Hepatitele infecțioase

În sens general, „hepatita infecțioasă” se referă la inflamația ficatului cauzată de un agent infecțios. Termenul nu specifică un anumit virus sau agent patogen, ci cuprinde diverse microorganisme care pot duce la inflamarea ficatului. În acest context, hepatita înseamnă inflamația ficatului.

Agenții infecțioși care pot provoca hepatită includ:

1. Virusurile hepatitei și alte virusuri;

2. Bacterii;

3. Paraziți.

În continuare vom analiza bolile frecvente induse de fiecare tip de patogen și impactul lor asupra întregului organism.

1. 1. 1. Hepatitele virale

Hepatita virală la animalele de companie este mai puțin frecventă decât la oameni, dar poate apărea. La câini, hepatita infecțioasă este asociată în principal cu adenovirusul canin de tip 1 (CAV-1).

1. • • • Adenovirusul Canin de Tip 1 (CAV-1):

   • Specia afectată: câinii
   • Simptome: CAV-1 afectează, în principal, ficatul, cauzând simptome precum febră, durere abdominală, vomă și icter. Poate avea evoluție foarte gravă, iar în unele cazuri este fatală.
   • Transmitere: Virusul se răspândește prin contactul cu fluidele corporale infectate, inclusiv urina și saliva. Vaccinarea reprezintă o măsură preventivă eficientă. Virusul nu infectează oamenii.

     • • Adenovirusul Canin de Tip 2 (CAV-2):

   • Specia afectată: câinii
   • Simptome: CAV-2 este asociat în mod obișnuit cu infecțiile respiratorii, inclusiv tusea seacă. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate cauza hepatită ușoară.
   • Transmitere: Asemănător cu CAV-1, CAV-2 se transmite prin secrețiile corporale, în special prin secreții respiratorii. De asemenea, poate fi prevenit prin vaccinare.

Deși nu se cunosc virusuri specific hepatice la pisici, există mai multe virusuri care pot afecta ficatul la feline. Printre acestea se numără:

1. • • • Virusul Leucemic Felin (FeLV):

   • General: FeLV este un retrovirus care poate cauza diverse boli la pisici, afectând sistemul imunitar, măduva osoasă și ficatul.
   • Impactul hepatic: Inflamație, conducând la disfuncții hepatice ca parte a efectelor sale sistemice.

     • • Peritonita infecțioasă felină (PIF):

   • General: PIF este cauzată de un coronavirus și poate duce la o serie de semne clinice, incluzând simptomele care indică afectarea ficatului.
   • Impactul hepatic: FIP poate provoca inflamații granulomatoase în diferite organe, inclusiv în ficat. Inflamația granulomatoasă este o reacție imunologică complexă a organismului în fața unui agent străin persistent, caracterizată prin formarea de noduli sau granuloame rigide compuse din celule inflamatorii.

     • • Virusul Imunodeficienței feline (FIV):

   • General: FIV este un alt retrovirus care afectează pisicile, similar cu virusul imunodeficienței umane (HIV) la om. Acesta are specificitate doar pentru feline, neputând fi transmis la om.
   • Impactul hepatic: În timp ce impactul său principal este asupra sistemului imunitar, FIV poate duce la infecții secundare, cauzând inflamații în ficat.

Aceste virusuri, deși nu sunt exclusiv hepatice, pot avea un impact asupra ficatului ca parte a efectelor sistemice. Controalele veterinare regulate și măsurile preventive, cum ar fi vaccinările, sunt esențiale pentru menținerea sănătății animalelor de companie.

2. 1. 1. Infecțiile bacteriene

Hepatita bacteriană este, în general, mai puțin frecventă în comparație cu alte cauze de afecțiuni hepatice la câini și pisici. Infecțiile virale, tulburările metabolice, toxinele și bolile mediate imunitar se numără printre factorii care contribuie cel mai frecvent la problemele hepatice la animalele de companie. Cu toate acestea, infecțiile bacteriene pot apărea în continuare, în special în circumstanțe specifice. Cele mai des identificate bacterii care pot provoca infecții hepatice la câini și pisici includ:

1. 1. 1. 1. Leptospira spp.:

• Specii afectate: Câinii, mai rar pisicile.
• Transmitere: În principal prin expunerea la apă nepotabilă sau medii contaminate. Poate fi transmisă și prin contactul cu urina, sângele, saliva animalelor infectate.
• Simptome: Netratată, leptospiroza poate cauza insuficiența hepatică. Animalul se va prezenta cu o serie de simptome specifice infecțiilor – febră, vărsături, dureri abdominale și icter.

2. 1. 1. 1. Bartonella spp.:

• Specii afectate: Pisicile (Bartonella henselae provoacă și febra zgârieturii de pisică).
• Transmitere: Prin zgârieturi sau mușcături de la pisici infectate și prin mușcături de purici.
• Simptome: Aceleași simptome precizate, care sunt simptome nespecifice ale unei infecții.

3. 1. 1. 1. Mycobacterium avium complex (MAC):

• Specii afectate: Câini și pisici, păsări etc.
• Manifestare/ Simptome: Infecțiile cu MAC pot implica mai multe organe, printre care și ficatul. Semnele clinice includ pierderea în greutate până la cașexie, letargie și hepatomegalie (ficat mărit). Organele afectate pot prezenta granuloame tuberculoase, care contribuie și mai mult la disfuncția viscerelor.
• Transmitere: contact cu alte animale afectate, medii contaminate, ingestia materialelor infectate.

Este important de știut că infecțiile cu Mycobacterium avium sunt relativ rare la animalele de companie, iar riscul poate fi influențat de factori precum starea generală de sănătate a animalului, starea imunitară și nivelul de expunere la mediu. În cazul în care există griji cu privire la o potențială infecție cu M. avium la un animal de companie, este imperios consultul unui medic veterinar pentru o examinare amănunțită, teste de diagnosticare adecvate și îndrumări privind tratamentul și gestionarea. În plus, din cauza potențialului zoonotic, ar trebui luate măsuri de precauție pentru a preveni expunerea umană, în special pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit.

Pe lângă aceste bacterii adesea întâlnite în afecțiuni hepatice, speciile Erlichia, Anaplasma (mușcături de căpușe), Salmonella și Yersinia (ingestia alimentelor și apei infectate) și Brucella canis (contact cu lichide reproductive infectate) pot cauza infecții hepatice, în plus față de efectele specifice cunoscute.

3. 1. 1. Infestații parazitare

Paraziții hepatici pot reprezenta, de asemenea, un motiv de îngrijorare la câini și pisici. Două tipuri de paraziți hepatici sunt cel mai adesea diagnosticate, și anume:

1. 1. 1. 1. Trematodele

Trematodele sunt o clasă de viermi plați, obligatoriu paraziți, care se reproduc în organismele mamiferelor și ale altor vertebrate. Dintre trematode, Fasciola hepatica este cel mai adesea întâlnită în infestațiile hepatice.

• Transmitere: Infestația are loc prin ingestia de apă contaminată sau de vegetație care conține larvele viermelui. De asemenea, consumul de ficat crud ar putea expune un animal la riscul de infestare cu Fasciola dacă ficatul este contaminat cu metacercariae (un stadiu evolutiv al parazitului). Cu toate acestea, cea mai frecventă cale de infectare este reprezentată de ingestia de apă sau vegetație contaminată.
• Manifestare clinică: Infestația produce leziuni hepatice, inflamație și, în cazuri netratate, insuficiență hepatică. Semnele clinice pot include letargie, icter și dureri abdominale.

2. 1. 1. 1. Nematodele

Nematodele sunt viermi cilindrici, printre cele mai numeroase animale de pe pământ, unele specii fiind parazite pentru animale și om. Toxocara canis și Toxocara cati sunt viermi rotunzi care pot afecta ficatul în timpul migrației prin organism, cauzând leziuni tisulare și determinând reacții imune puternice.

• Transmitere: Infestația are loc prin ingestia de ouă ale paraziților din medii contaminate sau prin ingestia de țesuturi infestate.
• Manifestare clinică: Infestația provoacă leziuni și inflamații ale ficatului. Semnele clinice pot include vărsături, diaree, letargie și dureri abdominale.

De reținut este faptul că, în timp ce paraziții hepatici pot cauza probleme hepatice, alți paraziți pot afecta ficatul indirect, provocând probleme sistemice sau gastrointestinale. Controalele veterinare regulate, îngrijirea preventivă și protocoalele de deparazitare adecvate sunt esențiale pentru a gestiona riscul de infecții parazitare la animalele de companie.

Diagnosticul diferențial al hepatitelor infecțioase

Pentru a exclude alte posibile cauze ale inflamației, diagnosticul hepatitei infecțioase presupune o abordare cuprinzătoare:

• Evaluare clinică: Se efectuează o anamneză detaliată și examinare fizică, concentrată pe simptome și factori de risc.
• Teste de laborator: Analizele de sânge, inclusiv testele de funcție hepatică și serologie, ajută la identificarea markerilor specifici asociați cu virusuri, bacterii, paraziți sau fungi.
• Studii de imagistică: Ecografia sau tomografia computerizată (CT) pot fi utilizate pentru a vizualiza ficatul și pentru a detecta anomalii, precum inflamația granulomatoasă din tuberculoză sau paraziți.
• Biopsie hepatică (dacă este necesar): O procedură invazivă, dar utilă pentru obținerea de mostre de țesut, în special atunci când diagnosticul este neclar.
• Urmărire și monitorizare: Tratamentul este inițiat în funcție de cauza identificată, iar teste ulterioare sunt efectuate pentru a evalua răspunsul la tratament și funcția generală a ficatului. Dacă tratamentul nu are efectul dorit, se vor investiga alte posibile cauze ale inflamației.

O abordare colaborativă care implică specialiști în microbiologie, parazitologie și imunologie asigură un diagnostic complet și o gestionare eficientă.