Deparazitare la câini

Paraziții, fie ei externi sau interni, nu sunt doar o sursă de disconfort, ci pot provoca afecțiuni severe, de la probleme dermatologice și digestive la boli sistemice grave, care pot pune viața în pericol. Mai mult, unii dintre acești paraziți pot fi transmiși la om (zoonoze), transformând deparazitarea regulată într-o măsură de sănătate publică.

De ce este importantă deparazitarea regulată

Paraziții se împart în două mari categorii, fiecare cu riscuri specifice, dar adesea interconectate.

Paraziți externi vs. Paraziți interni

Paraziții externi sunt cei care trăiesc pe pielea și în blana câinelui. Principalii reprezentanți sunt:

• Puricii: Aceștia provoacă mâncărime intensă (prurit), pot duce la dermatită alergică la ciupitura de purice (DAP) și, în caz de infestări masive, pot cauza anemie, în special la pui. Un risc adesea subestimat este rolul puricilor ca gazde intermediare pentru tenie (viermele lat Dipylidium caninum). Câinele se infectează intern prin înghițirea unui purice în timpul toaletării.
• Căpușele: Sunt vectori periculoși pentru o serie de boli grave. Prin mușcătura lor, pot transmite agenți patogeni responsabili de afecțiuni precum babesioza (care distruge celulele roșii din sânge, provocând anemie și febră), boala Lyme (borelioza) și ehrlichioza, toate putând avea consecințe severe, uneori fatale.

Paraziții interni se dezvoltă în interiorul organismului, cel mai frecvent în tractul gastrointestinal. Cei mai comuni sunt:

• Viermii rotunzi (Nematode, ex: Toxocara canis): Frecvenți mai ales la pui, pot provoca tulburări digestive, abdomen balonat, scădere în greutate și un aspect neîngrijit al blănii.
• Viermii cu cârlig (Ancylostoma spp.): Se atașează de peretele intestinal și se hrănesc cu sânge, putând cauza anemie severă, în special la animalele tinere.
• Viermii bici (Trichuris vulpis): Trăiesc în intestinul gros și pot provoca diaree cronică, uneori cu sânge, și pierdere în greutate.
• Teniile (Cestode, ex: Dipylidium caninum, Echinococcus spp.): Sunt transmise prin ingerarea unei gazde intermediare, precum un purice infectat.

Este esențial de reținut legătura cauzală dintre cele două categorii. O problemă cu paraziți externi, precum puricii, se poate transforma rapid într-o problemă internă, cu tenii. Comportamentul natural de auto-îngrijire al câinelui devine mecanismul de infectare. Controlul riguros al puricilor este, implicit, o metodă de prevenție împotriva teniilor.

Cum influențează mediul frecvența deparazitării

Nu există o schemă de deparazitare universal valabilă. Frecvența și tipul produselor trebuie adaptate stilului de viață al fiecărui câine, care determină nivelul de expunere la paraziți.

• Câinii cu risc ridicat: Cei care petrec mult timp afară (în curte, la pădure), intră frecvent în contact cu alți câini în parcuri sau la locuri de joacă, călătoresc des sau participă la activități precum vânătoarea sunt mult mai expuși. Pentru aceștia, deparazitarea internă este recomandată la intervale mai scurte, de 1-3 luni, iar cea externă trebuie să fie constantă și robustă.
• Câinii cu risc scăzut: Chiar și câinii care trăiesc exclusiv în apartament nu sunt complet feriți de riscuri. Ouăle de paraziți pot fi aduse în casă pe încălțăminte sau haine. Deși schema lor poate fi mai relaxată (ex: deparazitare internă la 6 luni), protecția nu trebuie neglijată.
• Factori specifici: Activități precum înotul frecvent pot reduce eficacitatea produselor topice (pipete), făcând comprimatele orale o opțiune mai fiabilă în aceste cazuri. Riscul este, de asemenea, dinamic și sezonier; o vacanță la munte în iulie crește exponențial riscul de căpușe, necesitând o verificare a statusului protecției antiparazitare.

Schema pentru pui: Primele luni sunt critice

Puii de câine sunt extrem de vulnerabili la paraziți interni, deoarece aceștia pot fi transmiși de la mamă fie prin placentă, înainte de naștere, fie ulterior, prin laptele matern. Din acest motiv, schema de deparazitare în primele luni de viață este mult mai intensă.

• Deparazitare internă: Începe de la o vârstă fragedă, de obicei la 2-4 săptămâni. Se repetă la intervale scurte, de exemplu la 2, 4, 6 și 8 săptămâni, apoi lunar până la vârsta de 6 luni. Această frecvență este necesară pentru a întrerupe ciclul de viață al paraziților și a elimina generațiile succesive care eclozează din ouă.
• Deparazitare externă: Se inițiază doar după ce puiul atinge vârsta și greutatea minimă specificate în prospectul produsului, de obicei după 7-8 săptămâni. Se vor folosi exclusiv produse formulate și testate pentru siguranța la pui.

Schema pentru adulți: Adaptată la risc

Pentru câinii adulți, schema se stabilește în funcție de nivelul de expunere.

• Deparazitare externă: Protecția trebuie asigurată pe tot parcursul anului, nu doar în sezonul cald, deoarece puricii pot supraviețui în interior și iarna. Frecvența depinde de produsul ales: lunar pentru majoritatea pipetelor și a unor comprimate, la 3 luni pentru alte tipuri de comprimate, sau la 5-8 luni pentru zgărzi antiparazitare.
• Deparazitare internă: Se administrează, de regulă, o dată la 3-4 luni pentru câinii cu risc mediu sau ridicat (acces la curte, contact cu alți câini) și o dată la 6 luni pentru câinii cu risc scăzut (de apartament). Pentru prevenirea dirofilariozei, în sezonul cald se face deparazitarea cu milbemicină chiar lunar. 

Cazuri speciale: Gestație, alăptare și boli cronice

Aceste situații impun o abordare extrem de prudentă și necesită obligatoriu supravegherea medicului veterinar. Automedicația este periculoasă.

• Gestație și alăptare: Deparazitarea este permisă și chiar recomandată, dar se vor folosi doar produse a căror siguranță a fost demonstrată pentru această perioadă fiziologică. Ideal, femela ar trebui deparazitată înainte de montă. O schemă frecvent recomandată este deparazitarea cu 15 zile înainte de fătare și la 15 zile după, pentru a minimiza transmiterea paraziților la pui. Cățelele care alăptează se deparazitează, de obicei, în același timp cu puii lor.

Doze corecte: Cum le stabilești responsabil, pas cu pas

Administrarea dozei corecte este cel mai important factor pentru a asigura atât eficacitatea tratamentului, cât și siguranța câinelui.

Pasul 1: Cântărirea este obligatorie înainte de FIECARE doză

Subdozarea lasă câinele neprotejat, în timp ce supradozarea crește riscul de reacții adverse. Doza se calculează strict în funcție de greutatea corporală actuală a câinelui. Produsele antiparazitare sunt formulate pentru intervale specifice de greutate (ex: 2-10 kg, 10-25 kg etc.). Greutatea unui câine, în special a unui pui, poate fluctua semnificativ într-un interval scurt de timp. O doză corectă în ianuarie poate fi o subdoză periculoasă în martie. Prin urmare, câinele trebuie cântărit înainte de fiecare administrare pentru a alege produsul corespunzător intervalului său de greutate actual.

Pasul 2: Citirea prospectului – Vârstă, contraindicații și interacțiuni

Prospectul produsului este un document medico-legal care conține informații vitale pentru siguranță. Acesta specifică:

• Vârsta și greutatea minimă: Multe produse nu se administrează la puii mai mici de 7-8 săptămâni sau sub o anumită greutate (ex: 1.5 kg).
• Contraindicații: Anumite rase sau câini cu afecțiuni preexistente pot avea sensibilități la anumite substanțe active.
• Reacții adverse posibile: Deși rare, pot apărea reacții precum voma, letargia sau iritații cutanate. Cunoașterea lor ajută la o monitorizare corectă post-administrare.

Pasul 3: Siguranța în gospodăriile cu mai multe animale

Protecția unui animal nu trebuie să pună în pericol alt animal din casă. O atenție deosebită este necesară în gospodăriile mixte (câini și pisici).

• Toxicitatea pentru pisici: Anumite substanțe active folosite în produsele de deparazitare externă pentru câini, în special Permetrina și alte piretroide, sunt extrem de toxice pentru pisici. Metabolismul pisicilor nu poate procesa aceste chimicale, iar contactul accidental (prin linsul blănii câinelui tratat sau chiar prin contact direct) poate provoca convulsii severe și poate fi fatal.
• Protocol de siguranță: După aplicarea unui produs topic pe bază de piretroide la câine, acesta trebuie izolat complet de pisici pentru o perioadă de cel puțin 12-24 de ore, până când soluția aplicată pe piele este complet uscată.

Pasul 4: Impactul băilor și înotului asupra eficacității

Apa poate influența persistența produselor topice.

• Pipete (Spot-on): Pentru a permite distribuția corectă a substanței active în stratul lipidic al pielii, se recomandă evitarea îmbăierii câinelui timp de cel puțin 48 de ore după aplicare. Unele prospecte recomandă evitarea băii și cu 2 zile înainte. Îmbăierile frecvente pot scurta perioada de eficacitate a tratamentului.
• Comprimate orale: Eficacitatea acestora nu este influențată de baie sau înot, reprezentând o alegere superioară pentru câinii care au contact frecvent cu apa.

 Greșeli frecvente de evitat

• Dozaj incorect: Administrarea unei doze destinate unui alt interval de greutate. O subdoză anulează protecția, iar o supradoză crește riscul de toxicitate.
• Combinații periculoase: Folosirea simultană a mai multor produse antiparazitare (ex: zgardă + pipetă + comprimat) fără acordul explicit al medicului veterinar sau farmacistului dintr-o farmacie veterinară. Riscul de supradozaj toxic este semnificativ.
• Aplicare greșită a pipetei: Aplicarea soluției pe blană în loc de piele împiedică absorbția și face tratamentul ineficient.
• Baie prematură: Spălarea câinelui la mai puțin de 48 de ore după aplicarea unei pipete poate „spăla” substanța activă înainte ca aceasta să se distribuie pe corp.
• Utilizarea produselor pentru câini la pisici: O greșeală potențial fatală din cauza toxicității anumitor substanțe (ex: Permetrina) pentru specia felină.
• Omiterea dozelor: Nerespectarea calendarului creează perioade în care câinele este complet vulnerabil la infestări.

Cum alegi forma potrivită: Arbore de decizie simplu

Alegerea formei de prezentare a produsului antiparazitar (pipetă, zgardă, comprimat) trebuie să se bazeze pe stilul de viață al câinelui, mediul în care trăiește și particularitățile familiei.

• Întrebarea 1: Câinele înoată des sau este spălat frecvent?

• • DA → Comprimatul oral este cea mai bună alegere, deoarece eficacitatea sa nu este afectată de apă.
  • NU → Continuați cu întrebarea următoare.

• Întrebarea 2: Locuiți într-o zonă cu risc foarte mare de căpușe/țânțari și doriți un efect REPELENT (care alungă paraziții înainte de a mușca)?

• • DA → Anumite pipete sau zgărzi conțin substanțe cu efect repelent dovedit, oferind un prim nivel de protecție prin împiedicarea atașării parazitului.
  • NU / Prioritatea este eficacitatea maximă și comoditatea → Continuați cu întrebarea următoare.

• Întrebarea 3: Aveți copii mici sau pisici în casă și doriți să eliminați complet riscul contactului cu substanțe externe?

• • DA → Comprimatul oral este cea mai sigură opțiune. Acționează sistemic (din interior) și nu lasă reziduuri chimice pe blană, eliminând riscul de expunere pentru membrii familiei sau alte animale.
  • NU → Pipeta sau Zgarda sunt opțiuni viabile, cu condiția respectării măsurilor de siguranță (spălarea mâinilor după aplicare, separarea de pisici etc.).

• Întrebarea 4: Căutați o soluție de foarte lungă durată (până la 8 luni) și doriți să evitați administrările lunare?

• • DA → Zgarda antiparazitară de calitate superioară oferă cea mai extinsă perioadă de protecție continuă.
  • NU → Pipeta sau Comprimatul (cu administrare lunară sau trimestrială) sunt potrivite.

Tabelul 2: Tipuri de produse & Principii de acțiune

Formă	Țintă Principală	Durată Orientativă	Note de Siguranță și Mecanism de Acțiune
Pipetă (Spot-on)	Externă (purici, căpușe)	1-2 luni	Acționează la nivelul pielii. Unele formule au efect repelent. Eficacitatea poate fi redusă de baie. Anumite substanțe sunt toxice pentru pisici.
Zgardă	Externă (purici, căpușe)	5-8 luni	Eliberare lentă de substanță activă. Unele au efect repelent. Eficacitatea poate scădea spre finalul perioadei.
Comprimat (masticabil)	Externă, Internă sau Mixtă	1-3 luni	Acțiune sistemică (în sânge). Parazitul trebuie să muște pentru a fi ucis. Nu este afectat de baie. Sigur în preajma copiilor/pisicilor (fără reziduuri externe).
Comprimat / Sirop / Pastă (intern)	Internă (viermi intestinali)	Doză unică, repetată la 1-3 luni	Țintește specific paraziții din tractul digestiv. Se administrează conform schemei de risc.

 

 Când mergi de urgență la medic: Semne de alarmă

Automedicația nu este suficientă în anumite situații. Contactați imediat medicul veterinar dacă observați:

• Semne de infestare severă: Letargie extremă, slăbiciune, gingii palide sau albe (semn de anemie severă cauzată de purici, căpușe sau viermi cu cârlig).
• Reacții adverse la tratament: Vărsături sau diaree care nu se opresc, tremurături musculare, convulsii, apatie marcată, iritații cutanate severe la locul aplicării pipetei.
• Simptome la câini vulnerabili: Orice semn de boală apărut la pui foarte mici, cățele gestante sau care alăptează, sau la câini cu afecțiuni cronice cunoscute.
• Suspiciune de boli transmise de căpușe: Febră, refuzul de a se mișca, șchiopătat, urină închisă la culoare (roșiatică sau maronie).

Ghiduri Practice: Administrarea corectă a tratamentelor

O administrare corectă este la fel de importantă ca alegerea produsului potrivit.

How-To: Administrarea corectă a unui comprimat

1. Verificați Prospectul: Stabiliți dacă comprimatul trebuie administrat cu mâncare sau pe stomacul gol. Multe comprimate moderne sunt palatabile (gustoase) și pot fi oferite ca o recompensă.
2. Metoda Ascunsă (cea mai simplă): Încorporați comprimatul într-o bucată mică de recompensă foarte apetisantă (carne, brânză, unt de arahide fără xilitol) sau amestecați-l bine în porția de hrană umedă. Asigurați-vă că animalul a consumat întreaga cantitate.
3. Metoda Directă: Cu o mână, prindeți botul câinelui de deasupra și ridicați-i ușor capul. Cu cealaltă mână, folosiți degetul mic și inelarul pentru a deschide mandibula. Plasați comprimatul cât mai adânc posibil, la baza limbii. Închideți rapid botul și țineți-l închis, masând ușor zona gâtului pentru a stimula reflexul de înghițire. Lăudați-l și oferiți-i apă imediat după.
4. Confirmare: Supravegheați câinele pentru un minut pentru a vă asigura că nu a scuipat comprimatul.

How-To: Aplicarea corectă a pipetei (spot-on)

1. Pregătire: Asigurați-vă că ați ales pipeta corespunzătoare greutății câinelui și că blana acestuia este complet uscată.
2. Localizare: Zona corectă de aplicare este pe pielea de la ceafă, între omoplați. Este o zonă în care câinele nu poate ajunge să se lingă.
3. Aplicare: Țineți pipeta în poziție verticală. Cu o mână, faceți o cărare fermă în blana câinelui până când pielea devine clar vizibilă. Plasați vârful pipetei direct în contact cu pielea și goliți întregul conținut prin strângerea repetată a recipientului. Este crucial ca soluția să ajungă pe piele, nu pe blană, pentru a fi absorbită corect.
4. Pentru Câini Mari: Urmați instrucțiunile din prospect. Unele produse pentru câini de talie mare recomandă împărțirea conținutului în 3-4 puncte de-a lungul liniei spatelui, de la ceafă până la baza cozii, pentru o distribuție mai bună.

Igiena mediului: Un pas esențial împotriva reinfestării

Tratarea câinelui este doar o parte a soluției. Aproximativ 95% din populația de purici (ouă, larve și pupe) se află în mediul înconjurător (covoare, culcuș, parchet), nu pe animal.

• Aspirați frecvent și temeinic: Insistați pe covoare, mochete, canapele, sub mobilă și în zonele preferate de odihnă ale câinelui. Vibrațiile aspiratorului stimulează eclozarea pupelor, expunând adulții la insecticide. Aruncați sacul aspiratorului imediat după utilizare, sigilat într-o pungă de plastic.
• Spălați așternuturile la temperaturi înalte: Culcușul câinelui, păturile, husele și jucăriile textile trebuie spălate regulat la o temperatură de peste 60°C pentru a distruge toate stadiile de dezvoltare ale puricilor.
• Tratați toate animalele din casă: Toate animalele de companie (câini și pisici) trebuie deparazitate simultan, fiecare cu produse specifice speciei sale, pentru a preveni reinfestarea reciprocă.
• Curățenia în curte: Îndepărtați regulat fecalele din curte, deoarece acestea pot conține ouă de paraziți interni care pot reinfesta animalul sau pot contamina solul.

Întrebări Frecvente (FAQ)

„Pot combina zgarda cu pipeta?”

Doar la recomandarea explicită și sub supravegherea medicului veterinar. Combinarea necontrolată a produselor cu substanțe active diferite poate duce la supradozaj și reacții toxice severe. Medicul poate sugera o astfel de strategie în zone cu presiune parazitară extremă, dar va alege produse compatibile și va stabili un protocol sigur.

 

„După ce timp pot face baie câinelui?”

Pentru pipetele spot-on, regula generală este să așteptați cel puțin 48 de ore după aplicare înainte de a-i face baie câinelui. Acest interval permite substanței active să se distribuie corespunzător în stratul de sebum al pielii. Consultați întotdeauna prospectul produsului specific, deoarece recomandările pot varia. Pentru comprimatele orale, baia nu afectează eficacitatea.

 

„Ce fac dacă am ratat o doză?”

Contactați un cabinet veterinar pentru recomandări. Dacă a trecut un interval scurt (câteva zile), de obicei se recomandă administrarea imediată a dozei omise și continuarea schemei conform planului inițial. Dacă a trecut o perioadă mai lungă, în special în cazul produselor care previn dirofilarioza (viermii la inimă), medicul ar putea recomanda o testare înainte de a relua tratamentul. Nu administrați niciodată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

 

„E normal să văd paraziți morți (sau încă în mișcare) în scaun?”

Da, este un fenomen normal și un indicator că tratamentul de deparazitare internă funcționează. Medicamentul paralizează sau ucide viermii adulți din intestin, care sunt apoi eliminați prin fecale. Uneori, aceștia pot încă prezenta mișcări slabe. Acest lucru confirmă prezența unei infestări și subliniază importanța respectării schemei de rapel (repetarea dozei la 14 zile, dacă este indicat de medic sau de prospect), pentru a elimina și paraziții tineri care eclozează din ouăle rămase, neafectate de prima doză.

 

„Cum procedez dacă avem și pisici în casă?”

Prudența este maximă. Nu utilizați niciodată produse de deparazitare pentru câini la pisici. Dacă folosiți o pipetă pentru câine care conține Permetrină sau alte piretroide, este absolut esențial să izolați câinele de pisică într-o cameră separată pentru cel puțin 12-24 de ore, până când zona de aplicare este complet uscată. Contactul accidental, prin lins sau simplă atingere, poate fi fatal pentru pisică. În gospodăriile mixte, o alternativă mai sigură este utilizarea comprimatelor orale pentru câine, care elimină riscul de expunere externă.