Scurgeri de sânge la câini

Prezența sângelui la nivelul oricărui orificiu natural al câinelui sau în produsele de excreție (urină, fecale, vomă) reprezintă un simptom alarmant care necesită o evaluare clinică rapidă. Importanța constă în diferențierea între o scurgere minoră și o hemoragie masivă care necesită intervenție de urgență.

Pentru o comunicare eficientă este esențială înțelegerea terminologiei medicale specifice care localizează sursa sângerării. Hematochezia se referă la prezența sângelui roșu proaspăt în fecale, sugerând, de regulă, o sângerare în porțiunile inferioare ale tractului gastrointestinal (GI). În contrast, melena descrie scaunul de culoare neagră, lucios, cu aspect de păcură, indicând sânge digerat care provine din tractul GI superior (stomac sau intestin subțire). 

Alte forme de scurgere includ hematuria (sânge în urină) și hematemeza (vărsături cu sânge). O hemoragie este definită ca o pierdere activă și masivă de sânge, indiferent de sursă.

Triage și urgență: Stabilizarea pacientului critic

Evaluarea rapidă a urgenței

În orice situație de scurgere de sânge, indiferent de sursa acesteia, proprietarii trebuie să evalueze rapid starea generală a câinelui pentru a determina necesitatea unui consult de urgență. Starea de șoc hipovolemic, rezultată din pierderea rapidă de sânge (hemoragie) sau pierderea masivă de lichide (deshidratare severă), reprezintă un pericol mortal.

Semnele de urgență absolută includ:

• Colapsul sau slăbiciunea severă: Incapacitatea câinelui de a se ridica sau de a menține poziția verticală.
• Paloarea extremă a mucoaselor: Verificarea gingiilor. Acestea trebuie să fie roz. O culoare roz palid sau, cel mai grav, albă (porțelanată), indică anemie severă și șoc.
• Respirație extrem de dificilă sau semne de insuficiență circulatorie (lipsa pulsului sau a bătăilor inimii).

În astfel de cazuri, proprietarul trebuie să mențină calmul și să asigure transportul imediat la cea mai apropiată clinică veterinară, deoarece intervenția rapidă este vitală.

Scurgeri din tractul reproductiv: Urgențe ginecologice (femele nesterilizate)

Scurgerile de sânge sau secrețiile anormale din vulvă la femelele nesterilizate pot indica afecțiuni ale ciclului reproductiv sau urgențe ginecologice majore, dintre care cea mai frecventă și mai periculoasă este piometrul.

Piometrul

Piometrul este o inflamație uterină purulentă care afectează preponderent femelele nesterilizate, în special cele mai în vârstă. 

De obicei, piometrul se manifestă la 4-8 săptămâni după încheierea căldurilor.

Medicii veterinari disting între două forme clinice:

1. Piometrul deschis: Uterul se golește parțial, iar o caracteristică tipică este o secreție vaginală purulentă (galben-verzuie) bruscă, care poate avea un miros neplăcut. Deși prezența secreției este vizibilă, starea generală a câinelui poate părea inițial normală.
2. Piometrul închis: Aceasta este forma cea mai periculoasă, deoarece conținutul purulent rămâne închis în uter, ducând la absorbția toxinelor și la septicemie rapidă. Semnele clinice sunt mult mai severe: letargie, febră, vărsături și, foarte important, polidipsie (consum crescut de lichide), asociat cu urinări frecvente. Dacă nu este tratată la timp, conținutul purulent poate străpunge peretele uterin, punând viața câinelui în pericol imediat.

Orice scurgere vaginală în afara perioadei de călduri, mai ales dacă este purulentă sau însoțită de semne sistemice precum oboseala și setea excesivă, necesită consult veterinar imediat.

Alte cauze de scurgeri vaginale

Scurgerile vulvare sanguinolente pot avea și alte origini:

• Complicații post-partum: După fătare, pot apărea scurgeri de sânge cauzate de retenția placentară, infecții uterine (endometrită) sau rupturi la nivelul peretelui uterin survenite în timpul parturiției.
• Neoplazii: Tumori maligne sau benigne ale aparatului genital, inclusiv tumora veneriană transmisibilă (Tumora Sticker), care se poate contacta în timpul montei.
• Infecții: Infecțiile vaginale (vaginite) sau cele cu Herpes virus, Pasteurella, Streptococci, E. coli sau Staphlococi pot genera secreții anormale.
• Gestația falsă: Această afecțiune este legată de fluctuațiile hormonale și poate fi însoțită de simptome fizice similare sarcinii. Deși sângerarea vaginală nu este un simptom principal, gestația falsă necesită diferențiere, iar tratamentul poate include medicamente precum metergolina sau suplimente de vitamina B6 pentru a reduce lactația și a gestiona starea.

Scurgeri din tractul digestiv (GI): De la diaree la ulcerații

Sindromul de Diaree Hemoragică Acută (AHDS)

Sindromul de Diaree Hemoragică Acută (AHDS) este o afecțiune digestivă gravă, care poate afecta câinii de toate rasele și vârstele. Se caracterizează prin diaree severă, adesea însoțită de sânge rectal (hematochezie), vărsături și letargie.

Această afecțiune este periculoasă nu neapărat prin etiologia sa inițială, cât prin consecințele hemodinamice. Simptomele sunt extrem de deshidratante, ducând rapid la o pierdere masivă de volum circulant, mult mai severă decât ar sugera cantitatea de diaree. Dacă nu este tratat prompt, câinele poate intra în șoc și muri.

Tratamentul sindromului de diaree hemoragică acută implică o abordare cuprinzătoare, cu accent pe stabilizarea volemică. Principalul obiectiv este înlocuirea agresivă și rapidă a lichidelor pierdute. Această terapie fluidică vizează readucerea volumului celular pachet (PCV) în intervalul normal și menținerea pacientului în afara șocului. Ulterior, se utilizează medicație pentru controlul vomei și al durerii, urmată de o dietă ușoară, cu conținut scăzut de grăsimi, și administrarea de probiotice pentru refacerea florei intestinale.

Diagnostic diferențial al hemoragiei gastrointestinale (melena vs. hematochezie)

Localizarea sursei de sângerare ghidează diagnosticul diferențial:

• Melena (sângerare din tractul superior): Scaunul negru și lucios indică o sângerare la nivelul stomacului sau intestinului subțire, unde sângele a fost digerat. Cauzele includ expunerea la toxine (în special anticoagulante), afecțiuni inflamatorii severe, formarea de ulcerații, șoc hemoragic sau dezvoltarea de tumori la nivelul tractului GI superior.
• Hematochezie (sângerare din tractul inferior): Sângele roșu proaspăt indică o sângerare provenită de la nivelul colonului sau rectului. Cauzele includ AHDS, enterite acute (virale, bacteriene), infecții parazitare severe sau colită. Infecțiile virale, în special temutul Parvovirus canin la căței, sunt extrem de contagioase și provoacă enterită hemoragică severă.

Este de menționat că, în cazul cățeilor sau al câinilor de talie mică, diareea severă, inclusiv cea hemoragică, poate duce la o pierdere masivă de apă și electroliți într-un ritm mult mai rapid, crescând urgența intervenției clinice.

Investigarea hemoragiilor GI presupune o istorie medicală detaliată, un examen fizic cuprinzător și o serie de teste specializate.

• Laborator: Hemoleucogramă și profil biochimic din sânge, testarea fecalelor (pentru paraziți sau agenți infecțioși), teste serologice.
• Imagistică: Radiografii, ecografii abdominale, tranzit baritat, endoscopie și colonoscopie sunt utilizate pentru a identifica leziunile mucoase, ulcerele sau tumorile.

Scurgeri din tractul urinar (hematurie)

Sângele prezent în urină (hematuria) indică o problemă la nivelul tractului urinar (rinichi, uretere, vezică urinară sau uretră). Proprietarii pot confunda hematuria cu o scurgere vaginală, de aceea observarea actului de urinare este critică.

Cistita și inflamațiile vezicii urinare

Cea mai frecventă cauză a hematuriei este cistita, o inflamație a vezicii urinare, adesea cauzată de infecții bacteriene. Tabloul clinic al cistitei implică nu doar prezența sângelui, ci și modificări comportamentale specifice:

• Urinări frecvente, dar în cantități mici (polakiurie).
• Dificultăți sau disconfort în timpul urinării (disurie), manifestate prin gemete sau plâns.
• Urinarea în locuri neobișnuite.
• Linsul repetat și excesiv al zonei genitale.
• Urină cu aspect modificat: tulbure, cu miros puternic, sau chiar cu sânge.

Alte cauze ale hematuriei includ prezența pietrelor la vezică (urolitiază) sau, mai rar, tumori ale tractului urinar.

Pentru a diagnostica sursa exactă a hematuriei și a diferenția-o de sângerarea ginecologică, medicul veterinar utilizează:

• Examenul de urină (sumar și urocultură): Esențial pentru a identifica bacteriile, celulele inflamatorii sau cristalele care pot irita mucoasa vezicii.
• Ecografia abdominală: Pentru a evalua peretele vezicii urinare, prezența pietrelor sau a maselor tumorale.
• Dieta specializată și hidratarea: Un aport corespunzător de apă este crucial pentru diluarea urinei și reducerea iritației. Dietele specializate pot fi necesare pentru a preveni formarea cristalelor.

Cauze sistemice și hemoragii interne (coagulopatii și neoplasme)

Scurgerile de sânge pot fi manifestări ale unor afecțiuni sistemice grave care afectează capacitatea corpului de a coagula sau care duc la sângerări interne nerezolvate.

Neoplasmele (cancer): Hemangiosarcomul (HSA)

Hemangiosarcomul (HSA) este un cancer vascular extrem de agresiv, frecvent localizat la nivelul splinei sau inimii. Această tumoră vascularizată poate să se rupă, provocând o hemoragie internă masivă (hemoperitoneu sau hemotorax).

Acest tip de sângerare este deosebit de periculos deoarece este „tăcut.” Câinele nu prezintă o scurgere externă vizibilă, dar dezvoltă rapid semne de șoc: colaps, letargie extremă și mucoase palide.

În fața unui pacient în șoc, fără o sursă de sângerare externă, suspiciunea trebuie imediat îndreptată către hemoragiile interne (de exemplu, HSA). Supraviețuirea depinde de rapiditatea stabilizării pacientului și de folosirea imediată a imagisticii (ecografie abdominală FAST scan) pentru detectarea lichidului liber (sânge) în cavitatea abdominală. Din păcate, prognosticul general al HSA este nefavorabil.

Coagulopatii și toxicități

Perturbările cascadei coagulării pot duce la sângerări anormale sau necontrolate.

• Deficiențe de factori de coagulare: Există deficiențe ereditare, cum ar fi deficiența de Factor VII, care pot predispune câinele la sângerări.
• Intoxicații cu anticoagulante: O cauză frecventă de coagulopatie dobândită este ingestia de raticide anticoagulante, care blochează sinteza factorilor de coagulare dependenți de vitamina K, ducând la hemoragii spontane oriunde în corp.

Boli transmise de vectori

Anumite boli transmise de căpușe pot provoca un tablou clinic grav care implică anemie și hemoragii secundare. De exemplu, Babesioza, cauzată de parazitul Babesia sp., este o zoonoză cunoscută de medicii veterinari, care se confruntă frecvent cu infecții la animalele de companie. Deși manifestările primare sunt febra și anemia, boala poate contribui la un status sistemic compromis, favorizând sângerările.

Protocoale de diagnostic 

În urgențele hemoragice, prioritizarea stabilizării pacientului (terapia șocului, fluidoterapia) trebuie să preceadă obținerea unui diagnostic definitiv. Totuși, investigațiile trebuie inițiate imediat după stabilizarea inițială pentru a identifica etiologia și a institui tratamentul specific.

Investigații de laborator inițiale

Terapia ghidată de diagnostic: Evaluarea inițială trebuie să includă o analiză rapidă a PCV și a proteinelor totale, esențială pentru evaluarea gradului de anemie (pierdere de sânge) și de deshidratare (hemoconcentrație).

Lista analizelor de laborator esențiale:

• Hemoleucogramă completă: Utile pentru identificarea leucocitozei (specifică piometrului) sau a neutropeniei severe (sugerând infecții virale precum Parvovirusul).
• Profil biochimic: Evaluează funcția organelor vitale, care poate fi afectată de șoc, deshidratare sau toxicitate.
• Teste de coagulare: Măsurarea timpului de protrombină și a timpului parțial de tromboplastină, pentru a exclude coagulopatiile dobândite (toxicitate) sau ereditare.
• Testarea fecalelor: Examen coproparazitologic și teste virale rapide (de exemplu, pentru Parvovirus).

Imagistica avansată

Imagistica joacă un rol decisiv în localizarea și cuantificarea hemoragiei.

• Ecografia abdominală: Este un instrument diagnostic crucial. Este utilizată pentru:

• • Confirmarea piometrului, prin vizualizarea uterului mărit și plin de lichid.
  • Detectarea corpurilor străine sau a ulcerațiilor GI severe.
  • Detectarea rapidă a hemoperitoneului în cazul suspiciunii de Hemangiosarcom (HSA).

• Endoscopia/Colonoscopia: Aceste proceduri permit vizualizarea directă a leziunilor mucoasei gastrointestinale (ulcerații, polipi) și pot fi necesare în cazurile de hemoragie GI cronică sau neclarificată.

Concluzii

Scurgerea de sânge la câini este întotdeauna un semn clinic care impune prudență. De la cazuri ușoare de cistită sau ciclu estral normal, până la urgențe absolute precum piometrul închis, sindromul de diaree hemoragică acută sau hemoragiile interne cauzate de neoplasme, acțiunea decisivă și rapidă este necesară.

Măsuri de prevenție: Sterilizarea și profilaxia

• Prevenția piometrului: Sterilizarea (ovariohisterectomia) este singura modalitate de prevenire garantată a piometrului, o boală comună și potențial fatală care afectează un număr semnificativ de femele nesterilizate.
• Prevenția bolilor infecțioase: Vaccinarea adecvată, în special a cățeilor împotriva Parvovirusului, și controlul riguros al paraziților (căpușe) pentru a preveni boli precum Babesioza, reduc riscul apariției enteritelor și a coagulopatiilor.