Durata de gestație la pisici este una dintre cele mai frecvente întrebări ale proprietarilor, având o marjă de variație destul de restrânsă. Media fiziologică acceptată se situează, în general, între 63 și 65 de zile, echivalentul a aproximativ 9 săptămâni. Alte rapoarte clinice indică o medie ușor mai mare, de circa 66 de zile de la împerechere.
Intervalul normal în care se poate produce fătarea fără riscuri majore se extinde de la 60 la 70 de zile.
Semnificația pragului de viabilitate fetală
Dintre aceste limite, pragul de 60 de zile are o semnificație clinică deosebită. Deși majoritatea nașterilor au loc între 61 și 70 de zile, gestațiile care durează sub 60 de zile sunt asociate cu o viabilitate scăzută a puilor. Scurtarea duratei de gestație poate fi cauzată de factori precum dezechilibrele hormonale, infecțiile, leziunile, malnutriția sau stresorii din mediu (de exemplu, schimbarea locuinței).
Prin urmare, monitorizarea strictă nu se concentrează doar pe riscul unei gestații prelungite, ci și pe evitarea unei nașteri premature, care compromite șansele de supraviețuire ale puilor.
Superfetația
Un aspect unic și periculos în fiziologia reproductivă a pisicilor este posibilitatea ca o femelă să rămână gestantă din nou, chiar dacă poartă deja fetuși. Acest fenomen, numit superfetație, apare deoarece pisica poate intra din nou în călduri în timpul sarcinii, mai ales în primele săptămâni.
Consecința clinică a superfetației este extrem de gravă. Fetușii concepuți în a doua perioadă de călduri nu au timp să se dezvolte corespunzător. Deoarece fătarea este declanșată de semnalele hormonale ale fetușilor maturi (primul set), puii mai tineri se nasc prematur (sub pragul de 60 de zile) și, în majoritatea cazurilor, mor. Din acest motiv, este un protocol preventiv critic ca femela gestantă să fie separată strict de motanii necastrați, cel puțin în primele trei săptămâni de sarcină.
Cronologia sarcinii: Etapele de dezvoltare și semnele
Gestația felină este împărțită convențional în trei trimestre, fiecare durând aproximativ 20 de zile. Semnele de sarcină devin progresiv mai evidente pe măsură ce sarcina avansează.
Trimestrele gestației și manifestările fizice
- Trimestrul I (Zilele 1–20): Semne timpurii
În această fază incipientă, semnele de gestație sunt cel mai greu de diferențiat acasă. Indicatorul fizic cel mai critic este „pinning-ul”: mameloanele pisicii se umflă și capătă o culoare roz intens, de obicei la 15 până la 18 zile după împerechere. Schimbările comportamentale, hormonale și fizice devin vizibile după aproximativ 2–3 săptămâni.
- Trimestrul II (Zilele 21–40): Schimbări apatente
După circa cinci săptămâni (aproximativ ziua 35), burta pisicii începe să se mărească vizibil. În această etapă, la fel ca la oameni, pisicile gestante pot experimenta senzație de greață manifestată prin vărsături mai frecvente. Apetitul crește, deoarece pisica necesită nutrienți esențiali nu doar pentru ea, ci și pentru fetuși.
- Trimestrul III (Zilele 41–65): Pregătirea finală
Pe măsură ce se apropie termenul, pisica acumulează rapid greutate, putând să se îngrașe până la două kilograme în timpul gestației. În plus faţă de schimbările fizice, apar modificări comportamentale pronunțate: unele feline pot deveni extrem de afectuoase și atașate de stăpân, în timp ce altele pot căuta izolare și pot deveni mai distante.
Diagnosticul veterinar și estimarea fetală
Diagnosticul de sarcină și estimarea vârstei gestaționale sunt efectuate de medicul veterinar folosind metode de imagistică avansate:
- Ecografia: Poate detecta gestația și bătăile inimii puilor începând cu a treia săptămână.
- Radiografia (după 40 de zile): Este cel mai eficient instrument pentru a număra cu precizie fetușii. O radiografie efectuată după ziua 40, când scheletele fetale sunt suficient de calcificate, ajută la estimarea numărului de pui. Cunoașterea numărului exact de fetuși este vitală pentru managementul fătării la domiciliu. Dacă proprietarul nu cunoaște numărul de pui și nașterea se oprește prematur, fetușii reținuți pot duce la toxiemie și la moartea mamei.
Faza pre-parturiție și recunoașterea semnelor de travaliu
Anticiparea momentului fătării este esențială pentru a pregăti mediul și pentru a interveni rapid în caz de complicații.
Monitorizarea temperaturii corporale
Cel mai obiectiv și fiabil indicator al debutului iminent al travaliului este monitorizarea temperaturii rectale a femelei. Cu 12–24 de ore înainte de fătare, temperatura corporală a pisicii scade în mod caracteristic sub 37.8°C. Această scădere este cauzată de modificări hormonale majore, în special scăderea nivelului de progesteron.
Monitorizarea zilnică a temperaturii în ultima săptămână de gestație este un protocol recomandat. Dacă temperatura scade la acest nivel, proprietarul trebuie să se pregătească pentru fătare. Dacă temperatura scade, dar fătarea nu începe în decurs de 24 de ore, sau dacă temperatura revine la normal sau crește (indicând febră, adică peste 39.4°C), este necesară o evaluare veterinară de urgență, deoarece acest lucru poate semnala o întârziere patologică sau o infecție.
Etapa I a travaliului (pregătirea)
Prima etapă a travaliului este caracterizată de contracții uterine și dilatarea colului uterin, dar fără expulzie vizibilă de pui.
În această etapă, pisica devine foarte neliniștită, agitată și adesea foarte vocală. Ea poate căuta un loc izolat sau, dimpotrivă, să își urmeze stăpânul constant, căutând alinare. Scurgerile vaginale vizibile sunt rareori observate în această primă fază. În special la pisicile care nasc pentru prima dată, această etapă poate dura neașteptat de mult, chiar și până la 36 de ore.
Etapa II și III parturiției
În etapa a II-a, mușchiul uterin prezintă contracții mai puternice și mai frecvente, acompaniate de contracții abdominale, care au ca rezultat expulzarea fetușilor. Pe măsură ce fetusul intră în bazin, stratul extern al membranelor apare la nivelul vulvei, urmat de plesnirea sacului cu lichid.
Etapa a III-a implică expulzarea membranelor fetale (placenta). De multe ori, etapa a II-a și etapa a III-a se petrec concomitent sau în succesiune rapidă, pisica expulzând puiul și apoi placenta.
Durata normală a fătării
Deși majoritatea pisicilor fată în intervalul de 61–70 de zile de gestație, durata totală a parturiției poate varia semnificativ. Majoritatea puilor sunt expulzați în decurs de șase ore. Un studiu clinic a indicat o durată medie totală a parturiției de aproximativ 16 ore, cu un interval larg de la 4 la 42 de ore. Între expulzii, pisica poate avea perioade de liniște care pot dura până la o oră.
Complicații
Gestația prelungită: Pragul de 70 de zile
O gestație care depășește 70 de zile este considerată prelungită și reprezintă un motiv de îngrijorare clinică, necesitând o evaluare imediată pentru a exclude inerția uterină, obstrucția sau suferința fetală.
Semnele fătării dificile
Distocia este o urgență obstetricală definită de incapacitatea de a expulza un pui sau placenta în ciuda efortului activ. Protocoalele de urgență necesită contactarea imediată a unui cabinet veterinar la apariția oricăruia dintre următoarele semne:
- Travaliu intens fără rezultat: 20 de minute de travaliu intens și productiv (cu contracții abdominale puternice) care nu reușesc să producă un pui.
- Făt blocat: 10 minute de travaliu intens care nu reușesc să expulzeze un pui care este deja vizibil la nivelul vulvei.
- Hemoragie anormală: Pierdere de sânge proaspăt din vulvă care persistă mai mult de 10 minute.
- Alterarea stării generale: Pisica devine depresivă, letargică sau dezvoltă febră (temperatură rectală mai mare de 39.4°C).
Complicații post-partum: Eclampsia
Eclampsia, sau febra laptelui, este o urgență medicală post-partum cauzată de un nivel periculos de scăzut de calciu în sânge (hipocalcemie), adesea indusă de lactația intensă.
Semnele timpurii includ neliniștea, agitația, gâfâielile frecvente, tremurăturile musculare și incoordonarea. În cazurile severe, poate progresa la spasme musculare tetanice (rigiditatea picioarelor), convulsii sau comă. Dacă se suspectează eclampsia, este vital să se oprească imediat alăptarea și să se solicite asistență veterinară de urgență pentru administrarea intravenoasă de preparate pe bază de calciu.
Nutriția pisicii gestante
Gestația solicită o cantitate semnificativă din energia pisicii. Cerințele nutriționale ale pisicii cresc la 1.5 ori nivelul pre-sarcină și pot depăși de două ori acest nivel până la momentul înțărcării puilor. Este necesară trecerea la o dietă formulată special pentru pisici gestante sau pentru pisoi, care asigură aportul caloric și proteic de calitate superioară necesar pentru dezvoltarea fetală și pentru menținerea sănătății mamei.
Asigurarea unui mediu optim
Reducerea stresului este vitală. Nu se recomandă organizarea de petreceri mari sau efectuarea de schimbări majore (cum ar fi o mutare) în timpul gestației. De asemenea, pisica trebuie să aibă la dispoziție suficiente locuri sigure în care să se poată retrage pe măsură ce se apropie data nașterii.
Concluzii
Durata gestației la pisici este, în medie, de aproximativ 63 până la 65 de zile, încadrată într-un interval clinic sigur de 60–70 de zile. Prevenirea nașterii înainte de 60 de zile este esențială pentru viabilitatea puilor, în timp ce depășirea pragului de 70 de zile semnalează o urgență obstetricală.