentă poate reduce semnificativ aerofagia.
• Exercițiu fizic și hrănire: restricționați exercițiile fizice intense cu cel puțin o oră înainte și după masă, mai ales pentru rasele cu risc de GDV.
• Hidratare: asigurați acces constant la apă proaspătă, dar descurajați înghițirea unor cantități mari de apă deodată, mai ales după efort sau masă.
• Controlul paraziților: deparazitările interne regulate, conform recomandărilor veterinare, sunt esențiale pentru a preveni infestările parazitare care pot cauza probleme digestive.
• !! Gastropexia profilactică: pentru rasele cu risc înalt de GDV (ex. Dog German, Setter Irlandez, Ciobănesc German, Weimaraner, Rottweiler), se poate lua în considerare intervenția chirurgicală de gastropexie profilactică. Aceasta presupune suturarea stomacului la peretele abdominal pentru a preveni torsiunea și este o măsură preventivă foarte eficientă împotriva componentei de volvulus a GDV. !!
• Suport pentru microbiom: o dietă cu un conținut adecvat de fibre și, dacă este indicat de medicul veterinar, suplimentarea cu prebiotice și/sau probiotice poate contribui la menținerea unui microbiom intestinal sănătos.

Concluzie

Înțelegerea diferențelor dintre balonarea simplă/flatulență și urgența medicală reprezentată de dilatația gastrică-volvulus (GDV) este importantă pentru orice proprietar de câine. Recunoașterea semnelor de alarmă severe, în special încercările neproductive de vomă asociate cu distensie abdominală și agitație, și acționarea imediată prin solicitarea ajutorului veterinar de urgență pot salva viața animalului în cazul GDV.