Pentru proprietarii de câini, alegerea hranei nu ar trebui să fie un act de rutină, ci o investiție strategică în longevitatea și calitatea vieții animalului. Gândiți-vă la hrana pe care o oferiți ca la benzina necesară unui motor de înaltă performanță. Dacă folosiți combustibil de slabă calitate, motorul nu va funcționa optim și, în timp, se va defecta. O dietă nepotrivită poate duce la obezitate, diabet și probleme articulare, care necesită tratamente veterinare costisitoare. Prevenția, prin intermediul unei diete adecvate, este cea mai eficientă metodă de menținere a sănătății.

Înainte de a aprofunda detaliile dietetice, este vital să fie menționate acele alimente și substanțe care sunt toxice și trebuie excluse imediat din mediul animalului de companie. Printre acestea se numără ciocolata, laptele și produsele lactate, ouăle crude, oasele de pasăre (care se pot sfărâma), ceapa, usturoiul, strugurii, piersicile, prunele, avocado, sarea în exces, alcoolul și cofeina. Chiar și cantități mici din aceste alimente pot fi letale sau pot cauza probleme gastrointestinale și insuficiențe de organ severe.

Hrana pentru câini: Cum să alegi cea mai bună dietă

Importanța alimentației corecte pentru câini

O alimentație corectă este mai mult decât asigurarea aportului caloric. Hrana de calitate, etichetată ca fiind 100% completă și echilibrată, conține toți nutrienții necesari pentru o viață sănătoasă și activă, susținând sistemul imunitar, ajutând la menținerea masei musculare și protejând organele interne.

Nutriția incorectă sau incompletă poate interfera cu funcțiile vitale ale organismului. De exemplu, adăugarea constantă de alimente „umane” sau suplimente nutritive neautorizate la o dietă echilibrată poate perturba absorbția anumitor nutrienți, cauzând probleme digestive sau chiar probleme osoase și articulare. Acest dezechilibru crește riscul de a dezvolta afecțiuni cronice care, pe termen lung, vor necesita diete veterinare specializate, mult mai costisitoare. Alegerea unei mărci de hrană formulată de nutriționiști veterinari reprezintă o strategie preventivă inteligentă.

Nevoile nutriționale pe vârste

Nevoile nutriționale ale unui câine se schimbă dramatic pe parcursul vieții. Alimentația trebuie adaptată la etapa de viață specifică (creștere, adult, senior) pentru a preveni deficiențele sau excesele care pot pune în pericol sănătatea.

Alimentația cățeilor (0-12 luni)

Perioada de creștere este cea mai intensă din punct de vedere metabolic. Cățeii, în special cei din rasele mici, au cerințe energetice extrem de ridicate pe kilogram, adesea de două ori mai mari decât un câine adult de talie mare. Prin urmare, hrana lor trebuie să fie nutritivă și calorică, având în vedere capacitatea redusă a stomacului.

Formula pentru căței trebuie să conțină niveluri crescute de proteine esențiale pentru dezvoltarea musculară, precum și un echilibru optim de calciu, fosfor, magneziu, zinc și fier pentru oase și dinți puternici. Un nutrient crucial este acidul gras DHA (un Omega-3, prezent și în laptele matern), care sprijină dezvoltarea creierului și a vederii.

Proprietarii de căței de rasă mare și gigant trebuie să fie extrem de atenți. Acești căței au nevoie de un control strict al ratei de creștere pentru a preveni dezvoltarea rapidă a oaselor și a cartilajelor, care poate duce la probleme articulare severe mai târziu în viață. Hrana trebuie să fie adaptată nu doar la vârstă, ci și la mărimea finală așteptată.

Alimentația câinilor adulți (1-7 ani)

Câinii adulți sunt în faza de întreținere. Obiectivul principal al alimentației este menținerea unui Scor de Condiție Corporală (BCS). Dieta lor trebuie să fie adaptată nivelului real de activitate. Un câine sedentar are nevoie de mult mai puține calorii decât un câine de muncă sau unul extrem de activ.

Pentru majoritatea câinilor adulți, este recomandată administrarea a două porții mai mici de hrană pe zi, în loc de o singură porție mare. Această practică este vitală, în special pentru rasele mari și gigant (precum Ciobănescul German sau Dogul German), care sunt predispuse la torsiunea gastrică (GDV), o urgență medicală potențial fatală.

Alimentația câinilor senior (7+ ani)

Vârsta de seniorat variază, începând de obicei în jurul vârstei de 6-9 ani pentru rasele medii și mari, și 9-11 ani pentru rasele mici. Câinii seniori au nevoi nutriționale distincte, deși adesea proprietarii cred, eronat, că au nevoie de o dietă săracă în proteine.

De fapt, câinii seniori au nevoie de un aport crescut de proteine de calitate de origine animală (pui, miel sau pește) pentru a combate pierderea naturală de masă musculară asociată cu îmbătrânirea (sarcopenia). Aceste proteine susțin, de asemenea, sistemul imunitar și organele interne. Hrana senior de calitate este, de multe ori, îmbogățită cu suplimente pentru articulații (precum glucozamina și condroitina) și antioxidanți pentru a gestiona inflamația sistemică.

 

Tipuri de hrană pentru câini

Pe piață există diverse tipuri de hrană, fiecare cu avantaje și dezavantaje specifice legate de depozitare, palatabilitate și riscuri de siguranță.

Hrana uscată (crochete)

Hrana uscată este populară pentru conveniența sa. Este ușor de măsurat, are o perioadă lungă de valabilitate după deschidere și, în multe cazuri, ajută la menținerea sănătății dentare prin acțiunea mecanică de mestecare, care reduce placa bacteriană.

Totuși, deoarece crochetele au un conținut scăzut de umiditate, proprietarii trebuie să se asigure că animalul are acces permanent la apă potabilă curată pentru a preveni deshidratarea și pentru a susține sănătatea renală.

Hrana umedă (conserve)

Hrana umedă (conservată sau în plicuri) are o palatabilitate ridicată, fiind adesea preferată de câinii mofturoși sau de seniori. Principalul său beneficiu este conținutul ridicat de umiditate, care contribuie semnificativ la hidratarea zilnică – un aspect important, mai ales pentru animalele predispuse la probleme urinare sau renale.

Pentru o digestie mai ușoară și un miros mai atractiv, hrana umedă trebuie servită la temperatura camerei. Mare atenție: hrana umedă se alterează rapid. După deschidere, nu trebuie lăsată afară și, chiar și în frigider, nu ar trebui păstrată mai mult de 24 de ore.

Hrana raw (BARF)

Dieta crudă (Biologically Appropriate Raw Food – BARF) este o metodă controversată. Din punct de vedere științific, nu există nicio cercetare publicată care să confirme că hrana crudă este intrinsec mai bună decât hrana procesată de înaltă calitate.

Această abordare prezintă riscuri serioase pentru sănătate:

1. Risc bacterian și parazitar: Hrana crudă (în special carnea proaspătă) poate fi contaminată cu bacterii periculoase, cum ar fi Salmonella și E. coli, care pot îmbolnăvi atât câinele, cât și pe proprietari (risc zoonotic).
2. Dezechilibru nutrițional: Studiile indică faptul că majoritatea dietelor crude sau casnice eșuează în a asigura o nutriție completă și echilibrată. Este extrem de dificil să se calculeze și să se adauge proporțiile corecte de microelemente, vitamine și minerale.
3. Leziuni fizice: Ingerarea oaselor crude poate provoca fracturi dentare, obstrucții gastrointestinale, perforații sau chiar deces.

 

Hrana casnică preparată

Alimentația gătită acasă, deși oferă control total asupra ingredientelor, nu este lipsită de riscuri. Deși gătitul adecvat poate crește digestibilitatea proteinelor, principala problemă rămâne dezechilibrul nutrițional. Prepararea unei rețete casnice care să asigure 100% din cerințele zilnice ale câinelui este o sarcină complexă, care depășește cunoștințele unui proprietar obișnuit.

Dacă se optează pentru o dietă casnică (gătită sau crudă), este obligatoriu să se consulte un Nutriționist Veterinar Certificat de Bord (BCVN) pentru a elabora o rețetă echilibrată științific, completată cu suplimentele necesare.

Cum să citești eticheta hranei

Eticheta hranei este documentul cel mai important. Citirea ei cu pricepere ajută la diferențierea produselor de înaltă calitate de cele inferioare. Etichetarea este reglementată de legislația UE.

Ingrediente de calitate vs umpluturi

Ingredientele sunt listate în ordine descrescătoare a greutății lor înainte de procesare.

Ingrediente de calitate: Căutați o sursă de proteină de origine animală listată prima (ex: Pui, Miel, Pește). Atenție la termenul „carne proaspătă”; deși sună bine, carnea proaspătă conține 70-80% apă. După procesare (uscarea pentru a deveni crochetă), cantitatea reală de proteină din acest ingredient scade drastic. O indicație de calitate superioară este adesea făina de carne (ex: „făină de pui” sau „carne deshidratată”), deoarece este o sursă de proteină concentrată.

Fillers (umpluturi): Termenul „filler” este adesea aplicat greșit, în special cerealelor. Cerealele (grâul, porumbul, orzul) nu sunt automat umpluturi; ele sunt, de fapt, surse valoroase de carbohidrați, fibre și antioxidanți care susțin digestia. Hrana „fără cereale” pur și simplu le înlocuiește cu surse alternative de carbohidrați (rădăcină de manioc, amidon din mazăre) pentru a asigura echilibrul. Semnalul de alarmă ar trebui să fie tras de ingredientele vagi (ex: „Derivate din carne și animale”) și de o listă lungă de carbohidrați ieftini care domină compoziția.

Procentajul de proteine necesare

Secțiunea Constituenți Analitici prezintă analiza nutrițională (proteine brute, grăsimi brute, fibre și cenușă). Deși un procent mare de proteină poate părea ideal, calitatea (digestibilitatea) și sursa proteinei sunt mai importante decât cantitatea totală. Proteina trebuie să fie de origine animală și ușor digerabilă.

Cerințele variază: cățeii, femelele gestante și seniorii foarte activi necesită procente mai mari de proteine, în timp ce un câine adult sedentar sau un câine cu anumite afecțiuni renale ar putea necesita o cantitate moderată (dar numai la sfatul veterinarului).

Aditivi și conservanți de evitat

Aditivii (vitamine, conservanți, coloranți) sunt folosiți pentru a menține hrana proaspătă, stabilă și apetisantă. În Uniunea Europeană, toți aditivii folosiți în hrana pentru animale au trecut printr-o evaluare riguroasă a siguranței și eficienței și sunt aprobați legal.

Mărcile de calitate folosesc adesea conservanți naturali (Vitamina C și E) pentru a preveni râncezirea grăsimilor. Ar trebui evitate, pe cât posibil, mărcile care folosesc conservanți sintetici controversați, deși cei aprobați de UE sunt considerați siguri.

Este important de reținut că suplimentele administrate separat (cum ar fi pulberile sau uleiurile) sunt adesea nereglementate. Adăugarea lor la o hrană deja completă și echilibrată poate dezechilibra dieta, de aceea este crucial să consultați veterinarul înainte de a le introduce.

Hrana pe rase și dimensiuni

Talia câinelui influențează direct necesarul metabolic și structura fizică a hranei.

Rase mici (mini/toy): Aceste rase au un metabolism extrem de rapid și au nevoie de formule foarte calorice, bogate în proteine și grăsimi. Bobul de hrană trebuie să fie mai mic, adaptat gurii lor mici. Deși au nevoie de multă energie proporțional cu greutatea, rasele mici (precum Pug) sunt cele mai predispuse la obezitate (la Pug prevalența supraponderalității ajunge la 64%). Acest lucru se întâmplă adesea deoarece proprietarii le oferă porții prea mari sau prea multe gustări, iar creșterea în greutate afectează imediat articulațiile și picioarele lor mici, putând duce la diabet sau boli cardiace.

Rase mari și gigante: Aceste rase au un metabolism mai lent și necesită o densitate calorică mai mică per unitate de greutate. Formulele lor trebuie să prioritizeze susținerea articulațiilor și o dezvoltare osoasă lentă și sănătoasă. Cel mai mare risc la aceste rase este Torsiunea Gastrică (GDV). Pentru a preveni înghițirea rapidă (care predispune la GDV), trebuie evitat exercițiul intens cu o oră înainte și după masă, și se recomandă administrarea a două porții mici de hrană pe zi.

Probleme comune de alimentație

Dieta poate fi folosită ca instrument de gestionare a multor probleme de sănătate.

 

Alergiile alimentare

Alergiile alimentare reprezintă o reacție anormală a sistemului imunitar la o anumită proteină. Alergiile adevărate sunt rare, dar intoleranțele (sensibilități fără răspuns imun) sunt mai frecvente.

Simptomele tipice includ probleme dermatologice (mâncărime, roșeață, căderea părului pe față, picioare sau subraț), infecții multiple la ureche și probleme gastrointestinale (vomă, diaree).

Diagnosticul este dificil și se realizează cel mai eficient printr-un test de dietă de excludere (sau eliminare). Acest test implică hrănirea câinelui, sub supraveghere veterinară, cu o dietă strictă bazată pe o singură sursă de proteină nouă (pe care nu a mai consumat-o niciodată, de exemplu somon și orez) sau cu o dietă bazată pe proteine hidrolizate (proteine descompuse în particule atât de mici încât sistemul imunitar nu le poate recunoaște ca alergen).

Sensibilitatea digestivă

Câinii cu sensibilitate digestivă (diaree, scaune moi, flatulență) beneficiază de diete ușor digerabile. Acestea includ adesea fibre speciale, prebiotice sau formule veterinare care ajută la ameliorarea tulburărilor gastrointestinale.

Obezitatea și managementul greutății

Obezitatea este o epidemie: se estimează că peste 33% dintre câini sunt supraponderali sau obezi. Cauza este simplă: aport caloric prea mare în raport cu energia consumată.

Obezitatea nu este doar o problemă estetică; ea crește riscul de diabet, probleme cardiace, dermatologice și agravează rapid problemele articulare preexistente la seniori.

Atenție: Soluția greșită este de a reduce cantitatea de hrană normală. Dacă îi oferiți mai puțină mâncare obișnuită, câinele va suferi de un deficit de nutrienți esențiali (vitamine și minerale), rezultând un dezechilibru.

Soluția corectă este trecerea la un regim special formulat pentru pierderea în greutate (light sau weight management). Aceste diete sunt concepute să fie reduse în grăsimi și calorii, dar să conțină o cantitate optimă de vitamine, minerale și fibre pentru a asigura sațietatea și nutriția completă.

Concluzie

Sănătatea optimă a unui câine este un parteneriat bazat pe trei piloni principali: o nutriție aleasă cu rigoare științifică, o îngrijire preventivă adecvată vârstei și vizite medicale regulate. Proprietarii trebuie să înțeleagă că o hrană de calitate, care îndeplinește cerințele specifice ale etapei de viață și mărimii, este cea mai eficientă metodă de a preveni bolile costisitoare și de a susține o viață lungă și fericită.