A treia pleoapă la pisici

Prezența unei membrane albicioase care acoperă parțial ochiul unei pisici este un motiv frecvent de îngrijorare pentru proprietari. Această structură, cunoscută popular ca „a treia pleoapă” și denumită științific membrana nictitantă, este mai mult decât o simplă curiozitate anatomică; ea funcționează ca un indicator sensibil și vizibil al stării de bine a pisicii. Apariția sa persistentă, deși poate fi alarmantă, reprezintă un semnal valoros pe care organismul pisicii îl transmite.

Anatomia și rolul esențial a pleoapei a treia

Ce este, de fapt, „a treia pleoapă”?

A treia pleoapă este o structură complexă, o conjunctivă pliată, situată în colțul intern (nazal) al ochiului, în spatele pleoapei inferioare. La o pisică sănătoasă, aceasta este în mare parte retrasă și invizibilă, observându-se doar o mică margine care poate fi nepigmentată (roz pal) sau, la anumite rase, pigmentată în nuanțe de brun.

Structura sa internă este susținută de un cartilaj în formă de „T”, care îi conferă rigiditate și facilitează mișcarea sa de glisare peste suprafața ochiului. La baza acestui cartilaj se află o componentă de o importanță crucială: glanda nictitantă, cunoscută și ca glanda lacrimală a celei de-a treia pleoape.

Funcțiile vitale: Mai mult decât un simplu scut

Rolurile sale sunt vitale pentru menținerea sănătății oculare.

Protecție mecanică: Acționează ca un „ștergător de parbriz” fizic, mișcându-se orizontal peste cornee pentru a îndepărta eficient particulele iritante precum praful, polenul, firele de păr sau alte corpuri străine care ar putea zgâria suprafața delicată a ochiului.
Distribuția lacrimilor: La fiecare clipire, membrana ajută la distribuirea uniformă a filmului lacrimal pe întreaga suprafață a corneei. Această lubrifiere constantă este esențială pentru a menține corneea transparentă, hrănită și hidratată.
Producția de lacrimi: Glanda nictitantă este un jucător major în sistemul de lubrifiere oculară, fiind responsabilă pentru producerea unei cantități semnificative.
Apărare imunologică: Pe suprafața sa internă, membrana conține foliculi limfoizi, care sunt agregate de țesut imunitar. Aceste structuri funcționează ca o primă linie de apărare, producând anticorpi și celule imune pentru a combate agenții patogeni (bacterii, virusuri) direct la suprafața ochiului.

O cantitate insuficientă de lacrimi duce la o afecțiune dureroasă și cronică numită keratoconjunctivită sicca sau „ochi uscat”, care poate provoca leziuni corneene permanente și chiar orbire. Din acest motiv, practicile chirurgicale învechite care implicau extirparea (îndepărtarea) glandei în caz de prolaps („Cherry Eye”) sunt acum considerate dăunătoare. Abordările moderne se concentrează pe repoziționarea chirurgicală și conservarea glandei pentru a-i menține funcția vitală.

Când vizibilitatea este normală

Deși vizibilitatea persistentă a celei de-a treia pleoape este un semnal de alarmă, există situații în care apariția sa este complet normală și tranzitorie.

Stări de relaxare profundă și somn: Când o pisică doarme sau este foarte relaxată, musculatura care menține globul ocular într-o poziție anterioară se relaxează. Acest lucru permite ochiului să se retragă pasiv în orbită, ceea ce, la rândul său, permite membranei nictitante să alunece și să acopere o parte a corneei. Fenomenul este temporar și dispare imediat ce pisica devine alertă.
Reacții reflexe de protecție: În anticiparea unui posibil impact, cum ar fi în timpul unei dispute cu o altă pisică sau când se apropie un obiect de ochi, membrana se poate extinde reflex pentru a proteja corneea de leziuni.
Efecte farmacologice prevăzute: Anumite medicamente, în special cele utilizate pentru tranchilizare și anestezie generală, afectează sistemul nervos autonom și determină relaxarea musculaturii oculare. Protruzia membranei nictitante este, în acest context, un efect secundar previzibil și un indicator pentru medicul veterinar al profunzimii sedării.

Semnal de alarmă: Când a treia pleoapă la pisici indică o problemă de sănătate

Diferențierea cheie: Unilateral vs. Bilateral

Observarea simplă a faptului dacă problema apare la un singur ochi sau la ambii este cel mai puternic instrument de triaj pe care un proprietar îl are la dispoziție. Această distincție transformă un simptom ambiguu într-un indiciu direcțional, ghidând investigațiile către o anumită categorie de cauze.

Protruzia unilaterală (la un singur ochi): De regulă, sugerează o problemă localizată în acel ochi sau în structurile adiacente. Cauza este adesea legată de durere, inflamație, infecție, o leziune, prezența unui corp străin sau o disfuncție neurologică care afectează doar acea parte. Un stimul local, cum ar fi o zgârietură pe cornee, va declanșa un răspuns local de protecție doar la ochiul afectat.
Protruzia bilaterală (la ambii ochi): Este frecvent un indicator al unei probleme sistemice, care afectează întregul organism. O cauză sistemică, precum deshidratarea, afectează volumul țesuturilor din spatele ambilor ochi în mod egal. Similar, toxinele eliberate de paraziți intestinali sau o infecție virală pot afecta starea generală de sănătate sau tonusul sistemului nervos autonom, ducând la o manifestare simetrică.

Tabel: Cauze comune ale vizibilității pleapei a treia la pisici

Cauza/Afecțiunea	Prezentare tipică (Unilateral/Bilateral)	Simptome asociate cheie	Nivel de urgență	Notă explicativă
Corp Străin/Traumă	Unilateral	Durere acută, lăcrimare, ochi ținut închis	Ridicat	Necesită intervenție rapidă pentru a preveni leziuni corneene.
Ulcer cornean	Unilateral	Durere intensă, lăcrimare, posibilă opacifiere a ochiului	Ridicat	O leziune pe cornee care necesită tratament specific.
Conjunctivită	Unilateral sau Bilateral	Ochi roșii, secreții (apoase, purulente), disconfort	Mediu	Inflamația mucoasei oculare; poate fi infecțioasă sau alergică.
„Cherry Eye”	Predominant Unilateral	Masă roșie, netedă, în colțul intern al ochiului	Ridicat	Prolapsul glandei lacrimale, nu al membranei în sine.
Sindromul Horner	Strict Unilateral	Pupilă mică, pleoapă superioară căzută, ochi afundat	Mediu	Afecțiune neurologică; necesită investigarea cauzei subiacente.
Sindromul Haws	Strict Bilateral	Fără alte semne oculare, adesea asociat cu diaree	Scăzut	Autolimitant, dar necesită excluderea altor cauze.
Paraziți intestinali	Bilateral	Apatie, tulburări digestive, abdomen balonat	Mediu	Foarte comun la pisicile tinere; necesită deparazitare.
Deshidratare/Boală sistemică	Bilateral	Letargie, apetit scăzut, blană mată, alte semne de boală	Ridicat	Un semn nespecific al unei stări generale precare.

Cauze Locale și afecțiuni oculare specifice (manifestare predominant unilaterală)

Conjunctivita („ochiul roz”)

Conjunctivita este inflamația mucoasei (conjunctivei) care acoperă interiorul pleoapelor și membrana nictitantă însăși. Inflamația și edemul (umflarea) țesuturilor fac ca membrana să devină roșie și proeminentă. Cauzele pot fi infecțioase, cum ar fi virusurile respiratorii superioare (Herpesvirus, Calicivirus) sau bacterii (Chlamydia), sau non-infecțioase, precum alergiile la praf sau polen. Simptomele asociate includ înroșirea ochilor, secreții diverse (apoase, mucoase sau purulente) și semne de disconfort, cum ar fi clipitul excesiv.

Leziuni și ulcere corneene

Corneea, stratul transparent exterior al ochiului, este extrem de inervată și sensibilă. Orice leziune, de la o zgârietură superficială la un ulcer profund, provoacă durere intensă. Ca răspuns reflex la această durere, pisica retractă globul ocular în orbită, ceea ce duce la protruzia pasivă a membranei nictitante. Aceasta acționează ca un „bandaj” natural, încercând să protejeze zona lezată. Cauzele comune includ traumele în urma luptelor cu alte animale, contactul cu obiecte ascuțite sau infecțiile cronice cu Herpesvirus felin.

Corpi Străini și traumatisme

Prezența unui corp străin, cum ar fi o aristă de plantă, nisip sau praf, blocat sub pleoapă sau pe suprafața corneei, provoacă iritație și durere acută, declanșând același răspuns de retragere a ochiului și protruzie a membranei.

Prolapsul glandei nictitante („Cherry Eye”)

Este important de reținut că „Cherry Eye” nu este protruzia membranei în sine, ci prolabarea (ieșirea din poziția normală) a glandei lacrimale situate la baza acesteia. Aceasta apare ca o masă distinctă, netedă, de culoare roz-roșiatică, asemănătoare unei mici cireșe, în colțul intern al ochiului. Cauza este considerată a fi o slăbiciune a țesutului conjunctiv care ancorează glanda, fiind mai frecventă la anumite rase, precum Burmeza sau Persana. Această afecțiune este o urgență oftalmologică, deoarece expunerea glandei duce la uscare, inflamație și pierderea funcției sale, cu risc de „ochi uscat” cronic.

Cauze sistemice și neurologice (manifestare predominant bilaterală)

Deshidratarea și starea generală precară

Când o pisică este deshidratată sau a slăbit considerabil, perna de grăsime retrobulbară (țesutul adipos din spatele ochiului) își pierde din volum. Această pierdere de volum permite globilor oculari să se afunde în orbite (enoftalmie), ceea ce duce la protruzia pasivă și bilaterală a membranelor nictitante. Acesta este un semn clinic nespecific, dar extrem de important, care poate indica o boală subiacentă gravă, precum insuficiența renală, febra prelungită sau anorexia.

Infestațiile parazitare

Protruzia bilaterală a celei de-a treia pleoape este unul dintre cele mai frecvente semne clinice asociate cu parazitismul intestinal la pisicile tinere. Deși mecanismul exact nu este pe deplin elucidat, se crede că o încărcătură parazitară mare (de exemplu, cu viermi rotunzi sau tenii) provoacă o stare de toxemie generală și iritație intestinală care afectează sistemul nervos autonom, ducând la manifestarea oculară.

Sindromul Haws

Acest sindrom este definit prin protruzia bilaterală și persistentă a membranelor nictitante la o pisică care, în rest, pare sănătoasă și nu prezintă alte semne de boală oculară (ochiul nu este roșu, dureros sau cu secreții). Este foarte des asociat cu tulburări digestive ușoare, în special diaree, care poate apărea înainte de semnele oculare. Cauza exactă este necunoscută (idiopatică), dar afecțiunea este autolimitantă, rezolvându-se spontan în 4 până la 10 săptămâni, fără un tratament specific pentru ochi.

Sindromul Horner (excepția unilaterală a unei cauze neurologice)

Spre deosebire de celelalte cauze sistemice, Sindromul Horner este aproape întotdeauna unilateral. Nu este o boală a ochiului, ci o afecțiune neurologică cauzată de o leziune a căii nervoase simpatice care deservește ochiul și fața. Se manifestă printr-un set clasic de patru simptome la ochiul afectat:

Protruzia membranei nictitante
Mioză (pupila este contractată, vizibil mai mică decât cea a ochiului sănătos)
Ptoză (pleoapa superioară este căzută)
Enoftalmie (ochiul pare afundat în orbită)

Cauzele pot fi variate, incluzând otita medie sau internă, traumatisme la nivelul gâtului sau toracelui, sau tumori. În multe cazuri, cauza nu poate fi identificată (idiopatic).

Diferențierea dintre Sindromul Haws și Sindromul Horner este un exemplu excelent al importanței observației atente. O anamneză care descrie „ambii ochi afectați, dar limpezi, și diaree” orientează puternic diagnosticul către Sindromul Haws, necesitând un examen coproparazitologic. În schimb, descrierea „un singur ochi afectat, cu pupila mică și pleoapa căzută” indică Sindromul Horner, necesitând investigații complet diferite, precum o examinare otoscopică sau radiografii.

Abordarea de diagnostic: Ce face medicul veterinar?

Când o pisică este prezentată cu a treia pleoapă vizibilă, medicul veterinar va urma o abordare sistematică pentru a identifica cauza.

Anamneza și examenul clinic general: Discuția cu proprietarul este primul pas esențial pentru a stabili dacă manifestarea este unilaterală sau bilaterală și pentru a identifica orice alte simptome, precum strănut, vărsături, diaree sau modificări de comportament. Examenul fizic complet va evalua starea de hidratare, temperatura corporală și prezența altor semne de boală sistemică.
Examenul Oftalmologic Complet: Acesta este crucial, în special în cazurile unilaterale.

Testul cu Fluoresceină: O picătură de colorant special este aplicată pe ochi. Sub o lumină albastră, orice leziune sau ulcer de pe cornee se va colora în verde, devenind vizibilă. Acest test este obligatoriu înainte de a prescrie orice tratament cu steroizi.
Tonometria: Măsurarea presiunii intraoculare este importantă pentru a exclude glaucomul.
Testul Schirmer: Măsoară cantitatea de lacrimi produsă, fiind relevant în suspiciunile de „ochi uscat”.

Investigații Suplimentare: În funcție de suspiciuni, pot fi necesare:

Examen coproparazitologic: Analiza materiilor fecale pentru a detecta ouă de paraziți, esențială în cazurile de protruzie bilaterală la pisicile tinere.
Analize de sânge: O hemoleucogramă și un profil biochimic pot dezvălui semne de infecție, inflamație sau disfuncții ale organelor interne.
Imagistică avansată: Radiografiile sau examenele CT/RMN pot fi necesare pentru a investiga cauzele suspectate ale Sindromului Horner, cum ar fi tumori sau leziuni la nivelul toracelui sau craniului.

Ghid practic pentru proprietari: Ce să faci și ce să NU faci

Primii pași acasă

Documentează: Notează cu precizie când a apărut simptomul, dacă afectează un ochi sau ambii și observă orice altă modificare în comportamentul, apetitul sau aspectul general al pisicii. Realizează fotografii clare, în lumină bună, pentru a le putea arăta medicului veterinar.
Izolează (dacă este cazul): Dacă ai mai multe pisici și simptomele sugerează o boală contagioasă (de exemplu, conjunctivită însoțită de strănut), este prudent să limitezi contactul direct între animale până la un diagnostic.

PERICOLUL AUTOMEDICAȚIEI: O Regulă de Aur

Este absolut crucial să NU se administreze niciodată picături de ochi de uz uman sau medicamente rămase de la un tratament anterior fără indicația explicită a medicului veterinar. Anumite substanțe pot fi extrem de periculoase. De exemplu, picăturile care conțin corticosteroizi (precum dexametazona, prezentă în produse ca Tobradex) pot agrava dramatic un ulcer cornean, care adesea nu este vizibil cu ochiul liber. Steroizii pot inhiba vindecarea și pot duce la „topirea” corneei, culminând cu perforarea globului ocular și pierderea vederii.

Criterii de urgență: Când să mergi imediat la veterinar

Contactează imediat un cabinet veterinar dacă protruzia membranei este însoțită de:

Semne clare de durere (ochiul ținut constant închis, frecat cu laba).
O modificare vizibilă a aspectului corneei (devine opacă, albăstruie sau tulbure).
Apariția unei mase roșii în colțul ochiului (sugestiv pentru „Cherry Eye”).
Alte semne severe de boală sistemică (apatie profundă, refuzul total al hranei, vărsături repetate).

Concluzie

A treia pleoapă este un barometru complex și elegant al sănătății feline. Vizibilitatea sa persistentă nu trebuie interpretată ca o boală în sine, ci ca un simptom valoros, un semnal de alarmă care poate indica o gamă largă de probleme, de la o simplă iritație locală la o afecțiune sistemică serioasă.

Articole veterinare