Infecțiile urinare – importanța diagnosticului corect
O infecție urinară este o afecțiune în care bacteriile invadează sistemul urinar al unui animal și cauzează inflamație și iritație. Sistemul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinară și uretră, și are rolul de a elimina deșeurile din organism prin intermediul urinei. Infecțiile urinare pot afecta oricare dintre aceste componente, dar sunt mai frecvente în uretră și vezica urinară – caz în care afecțiunea este cunoscută și sub numele de cistită. Dacă pacientul se confruntă cu o infecție ascendentă, care a ajuns să afecteze rinichii, boala ia denumirea de pielonefrită.
Cauze
Cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare este introducerea bacteriilor în sistemul urinar. Acestea pot proveni din mediul extern și pot ajunge în tractul urinar prin uretră. În mod normal, tractul urinar are mecanisme de apărare care împiedică creșterea bacteriilor. Cu toate acestea, uneori, bacteriile reușesc să se înmulțească și să cauzeze infecții. Infecțiile urinare pot fi clasificate în funcție de locul în care apar:
- Infecții de Tract Urinar Inferior: afectează uretra și vezica urinară. Aceasta este cea mai comună formă de boală la animalele de companie.
- Infecții de Tract Urinar Superior: Afectează rinichii și ureterele. Aceste infecții sunt mai rare, dar mult mai grave și necesită tratament prompt.
Femelele sunt mai predispuse la contractarea infecțiilor urinare din cauza uretrei mult mai scurte, comparativ cu cea a masculilor.
De asemenea, animalele imunodeficiente sau care prezintă alte afecțiuni medicale principale pot dezvolta infecție urinară ca boală secundară.
Un alt factor mai puțin cunoscut de către stăpâni, dar la fel de important, este retenția urinară, care afectează în principal motanii castrați, dar poate afecta orice animal în circumstanțele nepotrivite. Retenția urinară se referă la incapacitatea de a elibera urina din vezică în mod eficient, adesea din cauza litiazei și a calculilor, creându-se un mediu propice dezvoltării bacteriilor. Din acest motiv, retențiile urinare netratate sunt deseori însoțite de infecții urinare secundare.
Simptome
Infecțiile urinare pot provoca o serie de simptome neplăcute la animalele de companie. Este important să le recunoașteți pentru a solicita ajutor medical în timp util. Printre acestea se numără:
- Urinare frecventă și în cantități mici: Animalul poate încerca să urineze des, dar în cantități reduse din cauza inflamației vezicii urinare.
- Urinare în locuri nepotrivite: Animalul poate încerca să urineze în locuri neobișnuite sau în afara litierelor sau zonelor desemnate. Acest comportament se explică prin incapacitatea de a stoca urina în vezica inflamată din cauza durerii și disconfortului.
- Urinare cu sânge sau urină tulbure: Inflamația din tractul urinar poate duce la prezența sângelui în urină sau la modificarea aspectului său. Urina tulbure, verzuie desemnează, de cele mai multe ori, puroi.
- Miros puternic și neplăcut al urinei: Infecțiile pot provoca schimbări în compoziția urinei, determinând apariția unui miros neobișnuit și persistent.
- Schimbări comportamentale: Infecțiile urinare pot determina schimbări în comportamentul animalului, cum ar fi stresul, agitația sau izolarea.
- Letargie și scădere a apetitului: Starea generală de sănătate a animalului poate fi afectată, determinând oboseală și pierderea poftei de mâncare.
- Lingerea excesivă a regiunii genitale: Animalele pot să se lingă mai mult în zona genitală în încercarea de a alina disconfortul sau durerea.
- Creșterea setei: Infecțiile pot afecta echilibrul de apă din organism, determinând creșterea setei și a consumului de apă.
Dacă observați unul sau mai multe dintre aceste simptome la animalul dumneavoastră de companie, este recomandat să consultați un medic veterinar. Acesta poate realiza un diagnostic precis și vă poate sfătui cu privire la tratamentul și prevenția infecțiilor urinare.
Stabilirea unui diagnostic corect
Din nefericire, deși semnele unei infecții urinare pot fi ușor de recunoscut de stăpâni, acestea pot indica și alte afecțiuni, astfel că punerea unui diagnostic de infecție urinară necesită mai multe examene. În caz contrar, tratamentul acordat poate fi nespecific sau chiar greșit, afectând și mai mult starea de sănătate a animalului.
Procedura de diagnostic pentru cistită și pielonefrită la animalele de companie implică o serie de examene pentru a identifica cu precizie afecțiunile și pentru a stabili planul de tratament adecvat:
- Analize de urină: Analiza urinară este un pas esențial în diagnosticarea cistitei și pielonefritei. Prin intermediul acesteia, medicul poate observa dacă există celule inflamatorii, bacterii, sânge sau alte substanțe anormale în urină. Aceste informații ajută la confirmarea sau excluderea infecției sau inflamației în tractul urinar.
- Cultura de urină: Dacă se suspectează o infecție urinară, se poate preleva o probă de urină pentru a efectua o cultură. Acest test identifică tipul specific de bacterii prezent în urină și ajută la alegerea antibioticului potrivit.
- Analize de sânge: Analizele de sânge pot oferi informații suplimentare despre starea de sănătate generală a animalului, precum și despre funcția rinichilor. Nivelurile anormale de markeri specifici pot sugera inflamație sau afecțiunea renală. Spre exemplu, un număr crescut de celule albe din sânge sau o creștere a nivelului de proteine C-reactive poate sugera o infecție mai gravă, cum ar fi pielonefrita.
- Radiografii sau ecografii: În cazurile mai grave sau atunci când simptomele persistă, medicul veterinar poate recomanda realizarea de radiografii sau ecografii ale tractului urinar și rinichilor. Aceste imagini pot ajuta la identificarea eventualelor pietre, calculi sau altor anomalii în sistemul urinar. În cazul pielonefritei, este posibil să se observe inflamații sau abcese în țesuturile renale.
Fără realizarea acestor examene de laborator care se pot face doar în cabinetele medicale, diagnosticul poate fi eronat, boala putând fi confundată cu alte afecțiuni precum cele sistemice, gastrointestinale, metabolice etc. În cazul unui diagnostic greșit, tratamentul nu ar adresa cauza corectă a simptomelor, chiar agravând starea de sănătate a animalului.
Tratament
Tratamentul Cistitei: Când diagnosticul de cistită este confirmat, medicul veterinar va recomanda un plan de tratament adaptat situației specifice a animalului. Acesta poate include administrarea de antibiotice specifice care să combată bacteriile responsabile de infecție. Alegerea antibioticului se face în funcție de tipul de bacterii identificate și de sensibilitatea lor la medicamente. În plus, hidratarea și o dietă adecvată pot contribui la ameliorarea simptomelor și la vindecarea mai rapidă. În cazuri mai severe, în care durerea sau inflamația sunt intense, medicul veterinar poate prescrie medicamente pentru a controla aceste simptome – precum antiinflamatoare și analgezice.
Tratamentul Pielonefritei: Pielonefrita, afectând rinichii, necesită adesea o abordare mai intensivă. În cazurile severe, spitalizarea poate fi necesară pentru administrarea intravenoasă de antibiotice și administrarea corectă a fluidelor. Tratamentul cu antibiotice trebuie respectat cu strictețe, deoarece eliminarea completă a infecției este esențială pentru prevenirea recidivelor și a complicațiilor. Medicul veterinar va alege antibioticele potrivite pe baza testelor de sensibilitate la antibiotice și va stabili doza corectă pentru a asigura eficacitatea tratamentului. În timpul tratamentului, monitorizarea stării de sănătate a animalului este crucială, pentru a observa eventuale semne de îmbunătățire sau agravare.
În ambele cazuri, este important să urmați recomandările medicului veterinar cu strictețe și să adresați orice întrebări sau îngrijorări pe parcursul tratamentului. Tratamentul adecvat și administrat în timp util poate duce la vindecarea completă a infecției și la revenirea sănătății depline a animalului dumneavoastră de companie.
Articol cu subiect comun: