Piometrul este una dintre cele mai grave afecțiuni ginecologice la pisici și se manifestă prin acumularea de puroi în uter. Această afecțiune apare exclusiv la femelele nesterilizate și reprezintă o urgență medicală absolută. Dacă nu este tratată la timp, piometrul poate duce la șoc septic, insuficiență renală și chiar moarte. Mulți proprietari nu cunosc riscurile și semnele acestei boli, ceea ce duce la întârzieri critice în diagnostic și tratament.
Ce este piometrul și cum apare
Piometrul este o infecție uterină bacteriană, care apare de obicei la 2–8 săptămâni după estru, când nivelurile de progesteron sunt ridicate. Sub acțiunea acestui hormon, mucoasa uterină se îngroașă, secrețiile se acumulează, iar contractilitatea uterină scade. Aceste condiții favorizează dezvoltarea bacteriilor – cel mai frecvent Escherichia coli – care ajung din vagin în uter. Odată declanșată infecția, uterul se umple cu puroi, iar toxinele bacteriene pot pătrunde în circulația generală.
Piometrul poate fi deschis (cu scurgeri vaginale) sau închis (fără eliminare de secreții). Varianta închisă este mult mai periculoasă, deoarece infecția se dezvoltă în tăcere și poate duce rapid la ruptură uterină.
Cauze și factori de risc
Principala cauză este stimularea hormonală excesivă, mai ales după tratamente repetate cu hormoni de inhibare a căldurilor. Vârsta reprezintă și ea un factor: piometrul este mai frecvent la pisici de peste 5 ani, dar poate apărea și mai devreme. Reproducerea necontrolată, lipsa sterilizării și gestațiile false pot contribui la apariția bolii. Conform BSAVA Manual of Feline Practice, aproximativ 25% dintre femelele nesterilizate dezvoltă piometru la un moment dat în viață.
Simptomele piometrului la pisici
Semnele clinice ale piometrului pot varia în funcție de tipul acestuia. În cazul piometrului deschis, se observă scurgeri purulente, uneori cu miros puternic, din zona vulvei. Aceste scurgeri apar la 1–2 săptămâni după estru și sunt însoțite de letargie, febră, pierderea poftei de mâncare și vomă.
În piometrul închis, nu există scurgeri vaginale, iar semnele clinice pot fi mai vagi și mai periculoase: apatie severă, deshidratare, abdomen tensionat și dilatat, sete excesivă, urinare frecventă și vomă. În această formă, acumularea de puroi poate duce la perforarea uterului și peritonită, ceea ce face ca diagnosticul și tratamentul rapid să fie vitale.
Diagnosticarea piometrului
Diagnosticul începe cu examenul clinic și istoricul pacientului – mai ales dacă este o femelă nesterilizată care a avut estru recent. Palparea abdominală poate evidenția un uter mărit. Ecografia abdominală este instrumentul diagnostic principal și permite identificarea clară a lichidului acumulat în uter. Analizele de sânge arată frecvent leucocitoză (număr crescut de globule albe), anemie, creșterea proteinelor inflamatorii și modificări ale funcției renale.
În cazurile în care se suspectează ruptură uterină, pot fi necesare radiografii pentru a evidenția lichidul liber în abdomen.
Tratamentul piometrului la pisici
Tratamentul standard pentru piometru este chirurgical și constă în ovariohisterectomie – îndepărtarea uterului și a ovarelor. Intervenția trebuie efectuată cât mai rapid, deoarece riscul de șoc septic crește cu fiecare oră de întârziere. Înainte de operație, pisica este stabilizată cu fluide intravenoase, antibiotice cu spectru larg și antiinflamatoare.
Există și tratamente medicale, cu prostaglandine, dar acestea sunt rezervate doar cazurilor atent selecționate și nu sunt recomandate în piometrul închis sau în formele severe. Conform BSAVA Manual of Canine and Feline Clinical Pathology, tratamentele medicale au o rată mare de recidivă și riscuri importante.
După operație, pisica rămâne internată pentru monitorizare, iar tratamentul cu antibiotice se continuă timp de 7–10 zile. Prognosticul este bun dacă intervenția se face înainte ca infecția să se răspândească.
Recuperarea postoperatorie
Recuperarea variază în funcție de severitatea infecției la momentul intervenției. Pisicile operate la timp se recuperează complet în 10–14 zile, cu îngrijire corespunzătoare. Se recomandă repaus, evitarea băilor și menținerea unei alimentații ușor digerabile. Dacă infecția a produs complicații sistemice (septicemie, afectare renală), recuperarea poate dura mai mult și poate necesita tratament suplimentar.
Pisica trebuie adusă la control la 7 zile după operație pentru verificarea inciziei și pentru monitorizarea parametrilor vitali.
Cât de frecvent este piometrul la pisici și cum poate fi prevenit
Deși mai frecvent la câini, piometrul este întâlnit și la pisici, mai ales în rândul celor care nu sunt sterilizate și care intră regulat în călduri. Prevenția este simplă și eficientă: sterilizarea la vârsta optimă (6–12 luni) elimină complet riscul de piometru.
Evitați utilizarea hormonilor de inhibare a estrului, care perturbă echilibrul endocrin și cresc riscul de infecții uterine. Monitorizarea atentă a comportamentului pisicii după călduri este crucială pentru detectarea timpurie a semnelor bolii.
Concluzii
Piometrul este o afecțiune gravă, rapid progresivă și potențial letală. Nediagnosticat și netratat la timp, piometrul poate duce la complicații fatale. Din fericire, medicina veterinară modernă oferă soluții eficiente, iar intervenția chirurgicală salvează viața în majoritatea cazurilor. Educația proprietarilor, recunoașterea simptomelor și prevenția prin sterilizare sunt cheia pentru reducerea incidenței acestei boli. Nicio pisică nu ar trebui să sufere din cauza unei afecțiuni perfect prevenibile.