Sindromul urologic felin

      Un sindrom este un grup de simptome sau semne care apar împreună și definesc o stare medicală, însă fără a avea o cauză specifică identificată sau o patologie distinctă. Cauzele sindroamelor pot fi necunoscute sau multifactoriale, iar tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor sau a problemelor specifice în locul adresării cauzei. Evoluția sindroamelor este puțin înțeleasă, manifestându-se diferit în funcție de individul afectat.

Sindromul urologic felin, cunoscut și sub denumirea de FUS (Feline Urological Syndrome), este o afecțiune comună la pisici care afectează tractul urinar inferior. Acest sindrom cuprinde o serie de afecțiuni și probleme legate de vezica urinară, uretră și uretere. FUS poate include cistita (inflamația vezicii urinare), urolitiaza (formarea de calculi urinari sau pietre), obstrucția uretrală (mai frecventă la masculi), precum și alte afecțiuni care pot provoca disconfort și probleme la urinare.

Diagnostic și diferențiere

Pentru a pune un diagnostic de sindrom urologic, trebuie excluse alte potențiale afecțiuni cu simptome asemănătoare, cum ar fi infecțiile bacteriene, bolile renale, tumorile sau alte boli sistemice. În acest context, trebuie efectuate o serie de examene medicale și căutată o potențială cauză a simptomelor:

1. Excluderea infecțiilor bacteriene: Unul dintre criteriile principale pentru diagnosticul de FUS este excluderea unei infecții urinare bacteriene. Analizele de urină și culturile de urină negative pentru bacterii pot sugera absența unei infecții cauzate de microorganisme patogene.
2. Absența calculilor urinari: Calculii urinari pot face parte din diagnosticul de FUS, dar nu sunt întotdeauna prezenți și pot varia de la caz la caz. Urolitiaza sau pietrele urinare pot provoca simptome similare FUS, putând fi detectate prin radiografii sau ultrasunete. Absența acestora poate susține diagnosticul. În cazul în care se identifică calculi urinari sau urolitiază, dar factorii cauzatori (precum dieta sau castrarea precedentă) sunt absenți, diagnosticul este mai ușor de confirmat.
3. Simptome legate de stres: FUS este adesea asociat cu stresul la pisici, iar simptomele pot apărea sau se pot agrava în situații stresante. Evaluarea contextului și a factorilor de stres din viața pisicii poate fi importantă în diagnosticarea FUS.
4. Analizele de urină: Analizele de urină pot evidenția anumite modificări caracteristice în cazul acestei afecțiuni, cum ar fi prezența cristalelor, a celulelor sangvine sau a proteinelor, care pot susține diagnosticul.

În lipsa unor cauze exacte pentru apariția simptomelor, diagnosticul de Sindrom Urologic Felin se stabilește pe baza unui ansamblu de criterii care presupun excluderea altor cauze și identificarea unor factori specifici, precum prezența simptomelor legate de stres și a modificărilor în analizele de urină. Este important ca un medic veterinar să efectueze toate investigațiile necesare și să ia în considerare istoricul medical al pisicii pentru a ajunge la un diagnostic corect.

Simptome

Semnele sindromului urologic sunt în principal localizate la nivelul sistemului urinar, însă inflamația se poate extinde și la țesuturile adiacente. Cele mai des întâlnite simptome sunt:

• Dificultăți la urinare: Felinele cu FUS pot avea probleme la urinare, cum ar fi urinare frecventă, încercări repetate de a urina sau senzația de durere în timpul urinării.
• Urinările în afara litierelor: Pisicile pot încerca să urineze în afara litierelor, poate din cauza disconfortului sau durerii asociate cu urinarea.
• Sânge în urină: Unele pisici cu FUS pot prezenta urină cu nuanțe de roz sau roșu, ceea ce indică prezența sângelui în urină.
• Lingerea excesivă a zonei genitale: Pisicile pot să-și lingă excesiv zona genitală, ceea ce poate indica disconfortul sau iritarea.
• Dificultăți la defecare: În unele cazuri, FUS poate afecta și tractul intestinal, provocând constipație sau dificultăți la defecare – din cauza inflamației.
• Dureri sau disconfort abdominal: Pisicile pot prezenta sensibilitate sau disconfort în zona abdominală, care poate fi cauzat de inflamația sau iritarea tractului urinar.

Aceste simptome nu apar întotdeauna în această formulă, asocierea lor depinzând de fiecare individ. De asemenea, nu toate felinele prezintă toate aceste simptome, unele putând fi mai mult sau mai puțin afectate.

Urina cu sânge la pisici

Prezența sângelui în urină la pisici, cunoscută sub numele de hematurie, poate fi cauzată de o varietate de factori. Aceste cauze pot include afecțiuni ale tractului urinar inferior, cum ar fi cistita idiopatică felină, infecții ale tractului urinar, urolitiaza, precum și traume sau tumori. De asemenea, afecțiuni ale tractului urinar superior, cum ar fi pielonefrita sau boli glomerulare, probleme ale tractului genital, condiții sistemice de coagulare sau chiar proceduri medicale precum cistocenteza, pot duce la hematurie.

Este important de reținut că momentul apariției hematuriei în timpul urinării (la început, la sfârșit sau pe tot parcursul) și prezența altor semne clinice, cum ar fi disuria (urinare dureroasă), stranguria (efort la urinare) sau polakiuria (urinare frecventă în cantități mici), pot ajuta la restrângerea cauzelor potențiale. Pentru a identifica cauza exactă a urinei cu sânge la pisici, un examen veterinar complet și analiza urinei sunt esențiale.

Predispoziții

Sindromul urologic felin (FUS) poate afecta pisicile de orice vârstă, rasă sau sex, însă există anumite factori care pot crește predispunerea unor pisici la dezvoltarea acestei afecțiuni. Iată câțiva factori de risc și caracteristici care pot crește probabilitatea apariției sindromului:

• Sexul: Pisicile de sex masculin au un risc mai mare de a dezvolta FUS, deoarece uretra lor este mai îngustă și mai lungă decât cea a pisicilor de sex feminin, ceea ce poate face mai dificilă eliminarea urinii și poate favoriza formarea de cristale sau calculi.
• Vârsta: Pisicile de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, în general, par să aibă un risc mai mare de a dezvolta simptome.
• Hrana inadecvată: O dietă nepotrivită, cum ar fi hrana uscată cu conținut ridicat de minerale, poate crește riscul formării cristalelor sau calculilor urinari.
• Sistemul imunitar slăbit: Pisicile cu sistemul imunitar slăbit sau cele cu boli cronice pot fi mai predispuse.
• Factori genetici: Predispoziția genetică poate juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea FUS la anumite feline.
• Nivele ridicate de stres: Stresul cronic sau mediile neprietenoase pot crește riscul FUS.
• Sedentarism: Activitatea fizică redusă și lipsa exercițiilor pot contribui la dezvoltarea simptomelor.

Tratamentul problemelor urinare la pisici

Fiind un sindrom și nu o boală sau o afecțiune propriu-zise, FUS se manifestă și evoluează diferit de la individ la individ. Astfel, tratamentul va depinde de severitatea și preponderența simptomelor în fiecare caz în parte, axându-se pe ameliorarea simptomelor și nu pe tratarea cauzelor. În cazul eșuării unui tratament ales inițial, se poate recurge la alte metode de acțiune până când se descoperă cea mai eficace abordare pentru animalul respectiv.

Există, totuși, o schemă de tratament urmată în majoritatea cazurilor, cu mici variații:

1. Tratament de urgență: Dacă pisica are dificultăți majore la urinare sau prezintă o obstrucție completă a tractului urinar, este necesar un tratament de urgență. Acesta poate include cateterizarea uretrei pentru eliminarea calculilor urinari sau a blocajelor și administrarea de lichide intravenos pentru corectarea dezechilibrelor electrolitice. În cazuri grave, poate fi necesară chirurgia.
2. Dieta specifică: Un aspect important al tratamentului FUS este schimbarea dietei. Multe pisici cu această afecțiune beneficiază de o dietă specială cu conținut scăzut de magneziu, fosfor și proteine, care ajută la prevenirea formării calculilor urinari și la menținerea unui pH urinar optim.
3. Medicație: Medicamentele pot fi utilizate pentru a controla durerea și inflamația, precum și pentru a ajuta la relaxarea mușchilor vezicii urinare, facilitând astfel urinarea.
4. Suplimente și adăugarea de apă: Unele tratamente pot include administrarea de suplimente care acidifică urina sau adăugarea de apă în alimentația pisicii pentru a dilua urina și a preveni formarea calculilor urinari.
5. Monitorizarea constantă: Pisicile cu FUS necesită monitorizare atentă și, în unele cazuri, investigații periodice pentru a evalua evoluția afecțiunii și pentru a detecta eventualele recidive.

Este important să lucrați împreună cu medicul veterinar pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat pentru felina dumneavoastră. De asemenea, este crucial să urmați cu strictețe recomandările medicului veterinar și să aderați la modificările dietetice și la orice tratament prescris pentru a menține starea de sănătate a pisicii și pentru a preveni recurența FUS.