În domeniul medicinei veterinare, coagulopatiile reprezintă un aspect critic și complex al sănătății animalelor. Aceste tulburări ale sistemului hemostatic (de oprire a sângerării) prezintă provocări semnificative în diagnostic și terapie. Acest articol își propune să acopere cauzele subiacente, manifestările clinice și principiile de management și tratament în practica veterinară.
Ce sunt coagularea și hemostaza?
Hemostaza și coagularea sunt procese prin care organismul previne sângerarea excesivă atunci când un animal este rănit. În termeni simpli, se referă la oprirea sângerării în caz de hemoragii.
- Hemostaza: Aceasta este răspunsul inițial al corpului pentru a opri sângerarea atunci când un vas de sânge este deteriorat. Include doi pași principali:
- Vasoconstricție: Vasele de sânge se îngustează pentru a reduce fluxul de sânge.
- Formarea Dopului de Plachete: Plachetele (celule mici de sânge – trombocite) se lipesc de locul leziunii și se aglomerează pentru a forma un ‘dop’ temporar.
- Coagularea: Este un proces complex care implică diferite proteine din sânge (cunoscute sub numele de factori de coagulare). Acești factori lucrează împreună într-o serie de pași pentru a crea un cheag mai stabil peste dopul inițial de plachete. Acest cheag este format dintr-o proteină numită fibrină, care acționează ca o plasă pentru a opri sângerarea și permite vindecarea vasului rănit.
Pentru proprietarii animalelor de companie, înțelegerea acestor procese poate fi decisivă, mai ales atunci când un animal prezintă semne de sângerare sau vânătăi anormale. Este important să se consulte un medic veterinar dacă există îngrijorări, deoarece tulburările care afectează hemostaza și coagularea pot varia de la ușoare până la punerea în pericol a vieții animalului.
În continuare, vom aborda principalele cauze ale problemelor de coagulare, despre care puteți citi mai multe în fiecare articol dedicat de pe blogul Joyvet – Cabinet Veterinar Sector 3.
1. Coagulopatii de cauză Trombocitară
- Trombocitopenia: Aceasta este o condiție caracterizată printr-un număr scăzut de trombocite. Cauzele pot fi multifactoriale, incluzând distrugerea în bolile autoimune (cea mai comună cauză la câini), supresia măduvei osoase (din cauza toxinelor, agenților infecțioși sau cancerului), sau consumul crescut de trombocite (cum se vede în coagularea intravasculară diseminată sau CID). Semnele clinice sunt adesea legate de hemoragie spontană, cum ar fi peteșii (petice roșii), echimoze (vânătăi) sau sângerări la nivelul mucoaselor.
- Trombocitopatia: Aceasta se referă la o disfuncție a funcției plachetare, în timp ce numărul plachetelor se menține în limite normale. Poate fi moștenită, ca în boala von Willebrand la câini, sau dobândită, adesea indusă de medicamente (de exemplu, aspirina sau alte antiinflamatoare nonsteroidiene). Diagnosticul poate fi dificil și poate implica teste de funcție a plachetelor. Tendințele de sângerare sunt similare cu trombocitopenia, dar fără o reducere semnificativă a numărului de plachete.
2. Coagulopatii legate de Factorii de Coagulare
- Hemofilia: Aceasta este un grup de tulburări ereditare de coagulare, cele mai comune fiind Hemofilia A (deficiența Factorului VIII) și Hemofilia B (deficiența Factorului IX). Aceste tulburări recesive legate de sex sunt mai comune la masculi. Clinic, animalele afectate prezintă sângerare prelungită, adesea după intervenții chirurgicale sau leziuni/lovituri, și pot dezvolta hemartroză (sângerare în articulații).
- Boala von Willebrand (vWD): Cea mai comună tulburare de sângerare ereditară la câini, vWD este cauzată de o deficiență a factorului von Willebrand (vWF), o proteină care ajută plachetele să adere la țesutul deteriorat. Severitatea variază în funcție de cantitatea și funcționalitatea factorului vWD. Episoadele de sângerare pot fi spontane sau pot apărea după chirurgie sau lovituri.
- Deficiențe ale altor factori de coagulare: În coagulopatiile veterinare, domeniul tulburărilor legate de factorii de coagulare se extinde dincolo de condițiile familiare, cum ar fi hemofilia. Tulburări precum Coagularea Intravasculară Diseminată (CID) și Antagonismul Vitaminei K (intoxicația cu otravă de șobolani) sunt adesea legate de consumul de plachete și de deficiențele factorilor de coagulare. Bolile hepatice, care afectează sinteza majorității factorilor de coagulare, contribuie, de asemenea, la aceste anomalii de coagulare. În plus, deficiențele specifice de factori, inclusiv cele ale Factorului VII sau X, joacă un rol semnificativ în tulburările de coagulare. Fiecare dintre aceste condiții, fie că sunt datorate predispozițiilor genetice sau afecțiunilor dobândite, prezintă provocări unice în diagnosticare și tratament.
3. Insuficiențe Vasculare
- Vasculita: Inflamația vaselor de sânge poate fi secundară infecțiilor, bolilor mediate imun, sau reacțiilor la medicamente. Aceasta slăbește pereții vaselor, putând duce la hemoragie. Semnele clinice variază în funcție de severitatea și localizarea vaselor afectate și pot include leziuni ale pielii, disfuncție a organelor sau boală sistemică.
- Telangiectazia Hemoragică Ereditară: O tulburare genetică rară caracterizată prin dezvoltarea de vase de sânge anormale, fragile. Aceste vase se pot rupe ușor, ducând la sângerare. Condiția este de obicei diagnosticată pe baza semnelor clinice și a istoricului familial.
Abordări de diagnostic și de management
Teste de Diagnostic: Hemoleucograma completă, profilurile de coagulare (PT, PTT), numărul de plachete și teste specifice cum ar fi testul antigenului vWF, teste de factori și teste de funcție a plachetelor sunt absolut necesare pentru punerea unui diagnostic precis. Toate acestea se pot testa în laborator după o simplă recoltare de sânge, rezultatele fiind mai apoi interpretate de către un medic.
Managementul variază în funcție de afecțiunea principală, dar poate include transfuzii de sânge, tratament medicamentos cu suplimente de factori de coagulare (în cazul hemofiliei, pentru unele tipuri de vWD), terapie imunosupresoare și abordarea cauzelor subiacente (în inflamația vaselor de sânge).
Înțelegerea acestor condiții necesită o cunoaștere solidă a mecanismelor hemostatice, precum și competențe clinice pentru a recunoaște și gestiona eficient aceste tulburări. Din aceste motive, cel mai adesea este necesară colaborarea cu un medic specialist în hematologie veterinară.