Afecțiunile sistemului urinar inferior felin (FLUTD – Feline Lower Urinary Tract Disease) reprezintă o categorie complexă de patologii care afectează vezica urinară și uretra. Aceste condiții sunt extrem de frecvente în practica veterinară și, deși multe cazuri sunt gestionabile, ele necesită o atenție imediată. Un semnal de alarmă crucial este că simptomele de disconfort urinar, care pot părea inițial minore, pot degenera rapid, în special la motani, într-o urgență medicală fatală: blocajul urinar. Prin urmare, observarea timpurie a semnelor și intervenția rapidă sunt esențiale pentru salvarea vieții felinei.
Sistemul urinar la pisici – anatomie de bază
Sistemul urinar poate fi înțeles ca un sistem sanitar intern, responsabil cu filtrarea deșeurilor și menținerea echilibrului hidric.
Componentele și fiziologia de bază
Rinichii funcționează ca stații de purificare. Aici are loc procesul de formare a urinei, care implică două etape cheie: filtrarea glomerulară și funcțiile tuburilor urinifere (reabsorbția și secreția). Filtrarea glomerulară presupune transferul apei și al componentelor micromoleculare din plasma sangvină către camera urinară a capsulei Bowman.
Vezica urinară acționează ca un rezervor de colectare. Peretele interior al vezicii (uroteliul) este protejat de un strat invizibil, dar vital, de glicozaminoglicani (GAGs). Acest strat de GAGs reprezintă prima linie de apărare a vezicii, izolând celulele sensibile de substanțele potențial iritante din urină. Orice compromitere a acestui scut de protecție face vezica vulnerabilă la inflamație severă.
Uretra este canalul final prin care urina este evacuată.
Punct critic: Predispoziția motanilor la blocaj
În timp ce structura sistemului urinar este similară la ambele sexe, la masculi uretra este semnificativ mai lungă și mai îngustă. Această „strâmtoare” anatomico-funcțională predispune motanii la obstrucție completă, chiar și în prezența unor agregate minuscule de cristale, mucus sau celule inflamatorii. De aceea, blocajul urinar este o problemă predominantă și mult mai periculoasă la pisicile masculi.
Problemele urinare comune la pisici
Simptomele de disconfort la nivelul tractului urinar inferior (FLUTD) pot avea cauze multiple, iar diferențierea etiologică este sarcina medicului veterinar.
Cistita idiopatică felină (FIC)
Cistita idiopatică felină (FIC) este cea mai frecventă afecțiune care produce semne clinice corelate cu tractul urinar inferior și este considerată o afecțiune care implică tractul urinar, mai degrabă decât o afecțiune medicală strictă.
Legătura cu stresul: FIC este, în esență, o boală de stres. Apare atunci când o pisică susceptibilă este expusă la stres cronic, fie intern, fie extern. Stresul slăbește sistemul de apărare al vezicii. Diminuarea excreției de GAGs la pisicile cu FIC compromite stratul protector. Fără acest scut eficient, componentele iritante din urină intră în contact direct cu peretele vezicii, provocând inflamație, disconfort (disurie) și sângerare (hematurie).
Calculii urinari (urolitiaza)
Urolitiaza, sau prezența pietrelor urinare, apare atunci când mineralele din urină cristalizează și se agregă, formând „nisip” sau calculi. Acești calculi pot irita mecanic peretele vezicii sau uretra, declanșând inflamații și simptome caracteristice, inclusiv retenția urinară.
Calculii de Oxalat de Calciu, de exemplu, necesită adesea intervenție chirurgicală (cistotomie) pentru îndepărtare, spre deosebire de cei de Struvit care, în unele cazuri, pot fi dizolvați printr-o dietă specializată. Este important de menționat că dieta joacă un rol major: s-a constatat că la pisici, dietele care acidifiază excesiv urina, sau cele bazate pe un singur tip de hrană, pot favoriza formarea anumitor tipuri de pietre.
Infecțiile tractului urinar (ITU)
În comparație cu câinii, infecțiile bacteriene primare sunt relativ rare la pisici. De multe ori, o infecție bacteriană apare secundar, adică după ce o altă problemă (precum urolitiaza sau inflamația cauzată de FIC) a lezat peretele vezicii. Deteriorarea peretelui favorizează aderarea bacteriilor și dezvoltarea unei cistite bacteriene, care poate duce la urinarea roșiatică și la probleme de micțiune.
Simptomele problemelor urinare
Proprietarii de pisici trebuie să fie vigilenți și să recunoască rapid semnele de disconfort urinar, deoarece acestea semnalează necesitatea unei evaluări veterinare urgente.
Schimbări în frecvența și dificultatea urinării
Semnele funcționale includ disuria (urinarea dureroasă), polakiuria (urinarea frecventă) și stranguria (încordarea sau efortul vizibil depus în timpul urinării). Proprietarii observă adesea că pisica merge la litieră mult mai des decât de obicei, dar scoate doar cantități foarte mici de urină sau chiar doar picături.
Prezența sângelui și comportamentul anormal
- Hematuria: Urina cu sânge indică o iritație puternică sau o leziune a tractului urinar, fie din cauza cristalelor, fie a inflamației.
- Urinarea în afara litierei (periuria): Acesta nu este un gest de răzbunare sau neascultare. Este un comportament anormal care indică faptul că pisica asociază litiera obișnuită cu durerea. Prin urmare, pisica încearcă să găsească un loc nou, care ar putea oferi un oarecare confort sau care ar putea diminua senzația de arsură în timpul micțiunii.
Urgența medicală – blocajul urinar
Blocajul urinar reprezintă o obstrucție completă a uretrei, întâlnită cel mai frecvent la motani. Aceasta nu este doar o problemă de disconfort, ci o urgență veterinară absolută care, dacă nu este rezolvată rapid, duce la deces.
Simptome și evoluție fatală
Blocajul urinar evoluează acut. Inițial, simptomele pot fi înșelătoare, imitând o cistită simplă (încercări frecvente de a urina și eliminarea de picături).
Când obstrucția devine totală, pisica prezintă semne de agitație crescută, miaună și se încordează fără a elimina nicio picătură de urină. Dacă această stare persistă, motanul devine letargic și refuză să mănânce sau să se miște. La palpare, medicul (sau proprietarul atent) poate simți o vezică urinară extrem de destinsă, tare și dureroasă, numită glob vezical.
Mecanismul de declin imediat: Incapacitatea de a evacua urina determină acumularea acesteia în vezică, punând presiune pe întregul sistem. Toxinele și deșeurile extrase de rinichi din sânge nu mai pot fi eliminate. Această acumulare rapidă blochează funcția renală, dar pericolul major și imediat este creșterea toxică a electroliților, în special a Potasiului (hiperkalemia). Nivelurile critice de potasiu afectează ritmul cardiac, putând provoca colaps cardiovascular și moarte rapidă. Prin urmare, incapacitatea totală de a urina la un motan, însoțită de letargie, reprezintă o diferență vitală față de o simplă iritație și impune o intervenție imediată.
Primul ajutor până la veterinar
Nu există tratamente sau manevre la domiciliu care să deblocheze uretra unui motan. Orice întârziere sau încercare de automedicație (antibiotice, analgezice) fără indicația medicului este periculoasă.
Acțiunea de prim ajutor: Constă exclusiv în contactarea imediată a unei clinici veterinare de urgență (non-stop) și transportarea de urgență a animalului. Timpul este un factor determinant; păstrarea calmului pisicii în timpul transportului și viteza cu care ajunge la clinică cresc șansele de supraviețuire.
Factorii de risc pentru problemele urinare
Înțelegerea factorilor de risc ajută la stabilirea strategiilor preventive.
Sexul, vârsta și rasa
- Sexul: Masculii sunt cel mai puternic afectați din cauza riscului de obstrucție uretrală.
- Vârsta: Incidența patologiilor tractului urinar inferior este cea mai mare la pisicile adulte tinere, cu vârste cuprinse între 4 și 7 ani.
- Rasa: Anumite rase, cum ar fi Persana și British Shorthair, prezintă o predispoziție genetică crescută la urolitiază (formarea de pietre urinare).
Dieta și hidratarea
O hidratare adecvată este fundamentală pentru menținerea sănătății tractului urinar. Un aport insuficient de apă duce la o urină ultra-concentrată, care irită vezica și favorizează precipitarea mineralelor și formarea de cristale. Pentru a stimula consumul crescut de apă și pentru a obține o urină cât mai diluată, se recomandă utilizarea fântânilor speciale pentru pisici, care sunt mai atractive decât castroanele simple.
Stresul și mediul
Stresul joacă un rol cauzal direct în cea mai comună problemă urinară, FIC. O pisică susceptibilă poate dezvolta FIC atunci când este expusă la factori stresori legați de mediu sau comportament. Acești factori includ viața petrecută exclusiv în interior, lipsa activității, conflictele cu alte pisici din casă, lipsa de predictibilitate în rutină sau incapacitatea de a controla mediul (de exemplu, lipsa locurilor de ascuns sau cățărat).
Obezitatea
Supraponderalitatea și obezitatea sunt, de asemenea, factori agravanți. Obezitatea crește riscul de afecțiuni metabolice precum diabetul, care, la rândul său, poate duce la poliurie (urinare excesivă). În plus, excesul de greutate complică procedurile medicale de urgență, cum ar fi anestezia și recuperarea post-operatorie în cazul unei cistotomii sau deblocări. Comportamentul alimentar haotic și hiperfagia, declanșate adesea de plictiseală și stres, contribuie la obezitate.
Diagnosticul problemelor urinare
Un diagnostic precis este indispensabil, deoarece tratamentul pentru FIC (reducerea stresului) diferă fundamental de tratamentul pentru urolitiaza obstructivă (chirurgie sau dietă de dizolvare).
Analiza urinei
Analiza sedimentului urinar este o investigație esențială de laborator. După centrifugarea urinei, sedimentul solid este examinat la microscop, oferind o „fotografie microscopică” detaliată a stării tractului urinar. Prin această analiză se pot identifica:
- Tipul și cantitatea de cristale (indicând riscul de urolitiază).
- Prezența bacteriilor (infecție).
- Globule roșii sau albe (sângerare sau inflamație).
Examenele imagistice
Examenele imagistice sunt necesare pentru evaluarea fizică și funcțională a aparatului urinar.
- Ecografia vezicii urinare: Utilizează ultrasunete (sonde de 7,5 – 15 MHz pentru pisici și câinii de talie mică) pentru a vizualiza în timp real rinichii, ureterele și vezica. Ecografia confirmă prezența pietrelor, evaluează grosimea peretelui vezicii (semn de inflamație) și detectează leziuni renale sau vezicale, sau vezica destinsă în caz de anurie.
- Radiografiile: Sunt cruciale pentru a detecta anomaliile de formă sau volum și pentru a vizualiza calculi care pot fi radiopaci (vizibili la raze X), fiind esențiale pentru stabilirea diagnosticului de litiază vezicală înainte de o eventuală cistotomie.
Tratamentul problemelor urinare
Tratamentul variază în funcție de etiologie, dar în cazurile de obstrucție, intervenția este de urgență.
Tratamentul blocajului urinar: Presupune deblocarea uretrei cu un cateter, realizată sub anestezie generală. Simpla cateterizare nu este suficientă; spitalizarea de urgență este obligatorie pentru a monitoriza funcția renală, a echilibra electroliții periculoși (precum potasiul) și a asigura un tratament suportiv.
Tratamentul urolitiazei (calculilor): Dacă pietrele sunt mari, multiple sau nu pot fi dizolvate prin dietă (cazul Oxalatului de Calciu), este necesară o intervenție chirurgicală numită Cistotomie. Cistotomia este deschiderea vezicii urinare pentru a îndepărta fizic calculii care altfel ar putea bloca fluxul urinar sau ar putea deteriora permanent peretele vezical. Intervenția poate fi, de asemenea, necesară pentru a corecta traume severe (precum ruptura vezicii) sau pentru a exciza neoplazii.
Tratamentul FIC și inflamației: Implică managementul durerii și inflamației pe termen scurt, urmat de strategii pe termen lung pentru a reduce stresul și a sprijini stratul de GAG.
Prevenirea recidivelor
Deoarece problemele urinare, în special FIC și urolitiaza, au o rată mare de recidivă, prevenția și managementul pe termen lung sunt cele mai importante componente ale tratamentului.
Dieta specială urinară
Dieta specializată (veterinară) este un factor fundamental în ținerea sub control a pacientului. O dietă adecvată pentru FLUTD și cristale urinare ajută la menținerea unui pH urinar optim, la dizolvarea anumitor tipuri de cristale (ex. Struvit) și la prevenirea formării altor tipuri. Selecția dietei trebuie să fie întotdeauna personalizată și realizată sub îndrumarea veterinarului, bazată pe tipul exact de cristal identificat prin analiza sedimentului.
Creșterea aportului de apă
O urină diluată este mai puțin iritantă și reduce riscul de cristalizare. Metodele practice de stimulare a hidratării includ utilizarea fântânilor de apă și adăugarea de apă suplimentară în hrana umedă.
Managementul stresului (MEMO)
Pentru pisicile diagnosticate cu FIC, managementul stresului prin Modificări ale Mediului (MEMO) este tratamentul de bază. Obiectivul este menținerea pisicii sub pragul individual de reactivitate la stres, diminuând astfel episoadele de cistită.
Factorii de risc legați de mediu care trebuie abordați includ conflictele inter-pisici, activitatea redusă, lipsa locurilor de refugiu și inconsecvența în ceea ce privește așteptările pisicii.
Dacă, în ciuda eforturilor de management al mediului, persistă semne de frică sau anxietate, medicul veterinar poate recomanda tratament medicamentos psihotrop (de exemplu, Fluoxetina, un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei). Acest tratament, de obicei administrat oral o dată pe zi, este un suport adjuvant și ar trebui să fie întotdeauna complementar măsurilor de management al mediului.
O componentă esențială a MEMO este asigurarea unui mediu optim de micțiune, cunoscut sub numele de „litiera perfectă”.
Ghidul litierei perfecte și reducerea stresului (MEMO)
| Domeniu | Greșeli de evitat | Soluții simple (ce să faceți) |
| Litiere | Prea mici, acoperite, murdare. | Regula N+1: Număr litiere = nr. pisici + 1 litieră neacoperite și de 1.5 ori lungimea pisicii. Schimbați plasticul anual. |
| Curățenie | Curățare rară. Nisip parfumat. | Curățare zilnică (scoaterea deșeurilor) și spălare completă lunar cu apă și săpun (fără chimicale puternice). |
| Aport apă | Castron unic, apă stătută, lângă mâncare. | Fântâni de apă multiple, castroane multiple, adăugarea de apă suplimentară în hrana umedă. |
| Mediu și stres | Lipsă de control, zgomote, lipsă de activitate. | Oferiți locuri de cățărat, ascunzători sigure. Mențineți un program predictibil și jucați-vă zilnic. |
Servicii urologice la Joyvet
În fața unui blocaj urinar sau a altor simptome severe, accesul la servicii veterinare specializate și non-stop este vital.
Clinicile care oferă servicii urologice complete, cum ar fi Joyvet – Cabinet Veterinar Sector 3, pun la dispoziție expertiza necesară pentru diagnosticarea și tratamentul urolitiazei și al altor patologii urinare. Aceste servicii includ investigații de laborator (analize de urină și sânge) și imagistică (ecografie), esențiale pentru stabilirea etiologiei.
Mai mult, pentru urgențele critice precum blocajul urinar, este imperativ ca unitatea medicală să poată asigura monitorizare pacienți non-stop, terapie intensivă și serviciu de ambulanță veterinară, elemente care pot face diferența între viață și moarte.